Me, my person and he

[Dizzy]

me,my person and he




Capitolul 1:cand dragostea incolteste




Intr-o dimineata insorita de vara , gemenele Evlyaou se plimbau prin curtea liceului la care invatau.Armina ii spune sorei sale Havin:
-Hei! Nu ti se pare dragut baiatul acela !?...era un baiat ce tocmai isi facuse aparitia la acel liceu.Avea parul rebel, de culoarea castanului crud ,chipul angelic,cu o fata blanda,senina,un pic mai inalt decat Armina.
Cand baiatul trecu prin fata celor doua gemene, Armina se inrosise in obraji, mai ca spuneai ca afara erau peste 30 de grade.
-Armina, ce s-a intamplat cu tine ?? o intreba Havin pe sora sa .
-Nimic...nimic.Doar ca ...
Se auzi sunetul clopotelului de intare la ore.Armina si Havin
se indreptara spre sala de clasa.Cand Armina pasi pragul clasei, obrajii ei devenira rosii ca petalele de mac.Baiatul care ii cazuse cu tronc Arminei se afla in sala lor de clasa.Havin isi dadu seama ce se intampla cu sora sa; pleca sase aseze in banca.Cateva secunde Armina nu se misca din loc, era ca si cum ar fi intrat intr-o transa, dar nu, era indragostita !
Visul Arminei se spulbera atunci cand profesorul de franceza deschise usa clasei.Armina dadu fuga in banca; se pare ca ear ziua ei norocoasa:acel baiat de care se indragostise ea statea in banca ei laterala, asadar Armina avea mereu in timpul orelor vedere spre abisul iubirii ei.Toata ora, Armina nu fusese atenta mai la nimic, cu exceptia acelui baiat.
Timpul zbura ca un pegasus in splendoarea curcubeului. Se auzi clopotelul ce anunta pauza mare. Dupa ce isi stranse lucrurile de pe banca. Havin o lua pe Armina de mana si o duse pe hol:
-Tu chiar esti indragostita de baiatul acela! Si daca e cum spun eu, dute la el, intreaba-l cum il cheama, abordeaza un subiect cu el, doar nu o sa stai toata ziua doar holbandu-te la cat de frumos este nui asa ??
Intr-adevar, Havin avea dreptate. Daca Armina chiar il iubea si vedea ca baiatul nu face nici un pas , ar fi trebui sa se dea in vorba cu el..
Cu capul in nori cum era, Armina a dat fara sa vrea peste baiatul acela.
-Imi cer scuze!! spuse Armina,rosind in obraji.
-Nu-i nimic.Aici a fost neatentia amandurora.Eu sunt Aaidou.
-Euu...A-Ar-Armina.Imi pare bine!
Armina se simtea acum in al 9-lea cer.Baiatul pe care il placea, s-a dat in vorba cu ea''nici ca se putea un inceput mai bun'' isi spune in sinea ei.''are o voce asa subtire, divina, este dragut din toate punctele de vedere pana acum'' gandea Armina.
Trecura orele, si iata-le pe Armina si Havin trecand pragul intrarii in liceu, in drumul spre casa.Cum era de asteptat, ca din ceata, isi facu aparitia si Aaidou.
-Heei!!! Arminaa!! striga Aaidou.
-Da! S-a intamplat ceva, Aaidou ??
-Da. Adica nu..adica l-am intrebat din curiozitate pe prietenul meu Zac, cine este cel mai bun din clasa la matematica, si am aflat ca tu esti.Eu nu o duc chiar asa de bine cu ale matematicii, asa ca ma gandeam daca nu cumva ai vrea sa ma meditezi??
''Nu credeam ca o sa se in tample ceva atat de repede...Yyuppii!!! Se pare ca dragostea este de partea mea!!'' isi spunea Armina in sinea ei.
-Da, sigur.Oricum, nu prea aveam timpul ocupat in ultima vreme.
-OK! Atunci mai vorbim maine! Multumesc anticipat!!




