M-am bulinat !

[Teh]

Merci, clătituţă >:d< Un comentariu... e, tot e mai bun decât nimic * laughs* decădere totală, but what can we do.

Lectură plăcută ! >:d<

[center]Capitolul patru[/center]

Am lăsat baltă grijile şi mi-am zis că la optisprezece ani sunt destul de matur, destul de responsabil, destul detare ca să mă descurc. Cu sau fără slujba pe care trebuia să mi-o dea tipul acesta. Ronald m-a sunat şi mi-a spus să am grijă cum mă port, de parcă nu mi-o spusese de miliarde de ori. Cred că-şi pusese obrazul pentru mine, sau ceva asemănător.
I-am zis să stea liniştit şi mi-am văzut de treburile mele. Care ar fi fost : să mă uit la televizor până cineva a bătut la uşa mea.
Îmi tot ziceam că e ciudat ca un tip care se ocupă cu ce se ocupă ( chiar dacă Ronald o susţinea-n sus şi-n jos că nu deţine prostituate, şi la masculin , eu tot o credeam pe a mea ), deci – îmi tot ziceam că nu are cum să vină el să mă caute pe mine. Eu ar trebui să îl caut pe el. Ceva era aşa de neînregulă.
Am stins televizorul şi m-am dus să deschid uşa. Fără prea mult efort, am răsucit cheia aia stupidă din uşă şi am deschis. Am adoptat o atitudine sigură, stăteam drept şi arogant, cu faţa fără expresie. Nu ştiam ce să fac altceva.
De îndată ce am deschis uşa, am fost uimit.
Trebuie să recunosc că mă aşteptasem la altceva, la un tip ceva gen : chel de vreo patruzeci de ani, impunător desigur şi plin de el, cu câteva inele de aur pe degete şi în nişte haine de la Armani. În schimb, în faţa mea era un tip înalt ce să fi avut vreo douăzeci şi ceva de ani, cu forme, dar nu exagerate. Se vedea prin geaca lui neagră ) îmbibată de ploaie ) că avea abdomenul lucrat, dar nu avea braţele groase ca dracu, deci era bine.. proporţionat. Brunet şi cu ochii albaştrii, cu o pereche simplă de blugi şi geaca aceea – deci nu costum negru cum îmi imaginasem, plus o atitudine cu adevărat impunătoare, mai rău decât îmi imaginasem. Avea un zâmbet sarcastic şi superior, atât de plin de el că îmi venea să îi trântesc uşa în nas. Cine ştie cum dracu m-am abţinut şi l-am poftit înăuntru.
- Tu, presupun, eÅŸti Armand, corect?
Avea o voce ridicată, impunătoare asemenea aspectului şi privirii. Se aşezase pe pat, aruncând geaca pe undeva şi privindu-mă fix şi fără ocolişuri. Eu credeam că sunt singurul care are dinţii perfect albi şi foarte drepţi, dar cred că mă înşelasem ( la ce zâmbet avea tipul acesta, începeam să devin gelos pe faptul că nu arăt ca el ) . Stăteam în faţa lui, necontenind să mă aşez, nici nu ştiu de ce, şi îl priveam şi eu cu aceaşi curiozitate ca şi a lui.
- Eu sunt.
Am reuşit să zic aproape sec şi indiferent, fără măcar să clipesc. Şi-a păstrat zâmbetul sarcastic şi brusc s-a ridicat în picioare şi mi-a apucat bărbia cu mâinile.
- Hm, îmi placi. Îmi placi mult. Eşti perfect. Ai un ten alb fain, o faţă curată, un trup bine conturat, destul de înalt.... Eşti frumos, trebuie să recunosc.
M-am înroşit instantaneu la faţă, cred. Adică, simţeam că fierb când mi-a zis asta. Ce dracu! Asta înseamnă hărţuire sexuală, nu ? Fratele meu! Fratele meu! De ce mă impacientam atât, era doar un prost, un bărbat – şi eu eram bărbat.. Ah, asta era problema! Nu era normal ca un bărbat să zică asta altuia şi să... Uf, nu mai aveam chef să gândesc, îmi venea să îl dau afară în şuturi de-aici, pe o parte... Că pe alta...
Fără să mă lase să vorbesc, a continuat el.
- Mai rămâne de văzut ce ştii să faci. Aspectul este impecabil, dar trebuie să vedem şi restul.
