M-ai invatat sa iubesc din nou !

[angeliqueVampire]

Ca sa incep cu inceputul , o sa incep de la inceput . (cred că remarci ce repetiţie de proporţii ai aici)
Eu ma numesc Sakura Haruno si am 17 ani. (aha... de ce încep toate ficurile cu asta?) Parul meu este roz, asemanator culorii florilor de cires, iar ochii mei au culoarea ierbii proaspete .(îhî... atât? altceva nu mai ai?) Mama mea a murit cand eram mica , iar tatal meu este om de afaceri . Numele lui este Etsuko.
Tatal meu trebuia sa plece in Tokyo cu afaceri (repetiţie cu "afaceri") , iar eu am decis sa merg cu el. (până aici, e destul de penibil, eu una nu pot numi asta descriere)
- Tati , sunt foarte fericita ca vom merge in Tokyo ! spun eu bucuroasa .
- Si eu, Sakura. zise el . (dialog sec!)
Ne-am facut repede bagajele si ne indreptam spre masina tatalui meu. El purta un costum negru si o camasa alba cu o cravata rosie,iar eu eram imbracata cu o pereche de blugi largi cu multe buzunare si un tricou roz.(contează aşa de mult cu ce erau îmbrăcaţi, sau nu ai mai avut ce să descrii?) Timpul zbura si eram tot mai aproape de Tokyo. Se pare ca insfarsit am ajuns. (ciudat... o propoziţie mai în spate eraţi mai aproape... e posibil să meargă cu avionul? că dacă mergeau cu maşina trebuia să fie foarte aproape de Tokyo să ajungă aşa de repede... dar noi încă nu ştim de unde au plecat...) Ne oprim in fata unei vile vopsita in culoarea laptelui si eu imi intreb tatal :
- Trebuie sa vizitezi pe cineva aici ?
- Nu. Aici vom locui noi . spuse cu zambetul pe buze.
Cand am auzit vorbele acestuia,am fugit repede in casa si m-am apucat sa ma uit prin el (casa e o "ea") . Peretii erau vopsiti in culori nude,placute la vedere. Cand am intrat in camera mea totul era absolut superb(de unde ştia ea care e camera ei?) . Peretii(reperiţie cu pereţii) erau un roz placut,parchetul era alb , aveam un pat rotund care era acoperit cu lenjerie alba cu fluturasi roz , un birou alb pe care era un leptop (laptop) albastru si perdele albe (parcă e prea mult "alb", nu crezi?) . Am intrat in baie si am ramas surprinsa . Totul era de un alb imaculat(iar "alb"...) . Fericirea mea a fost intrerupta de tatal meu :
- Sakura,trebuie sa mergi la scoala . (abia a ajuns şi merge deja la şcoală? draga mea, nu suntem în sims -_-")
- Off.. Tati, de ce trebuie mereu sa imi strici visele ? ii zic eu suparata. (aşa vorbesşte un copil de 17 ani? mă îndoiesc...)
- O sa vezi tu ce bine va fii cand iti vei face noi prieteni. imi raspunse cu acel zambet enervant.
Vazand ca nu am ce sa ii fac , m-am schimbat intr-o rochita pana la genunchi verde si m-am incaltat cu o pereche de sandale albe si am pornit impreuna cu el pe jos spre scoala . In cinci minute am ajuns.
- Succes ! spune tatal meu afisand din nou acel zambet.
- Stai! Nu ma poti lasa aici ! Nici nu m-am inscris la scoala. ii zic nervoasa.
- Uiti cine e tatal tau ? Am vorbit deja cu directorul. Esti in clasa XI B . ma intrerupe el .
Plec sa imi caut clasa si imediat o si gasesc . Acolo elevi vorbeau in timp ce profesorul de matematica scria pe tabla niste forumule. Eu intru in clasa si atunci salut profesorul care ma saluta la randul lui.
- Cum te numesti? intreaba domnul profesor.
- Eu ma numesc Sakura Haruno. ii spun profesorului zambind. (repetiţie cu numitul...)
-O alta ratata.. spune elevul din ultima banca cu parul negru ca pana corbului si ochii intunecati ca noaptea .

Până aici am răbdat să-ţi comentez greşeală cu greşeală, dar simt că nu mai pot!
Povestea ta e pur şi simplu imposibilă! Descrierea lipseşte cu desăvârşire, şi asta şi pentru că grăbeşti într-un mod haotic acţiunea! Acum sunt aici, două rânduri mai jos sunt în Tokyo, e puţin cam improbabil. Poate că dacă Sakura ar fi dormit, sau ceva... Chestii din astea se întâmplă numai în filme, în ficuri avem la îndemână ceva de se numeşte descriere.
Şi uite-te cum, într-un capitol, Sakura a plecat de acolo, dincolo, s-a mai şi dus la şcoală şi mai şi are o întâlnire cu Sasuke! Mă mir că nu ai descris-o şi pe aia!
Dialogul este ÅŸi el destul de sec...

Spre norocul meu, în povestea ta se întâmplă ceva, chiar dacă îngrozitor de repede, dar cu linia narativă stai binişor. Dacă ai fi descris în trei capitole ceea ce ai descris tu în unul singur, ar fi fost mult mai bine.

Acum, bineînţeles, trebuie să mă leg de idee... Povestea ta... hmm... nu aduce nimic nou sub soare, ca să spun aşa.

Nici în capitolul doi nu mi se pare că se îmbunătăţesc lucrurile...

Acesta e primul meu fic si va rog sa fiti duri cu mine . Vreau foarte multe critici constructive ca sa ma pot perfectiona . Ca sa nu existe discutii o sa va spun varsta mea : Am unsprezece ani.

Ştiu că nu ar trebui să mă leg de partea asta, dar nu te înţeleg. Ce contează că ai unsprezece ani? Crezi că unii vor fi mai blânzi cu tine? Ei bine, eu una nu pot spune că ficul e bun, dacă în realitate el e dezastruos. Dacă chiar am întrecut limita, trimite-mi un PM.

Sper să îndrepţi lucrurile de la capitolul trei încolo!