Capitolul 2 :invidia este peste tot



Havin o ia de mana pe Armina, grabind pasul,pana au ajuns in fata vilei unde locuiau.
-Si..?? Hai, ce atat tacere, spune-mi ca esti fericita!ii spuse Havin Arminei.
Armina se uita ironica la Havin. apoi, pe neasteptate, incepu sa sara in sus, de parca abea atunci incepuse sa-si traiasca viata.
-Nu m-a gandit nici un moment ca lucrurile au sa evolueze atat de repede!Sau sa-mi dea atentie din prima zi!!!Nu cred ca puteam sa visez la ceva mai grozav decat ce mi s-a intamplat astazi!! WOooOW!!!
-Ia-o mai usor surioara!!Nu te bucura din prima!Poate ca baiatul nu aer nici o intentie in ceea ce priveste ce crezi tu.
Vazand ca lucrurile merg mult prea bine fata de cum spera ea, Havin incepuse sa devina invidioasa pe sora sa.''HAA! Ia uite la ea! Deja se bucura dar nici macar nu stie ce vrea!Aaidou este super dragut, aproape irezistibil privirii unei fete, dar eu, in fata lui, sunt cea mai buna momeala.O sa i-l fur de sub nas soramii fara ca ea sa-si poata da seama vreun pic!
Ca de obicei, nu puteai sti ce ascunde fata blanda si calma a lui Havin.Uneori este plina de caldura, blandete, alteori de ura, invidie si viclenie. Se mai intampla ca uneori Havin sa fie invidioasa pe sora ei, dar acum parea chiar diabolica privirea ei. I se putea citi in priviri ca avea ascuns un plan cu care va reusi sa nui apropie pe cei doi...
Cele doua intrara in casa, urcand la etaj pentru a-si lasa lucrurile si pentru a se schimba.Dupa ce au servit cina, fetele s-au prefacut ca se duc la culcare, insa, cu o lanterna in mana fiecare , se bagara sub patura, unde incepu interogatoriul:
-Nu pot sa cred!! Cat de repede au evoluat lucrurile!!Pe neasteptate as putea spune! zise Armina.
Armina era asa de fericita, incat mai avea putin si sarea in sus de bucurie.
-Havin, tu te pricepi mai bine decat mine la capitolul relatii. A-i putea sa ma ajuti sa fiu cu Aaidou ??
-Hmmm.. nu as vrea sa intervin.As vrea ca totul sa vina de la sine, astfel tu vei vedea daca ai sanse sa fii cu el sau nu. Am dreptate ??
-Mmdda.. cred ca da. Tu stii mai bine cum e.
''OohH-YeAHHH, bABBY!!! Planul meu a decurs cum ma asteptam. Acum mai ramane decat sa ma apropii eu de Aaidou, sa flirtez cu el, bineinteles-in fata surorii mele, si, oricum, nu cred ca o sa faca diferenta prea curand care este Armina si care sunt eu.SUNTEM GEMENE!! Asta este singurul meu avantaj care ma face sa cred din ce in ce mai mult in indeplinirea planului meu.'':yes:[/quote][/font]

[sakura345]

imi place!!!
cemi place de Armina e asa de naiva :chuu:
si pe Havin o iau la bataie de acum daca se atinge de Aaidou o omor..:14:
astept continuarea si cat mai repede
chu si gambate:*

[Miharu]

Imi place povestea si imi place si de Armina[btw....asa o cheama si pe colega mea de banca ;)) ].
Wow....ce invidioasa e Havin. Si sunt surori....nu pot sa cred! [-(
Astept si eu continuarea si sa pui si niste imagini cu personajele!
Gambate in continuare :*

[Dizzy]