Mi-a scos tricoul şi nici măcar nu am apucat să reacţionez în vreun fel, nici nu am priceput prea bine ce se întâmplă până ce nu m-a prins iar de bărbie şi şi-a apropiat faţa de a mea. Atât de aproape că buzele noastre s-au atins. De-ar fi fost doar buzele! Şi-a băgat limba în gura mea şi a început să se joace cu ea pe acolo de parcă avea toate drepturile din lume. De ar fi fost doar asta! Mai era şi inima mea şi trupul meu care erau cam idioate... Inima bătea ca proasta, de parcă voia să iasă afară din piept iar trupul... Oho-ho! Nu mai ştiam ce să zic, pur şi simplu îmi venea să mă dezbrac aici şi acum de toate şi să sar peste el şi să... Mi-am oprit gândurile, ce naiba făceam? Eu nu eram gay! Nici bisexual! Eram hetero, îmi plăceau doar fetele! Fete...
Şi atunci? De ce naiba nu puteam să îmi concentrez imaginea asupra unei tipe goale ci doar îl vedeam pe tipul ăsta cum mă săruta şi pipăia. Pe deasupra, mă simţeam atât de bine că nu voiam să se oprească. Am început şi eu să îl sărut, aproape inconştient de gestul meu şi împins de impulsuri, de trupul ce se mişca fără mine şi mintea mea. Pur şi simplu îl dorea, cred că aşa puteam explica.
S-a desprins pentru o secundă de buzele mele şi atunci am înţeles totul, ce trebuia să fac ca să iau slujba asta. Nu ştiu de ce, dar o voiam acum mai mult ca oricând. Un instinct ciudat s-a născut în mine şi m-a împins să fac lucruri pe care nu am crezut că le pot înfăptui eu, cu mintea întreagă, vreodată. Stătea în faţa mea şi ştiam că aştepta, aşa că m-am apropiat eu şi mai tare de el şi am continuat sărutul, începând să îl mângâi cum mă pricepeam eu mai bine, uitând de faptul că era un alt tip... Oh, de fapt cred că aceasta era treaba. Îmi plăcea, prea mult aş zice. Îmi venea să îl devorez acolo, pe loc. Nu puteam să îmi abţin tremurul inimii şi... Restul. Mi se sculase, bag pariu.
Când am înţeles că nu o să mă mai pot abţine dacă aş continua, m-am oprit şi l-am privit plin de superioritate, ce era în capul meu... Nu cred că voia să ştie cineva. Ce aş fi vrut să continui, sunt un obsedat sexual! Ar merge şi cu bărbaţi, nu? Cred că asta e! Nimic altceva. Am înnebunit de tot!
- Hmm...
Aproape că m-am încruntat, ce voia să spună prin asta? Am avut un impuls de a mă aşeza pe pat, dar nu ştiu ce m-a reţinut. M-am uitat iar la el, trebuia să îmi aplec puţintel capul în spate pentru că era cu adevărat înalt.
- Nu lucrez cu minori.
A adăugat în final, de parcă lucrase problema pe o mie şi una de părţi. A mai tăcut circa două secunde şi după a continuat.
- Caută-mă când eşti major, puştiule. Atunci, facem afaceri.
Am zâmbit, ca să nu râd. Ăsta nu ştia nici măcar că aveam optişpe ani, ce chestie! Auzi la el... Nu ştiu ce a perceput el din gestul meu, dar am vorbit repede ca să nu intru în cine ştie ce bucluc.
- Câţi ani trebuie să am ca să lucrez pentru tine?
Sper să nu trebuia să îi zic „dumneavoastră”, sau ceva. Nu prea le aveam cu manierele şi oricum numai aşa nu îmi venea mie să îi zic.
- Optisprezece.
A spus repede şi sec, căutându-şi geaca pentru a se căra de acolo. Chiar în momentul în care a vrut să o ia, am înşfăcat-o eu şi i-am aruncat-o, acesta prinzând-o printr-un singur gest, cu mâna stângă.
- Nu va fi o problemă. Am împlinit vârsta asta.
O urmă de uimire a fost zărită pe chipul lui şi mi-a cerut un act de identitate. De îndată ce i l-am dat, a început să râdă. Mie îmi venea să îi mai dau un sărut, doar să tacă din gură. Ok, doar pentru nevoia mea nebună de a... Ce dracu gândeam?
- Am priceput.
Şi-a întins mâna dreaptă spre mine şi eu a trebuit să fac acelaşi lucru.
- Eşti angajat, Armand. De când poţi începe?
Am făcut ochii mari şi am încercat să ... Să nu mai par atât de surprins, de faptul că atât de repede luasem slujba asta şi eram.. fericit pentru asta. Cum eram în pom cu banii, nici nu am stat pe gânduri şi am răspuns:
- Chiar acum.