Capitolul 3:pasind pe drumul dragostei




La cat de ''concentrate'' erau la discutia lor, somnul veni lin, lunecand prin noapte..Armina adormi bineinteles, cu gandul la Aaidou, iar Havin, cu gandul la planul ei,de care era mult prea sigura.
Soarele inlatura incet-incet plapuma noptii, razele sale, patrunzand prin deschizatura geamului de la camera gemenelor.
Armina fu prima care se trezi. Ca in fiecare dimineata,dupa ce isi mai dezmetici ochii, se dusa in baie, pentru a-si face toaleta. In timp ce facea un dus, si isi mangaia corpul cu buretele fin, de baie, incepu sa viseze cu ochii deschisi:se vedea pe ea si pe Havin, in timp ce se duceau la scoala.Acolo se intalnira accidental cu Aaidou, care spuse''Armina, iti amintesti ca astazi trebuia sa ne intalnim pentru meditatiile la mate ?''-''Da!'' spuse Armina, insa nu i se auzise glasul;incerca sa mai rosteasca inca o data, dar se pare ca cineva ii furase glasul,dar ce era si mai rau era, ca Aaidou o confundase pe ea cu Havin.Vazu cum Aaidou o ia de brat pe Havin, mai apoi sarutandu-se in fata ei.
Dintr-o data Armina tresari, iar jumatate din apa din cada se revarsa peste gresia alunecoasa. Nu-i pasa de asta. Ii pasa de visul, sau mai bine spus, COSMARUL pe care il avusese in timp ce facea dus.''Nu pot sa cred ca am putut avea un asemenea vis!!'' spuse Armina, derutata. Iesi din baie, dupa care se inveli in halatul sau moale, pufos. In timpul acesta se trezise si Havin, care se pregatea si ea sa-si faca toaleta de dimineata.
-Neata.. spuse Armina cu jumatate de gura.
-Neata! ii raspunse Havin.'' Cred ca ceva i s-a intamplat pe parcursul noptii de este asa de confuza.Poate ca...Nu!Nu!Nu!.. Nu are cum!!
Dupa ce isi luara ghiozdanele, dupa ce se imbracara, au iesit din casa, mergand spre scoala. Pentru prima oara, cand erau in drum spre scoala, nu isi vorbeau. Nici macar nu se priveau. Era clar. Neincrederea intervenise intre ele doua, ceea ce era destul de grav:pana azi erau cele mai bune surori,se impacau minunat, iar azi, erau ca doua straine, de parca nu s-au vazut vreodata.
Dupa ce au pasit in curtea liceului unde invatau, s-au asezat amandoua pe o banca.Nici nu trecura 3-4 secunde si ce sa vezi: Aaidou se aseza pe banca, langa Havin; isi puse mana in jurul gatului ei si spuse:
-Hei! Aarmina-dar el nu stia ca acea este Havin- ne putem vedea astazi, dupa ore?? Stii...as vrea sa vorbim..
Armina isi aminti de visul ei..Havin vru sa spuna ''Da'', dar, se pare ca, NU PUTEA! Aceasta nu putea vorbi din cauza ca era cam ragusita.In acel moment Armina spuse:
-Aaidou! Eu sunt Armina. Ea este Havin.
Aaidou se uita mai bine la cele doua gemene, apoi isi dadu seama.
-Se pare ca asa este.V-am incurcat.Semanati asa de mult.-Aaidou se inrosi in obraji.
-Fizic semanam;dar la caracter suntem total diferite!Deci..ce vroiai tu sa-mi spui ??
-Aaa..da.[Aaidou isi rretrase mana din jurul gatului lui Havin, dupa care isi intoarse privirea spre Armina]..vroiam sa te intreb daca nu cumva ai vrea sa iesim dupa ore?!Sti tu .. mai vorbim..
-Da! Ssigur.Mi-ar placea..
-OK! Mai vorbim astazi ca sa stabilim ora..locul..-Aaidou devenise acum atat de rosu in obraji de parca ar fi stat ore intregi cu capul in jos. LOGIC! Armina era si ea, la fel de rosie[cum sa nu fie rosie daca tocmai era fata in fata cu baiatul pe care il placea..]
Incepura sa isi transmita unul altuia priviri de parca ar fi spus'' Tu sti ce simt eu pentru tine!!''..Dar, sunetul clopotelului de intrare strica acest moment frumos.Aaidou se ridica de pe banca, si pleca alaturi de Armina spre sala de clasa.
Cum era de asteptat, Havin a ramas singura pe banca, confuza, nevenindu-i sa creada cele intamplate.:s:

---

ca de obicei, scorpiile raman pe dinafara si ingerashii de fete raman cu ''printzul cel frumoOOos :D!!!! las' ca vede scorpia de Havin :die: !!!!!

[edit mely] double posting + prea multi smiley

[Miharu]

:)) Imi place continuarea......asa ii trebuie lui Havin :P :P
Se pare ca si Aaidou simte ceva pentru Armina....so everything is perfect and Havin poate sa crape de ciuda :yes: :ha:
Gambate in continuare :* >:D<

[sakura345]

o.o capitole noi
eu astept sa se mai complice situatia ca asa imi place mie,mai imbarligata astept continuarea si cat mai repede
chu si gambate:*

[Dizzy]

ma bucur ca va place :) [ficul ].... o//o sa pun continuarea cat mai repede posibil....:blush2: ....nu prea am mai avut timp :(....hmm...sper sa nu mai neglijez de data asta ficul si sa PUN CAT MAI REPEDE POSIBIL CONTINUAREA!!!...[ la timp :P ...]

---

Capitolul 5: Cupidon isi ia zborul..




Armina tresari ,de parca nici nu ar fi dormit pana atunci.Insa,avea un motiv destul de intemeiat:era tarziu.Intarziase deja 10 minute.Se imbraca repede cu niste blugi,cu un tricou mulat si un hanorac alb,deoarece era cam racoare afara.Isi lua repede ghiozdanul si porni spre scoala.
Cerul era innorat,parca trist.Imediat dupa ce pasi in curtea scolii, se uita dupa Aaidou.Nici urma de el."Hmm...poate e in clasa.."Urca la etaj,supa care intra in clasa.Spre marea ei uimire, Aaidou nu era nici acolo.Se aseza in banca.
Se auzi o sonerie,dar nu era cea a clopotelului de ora,ci soneria de la mobilul ei.Primise un mesaj.
-E de la Aaidou.Are precis o scuza buna pentru ca nu a venit astazi!
In mesaj scria:
" Armina..nu stiu cum sa-ti spun..eu chiar tin la tine..dar..se pare ca Havin a avut un loc mult mai special in inima mea..ea..imi este greu sa-ti explic..dar..cred ca pe noi doi,nu ne mai leaga prea multe,asa ca..vroiam sa-ti spun ca eu si Havin am plecat din oras intr-un fel de vacanta..deci nu o sa ne mai vedem ceva timp..Cam atat!"
Armina era terminata.Nu-i venea sa creada.Baiatul pe care ea il credea ca fiind cel mai cel dintre toti baieti, nu era asa cum se astepta ea.Era chiar opusul.
Plecand din clasa,se duse in baie.Se aseza pe gresia rece,izbucnind in plans.
-Cum se poate ca baiatul pe care eu il credeam perfect sa-mi faca sa ceva...si..sora mea..Havin..de la inceput,de cand l-a vazut a pus ochii pe el.Dar..ce se intampla?..de ce mi se intampla numai mie..de ce mi se intampa numai lucruri neplacute?..eram atat de aproape de fericire!!..dar..asta e..uneori esti atat de aproape de fericire,dar,totusi atat de departe sa o atingi.
Lacrimile ii inundasera obrajii, care erau acum rosii.Nu i se mai intamplase niciodata sa ceva.Si..chiar sora ei s-o tradeze.Nici ca-i trecuse vreodata prin cap.
Tot ce facuse pana atunci bine,toate lucrurile bune, se intorsesera acum pline de o energie rea,intunecata,la care Armina nu putea reactiona altfel decat prin plans.
-Ce-am facut ca sa merit asta?!....
Toata ora nu mai iesi din baie.Toata incaperea era oarecum inundata de lacrimile Arminei care imprastiau in jurul lor numai tristete,durere si regret.
Se auzi clopotelul de pauza.Armina se indrepta spre chiuveta pentru a-si limpezi fata de lacrimi.Dar tot nu-si putea alina durerea ce-i macina sufletul.Era o rana prea adanca in inima sa.
-Mi-as dori sa nu-l fi intalnit niciodata pe Aaidou..sa nu fi intalnit niciodata un baiat ca el..sa nu ma fii intalnit niciodata cu tristetea.
Armina pasi incet spre clasa.Se duse spre fereastra si privi cerul.Parca si el plangea..regretand parca tot ce se intamplase pana atunci.Orele trecura repede.
Armina porni in drum spre casa.Afara ploua.Picaturile reci de ploaie ii udau parul lung..hainele i se lipeau de corp.Nu-i pasa.Ii pasa doar de durerea ce o purta in suflet..de durerea care luase locul fericirii.Uneori,pe cer se mai zareau fulgere.Arminei nu-i pasa.Nu-i mai pasa de nimic.Cand ajunse acasa,isi arunca prin camera lucrurile de pe ea,dupa care se duse in baie,unde se baga sub dus.
Ochii i se inundara iar de lacrimi reci.Nu le mai putea stapani.Incepu din nou sa planga,intrebandu-se CUM si DE CE i se intampla asta..Avea dreptate.Ea nu facuse nimic rau,nimic ca sa merite asa ceva.Atunci,de ce i se intampla ?
-Ce i-am facut eu lui Havin?Ce i-am facut eu lui Aaidou ?
Mii de intrebari ii invadasera capul,la care nu avea nici un raspuns.Totul se intorsese impotriva ei,fara ca ea sa fi facut ceva necugetat.Dar,din pacate, raul este mult mai mult pe lume, in comparatie cu binele.Si asta se pare ca agrava si mai mult rana pe care o avea Havin in suflet.Acum,nimic nu o mai putea face fericita pe Armina..Aproape nimic..."?