A arătat unul din zâmbetele lui sarcastice şi şi-a tras mâna, luându-şi geaca şi provocându-mă să îl urmez. Nici nu ştiu cum şi în ce fel , dar am mers după el.
- Mai întâi, ştii ca ce o să lucrezi?
A trebuit să recunosc că nu prea aveam idee. Am coborât cu liftul acela defect, adică deloc defect, şi am găsit o maşină trasă chiar la scară. A urcat în ea cu atâta graţie şi eleganţă că eu am crezut că sunt îndrăgostit. Ceea ce e prostesc din partea mea, un tip total hetero care... tocmai s-a sărutat cu un alt tip şi i-a plăcut la nebunie.
Sunt un prost. Clar.
Sunt mai mort decât eram înainte să îl cunosc pe acest... Cum naiba îl chema?
Fabulos!
Am urcat şi eu în maşină, nu am recunoscut marca, dar era faină. Era una dintre maşinile acelea sport, neagră, foarte faină şi care prindea o viteză super. Lux total. I se potrivea perfect.
Nu ştiam unde mă duce dar nici nu am vrut să îl întreb, iar el nu a vorbit pe drum. Doar a dat drumu la muzică şi a fost semi-atent la condus, părea cu gândurile în altă parte. Am avut bunul simţ să privesc pe geam şi să nu mă uit la el, ar fi fost nepoliticos. Deşi aveam aşa o tentaţie ciudată să mă holbez la chipul lui şi să...
STOP!
Ce dracu! Am înnebunit de tot!
Într-un final, a oprit maşina şi m-a îndemnat să îl urmez. Orpisem în faţa unui.. Hm, local. Mda. Era un local. Ce interesant. Era o clădire ce părea foarte spaţioasă şi extraordinar de luxoasă, vopsită într-un fel de... Ce era, albastru marin? Nu îmi dau seama, scria cu litere destul de măricele şi elegante : Paradisul Frumuseţii. Am fost absorbit de aspect, imediat ce am intrat. Era un club şi dintre cele mai luxoase. Am înţeles că avea şi camere de hotel, şi ce e mai tare este că auzisem de locul acesta, nu aveau acces toate leprele aici; adică – nici eu. Şi acum, iată-mă , intrând aici şi bucurându-mă de priveliştea asta. Era zi, aşa că era închis. Totuşi, am intrat pe uşa din faţă, acolo erau câţiva angajaţi care l-au salutat foarte respectuos pe tipul care era cu mine şi m-a îndemnat să mă aşez la bar, ceea ce am şi făcut. Iar el a dispărut pe nişte scări.
Am privit încă odată locul, era cu adevărat imens, un ring superb de dans, nişte fotolii, scaune şi canapele de cea mai bună calitate, băutură de asemenea, pereţii erau parcă din sticlă, totul arăta fabulos.
În timp ce admiram priveliştea ( şi simţeam că sunt privit prea insistent ), brunetul a apărut şi mi-a atras atenţia strigându-mi numele.
- Da?
Am răspuns oarecum curios şi acesta mi-a zâmbit. Mi-a făcut iar semn să îl urmez şi ne-am aşezat într-un loc mai retras, ca un separeu, pe o canapea de culoare roşu închis.
- Uite cum e treaba la noi, în mod normal trebuie să faci pe „ domnul de companie”, nu lucrăm cu chestii de homosexuali aici, doar pentru fete trebuie să faci serviciul acesta – sper că e bine şi că nu eşti chiar atât de gay cum ai părut; apoi..
Am oftat şi acesta s-a oprit pentru a mă analiza.
- Nu sunt homosexual.
Am adăugat scurt şi cât de serios am putut, dar evident că mi-a râs în nas, şi eu aş fi făcut la fel în locul lui.
- Ok, scuză-mă; eşti bisexual, probabil. Aşa, trebuie să le întreţii, ce va să însemne să le vorbeşti frumos, să le complimentezi – etc, poţi să faci asta?
Mi-a fugit mintea la toate tipele pe care le tot minţisem şi cât succes avusesem şi am consimţit. Adică, nu era un lucru nou pentru mine, chiar dacă nu toate se culcau cu mine, le îmbrobodeam eu cumva; cădeau toate, una după alta. Eram cam nesimţit, oricum nu avusesem vreo relaţie până acum şi nici nu voiam să mă complic. El a continuat să vorbească.