---

iata continuarea...:ha: ....acum...sant curioasa ce credetzi...hai! hai! comuri....curiozitatea mea este imensa...vreau sa vad ce credetzi ...Like oR DiSlIKe iT ??....ahhh!mA OmOaRa cUrIoZiTaTeA:ha:!!!! AhHh!!! La nAiBbA!!:-j

[edit mely] triple posting +prea multi smiley

[Dizzy]

Capitolul 6:sa crezi sau sa nu crezi...



Era sambata.Era ora noua,iar Armina statea in living,auzindu-se decat zgomotul televizorului care era deschis.Insa Armina nu era atenta.Ea statea sprijinita de canapea,citind incontinuu mesajul primit de la Aaidou.O dureau acele cuvinte.Tot nu putea crede.Nu putea crede ca aceea era realitatea.Oare Aaidou chiar nu o iubise nicio data?!Armina asta credea.

- - - - -

Cu un ranjet stupid si victorios pe fata,Havin statea pe o banca,in parc,nevenindu-i sa creada ceea ce facuse.
-Cum de nu mi-a trecut prin minte chestia cu mesajul mai devreme?!spuse Havin in soapta fara ca nimeni s-o fi auzit.Am spus ca Aaidou va fi al meu si asa va fi!Nimic nu-mi va sta in cale,voi face orice ca sor'mea sa nu aiba parte de vreun pic de dragoste din partea lui.Acum trebuie sa ma gandesc la ceva,la un mod prin care sa ma intalnesc cu Aaidou,apoi totul va deveni floare la ureche!
Ceea ce facuse Havin nici prin minte nu-i trecuse Arminei.Ea continua sa stea pe canapea,cu ochii inlacrimati.Nu-si putea sterge rana din suflet.Avusese atata incredere in el,dar degeaba.Se parea ca dragostea nu era tocmai de partea ei.
Se gandi sa iasa putin,sa se plimbe,sa-si mai limpezeasca gandurile.Se imbraca cu niste blugi albastri,un tricou bleu cu modele si se incalta cu niste adidasi albastri cu dungi negre.
Afara era cam innorat.Vantul ii flutura pletele Arminei,ceea ce alcatuia un intreg peisaj trist,dar in acelasi timp melancolic.Ajunse intr-un parc,dar inainte sa-si continuie plimbarea,isi cumpara un suc,sperand ca isi va mai racori gandurile.
Se aseza pe o banca,unde incerca sa mai uite de nefericita intamplare,dar nu putu.Se uita prin imprejur.Zari un baiat care arata exact ca si Aaidou.Defapt era Aaidou.lsi indrepta privirea in alta parte,insa Aaidou o vazu.
Se indrepta spre Armina,asezandu-se pe banca,langa ea.
-Ce mai faci,frumoaso??o intreba Aaidou.
-Tu ce dracu' mai vrei?!Nu ti-e de-ajuns ca m-ai facut destul sa sufar?
-Ce-i cu tine pe tonu asta?!Si mai ales,"cu ce te-am facut sa suferi"?
-Nu te preface.Nu mai face fata aia de nevinovat.Sti foarte bine.Cred ca tu ai scris defapt mesaju' ala.Sau a facut-o persoana ta?spuse Armina nervoasa si putin sarcastica.
-Care mesaj?Ce tot vorbesti acolo?
-Mesaju' asta!!si ii arata telefonul,pe ecranul caruia era afisat mesajul.
Aaidou citi si nu-i veni sa creada.Stia foarte bine ca nu avea cum sa scrie asa ceva.Doar o iubea pe Armina.Insa nici el nu stia cum sa-i explice,cum sa-i spuna ca el defapt nu a scris acel mesaj.Insa el nu-si putea explica nici macar lui insusi.
-Dar...Armina!lntelege ca eu nu am facut asa ceva.Nu am scris EU acel mesaj.Habar n-am cum sa-ti explic.Dar nu am facut-o eu!!!
Aaidou incerca sa-i explice Arminei asa cum putea faptul ca el era nevinovat de acea intamplare si ca altcineva facuse ceea ce facuse.
-Zau?spune-i asta cuiva care te crede.
Si fara a mai continua discutia,Armina pleca,disparand pe aleile parcului.Aaidou ramasese pe banca.
-Cum dracu' o sa dovedesc ca nu eu am facut asta?!Si daca-l prind pe cel care a facut asta,il bat pana il omor!!!spuse Aaidou extrem de furios.Statu putin pe ganduri,dupa care isi aminti:
-Stiu ca odata,cand eram la scoala,Havin incerca sa flirteze cu mine,iar eu ii spuneam ca nu are sanse.Atunci ea mi-a aruncat o privire strafulgeratoare,de parca imi spunea"O sa vezi tu ce se va intampla!".Ea este.Ea a scris mesajul.Si-a falsificat numarul de la mobil si a inscenat chestia cum ca eu nu o mai iubesc.Daca o prind pe fata aia jur ca nu mai scapa cu viata din mainile mele.Dar mai intai trebuie s-o gasesc!
Armina nu stia deloc ce sa mai creada.Ori Aaidou facuse ceea ce facuse,ori altcinva era responsabil pentru asta?!Nu stia care raspuns era coresc si npotrivit pentru intrebarea "Ce s-a intamplat defapt?".
lncepuse sa ploua.Picaturile reci de apa o udau pe Armina,dar ei nu-i pasa.Era ca si cum nu mai simtea nimic.Nimic in afar de durerea din suflet,de care nu putea scapa.Continua sa se plimbe prin ploaie,fara sa observe vantul ce batea cu putere,zguduind ramurile copacilor,de pe frunzele carora se prelingeau spre pamant lacrimile reci ale ploii.