- Aşa, apoi dacă vor mai multe, o să înceapă să pună câte un preţ, preţul tău standard o să fie de o mie, nu merge asta la nou veniţi dar tu eşti frumos, tânăr, fraged, etc – deci la tine o să curgă bine de tot. Dar , vezi tu, dacă vrei bacşiş bogat, trebuie să ai grijă ce şi cum, poţi să ridici preţul pentru tine. Mai târziu, dacă merge treaba, îl ridic eu şi pe ăla standard. Te descurci?
Am consimţit chiar dacă nu eram sigur de asta. De parcă vreo smintită ar plăti o mie de parai pe mine, doar să se culce odată cu mine. Ce chestie, cred că tipul ăsta nu se mai avea bine cu realitatea, sau ceva asemănător. Adică, hai să fim serioşi, cât de frumos să fi fost eu cât să plătească vreo tipă să se culce atât cu mine? Ce glumă...
- Noi nu refuzăm clientele, oricât de urâte ar fi ( trebuie să înţelegi asta ) , mai târziu, dacă o să meargă, o să ai dreptul să alegi clientelă, acum nu e cazul. Avem şi noi o stea, cred că e evident, pe aici – e un tip, Jasse, o să îl cunoşti ( e gay sută la sută şi un actor de prima mână – mor toate după el ). Aşa că ai grijă, să nu te crezi prea mare pentru că eu nu mă bag în conflictele voastre.
Ok, îi adoram vocea şi îmi plăcea de el... Mă simţeam oarecum atras, greu de recunoscut dar ce să fac... Oricum, mă enerva că vorbea atât, îmi venea să îi dau cu ceva în cap şi să mă lase odată în pace. Cam pricepusem ce am de făcut.
- Şi , în cele din urmă, trebuie să porţi un anumit costum, o să ţi-l dau mai târziu. Începi din seara asta? Noi avem deschis de luni până duminică, o să îţi fac un program mai târziu. Pricep că ai nevoie urgent de bani, aşa că te bag de azi şi mai târziu vedem noi. Nu o mai lungesc, şi aşa mă ţii din treabă. Să fi aici la ora nouă; vezi că trimit pe cineva după tine, să nu cumva să te pierzi. Acum, poţi să pleci.
În mod normal i-aş fi sărit la gât sau i-aş fi dat vreo replică de-aia, usturătoare. Auzi, să-mi zică mie că pot să plec, dar cine se credea el? Evident că am tăcut mâlc şi m-am cărat, încă luând privirile alea stupide după mine. Mă credeau, probabil, cine ştie ce ciudat care ... În fine, nu asta era important, mă stresau, total! Auzi, până la urmă, tot curvă la masculin urma să fiu... Chiar dacă eram convins că nimeni nu o să plătească o mie de parai să se culce cu mine, dar îl lăsam să viseze în continuare. Atâta vreme cât eu îmi câştigam banii, puţin îmi păsa.
ÃŽn ce hal ajunsesem...
Când am intrat în dormitor, i-am dat un mesaj lui Olive ca să mă sune, şi de îndată ce i-am auzit vocea am vrut să îi spun : M-am sărutat cu un bărbat, îţi vine să crezi? Oli, e ceva în neregulă cu mine, mi-a plăcut... Şi ştii, m-am angajat ca domn de companie, eu! Îţi vine să crezi?..
ÃŽn schimb, i-am zis:
- Bună , sis! M-am angajat la un restaurant, chelner, auzi şi tu. Încep de astă-seară, a avut Ronald nişte pile. Tu ce faci?
Vocea ei caldă şi liniştitoare m-a întâmpinat, făcându-mă să uit de griji şi de toate prostiile pe care le făcusem în ultima vreme.
- Da? Ce mă bucur, bro! Ce bine... Dar tu, chelner?! Ce chestie! Eu? Eu.. Bine! Pe acasă.. Lucrurile merg OK.
Era încordată, ceva în tonul ei îmi spunea că minte, că îmi ascunde ceva. Am întrebat-o dar nu a vrut să îmi răspundă, păcat că nu îi puteam citi gândurile şi prin telefon... Ce bine că nici ea nu putea. Simţeam nevoia să îi ascund asta, mi-era ruşine cu ce făcusem. Nu voiam ca cealaltă jumătate a mea să ştie ce fel de jigodie devenisem.
Dar ea, ce păţise?
Ce drept mai aveam eu să mă bag în viaţa ei, când chiar eu îi ascundeam atâtea?
Am schimbat subiectul şi am vorbit de vremea când eram noi mici.