Luptă în arenă ~ Începere

[Miranda.]

Miranda:

Timpul trece fuierand, parca nu mai gaseste "Stop-ul" . A trebuit sa ascult peste doua sute de copii, unul mai jalnic ca altul. O admir pe colega lui Raven, inca o fata careia nu-i stiu numele, pentru ca nu s-a urmat mai sus, a stiut ca nu poate si s-a limitat la ce putea. Este mult mai important sa sti unde te potrivesti, decat sa sari mai sus decat ar trebui. Toti au recitat paragrafele,. lucru care imi umple inima de bucurie.

OCC: cine vrea

[Kimera]

Amy:
Devin plictisita de-a dreptul. Imi aduc aminte ca Miranda imi spusese ca o sa fiu cantareata , asa ca trebuia sa exersez cateva piese , dar mai aveam inca timp. Tot ce vedeam si auzeam era pentru mine neinteresant.
OOC: who wants

[Miranda.]

Miranda:

- Amaya, crezi ca as putea sa cant si eu cu tine ? o intreb eu cu o fata de catelusi plouat. Trebuie sa cant cu ea, ca altfel nu o sa iasa bine, nu spun asta pentru ca nu are talent, si pur si simplu pentru ca eu stiu ca acesti copii o sa ceara sa joc si eu.

OCC: Kitsune

[Kimera]

Amy:
Din nou o propunere ce pentru mine este indiferenta , dar ii raspund calm:
-Sigur. Nu vad de ce ar fi o problema.
OOC: who wants

[Rose ^^]

Stateam in fata casei "parintilor mei" de mai bine de 10 minute. Nu imi gaseam forta de a le vedea fata, nu ii puteam ierta pentru ce mi-au facut. Mi-am facut curaj si am sunat la usa, iar in mai putin de un minunt mi-a aparut "mama" care parea foarte surprinsa de vizita mea.
- Daniella -a dat sa ma ia in brate insa eu am facut cativa pasi in spate, iar femeia si-a pierdut echilibrul. Am prins-o in brate imediat ce am observat burtica pe care o avea.- Multumesc si multumesc Domnului ca traiesti fata mea.
- Scuteste-ma. Nu sunt fata ta sau ai uitat acel incident? Afla ca eu nu si as prefera sa imi zici sincer tot ce stii despre mine si cum am ajuns in mainile voastre, iar daca ii stiti pe adevaratii mei parinti si mai bine.
M-a poftit inauntru iar piesajul era acelasi, acel aer de casa parinteasca, locul amintirilor si copilariei mele scurte.
- Tot ce stiu e faptul ca tu ai picat din cer, sa zic asa. Ma plimbam pe langa galeria de arte cand tu, nou-nascuta ai cazut in bratele tatalui tau. Am incercat sa-ti cautam parintii, credeam ca cineva te-a scapat insa fara nici un rezultat. Asa ca te-am adoptat. Daniella, imi pare tare rau, dar nu stiam cum sa reactionam atunci. Credene ca ne-am facut griji pentru tine si te iubim in continuare.
- Nu exista iertare pentru voi. Atunci mi-ati demosntrat ca nu ma iubiti, a-ti putut sa ma sprijiniti. Aveam nevoie, dar voi nu. Si numele meu nu mai e "Daniella". La revedere, Liliana si mersi pentru informatie. Inca ceva, nastere usoara si sper ca acel copil sa fie mai fericit ca mine si sa nu faceti aceiasi greseala.

Chiar cand sa plec am vazut-o pe sora mea, singura care a tinut la mine, Alina. Aceiasi fata cu ochii albastri si parul blond, doar ca acum mai scurt.
- Esti foarte greu de gasit, chiar si pentru FBI, Daniella Arias. Stai calma ca am facut ca dupa disparitia ta sa apara si moartea. Da, draga mea sora sunt agent in FBI. Partea buna e ca ti-am facut rost de astea. -mi-a inmant o carte cu numele "vrajitori lumii" si cu un medalion in forma de romb.
- Multumesc si scuza-ma, dar chiar trebuie sa plec. Deja e tarziu si sper sa ne mai vedem.
Aveam aceiasi viteza mare si capul inca ma durea. Daca a observat Miranda ca eu nu sunt in camera mea la ora aceasta inaintata sigur face ca trenul sau mai rau. Cel mai probabil e sa am parte de o cearta...

http://wordfreedom.files.wordpress.com/2...e_girl.jpg - Alina
OCC: Miranda si scuze ca e asa lung

[Miranda.]

Miranda:

Ma duc la nebuna de ... cum o cheama... si bat la usa... nimic. Incep sa dau cu piciorul violent, o fata draguta deschide timida usa. Cum a reusit "vulcanul" ( adica Rose ) ala sa stea in camera cu acest inger. O intreb de colega ei, iar raspunsul mi-a cazut greu... nu este. Daca nu vina in mai putin de doua ore o sa trebuiasca sa-si gaseasca alta scoala, pentru ca eu nu am de gand s-o mai las aici.

OCC: cine vrea

[Kimera]

Amy:
Trec pe hol si observ ca Miranda face spume la gura efectiv din cauza fetei ce facuse accident. Aiurea. Ma indrept insprea camera , pe care o imparteam cu Miranda , imi iau vioara si incep sa cant, mai mult din plictiseala.
OOC: cine vrea

[Miranda.]

Miranda:

Intru in camera fulger, trantesc usa in urma mea si incep sa fac "un sant" in camera. Nu puteam sta locului, pur si simplu era imposibil. Dar, pana aici, trebuie sa fac ceva, nu pot s-o las pe fata aia de capul ei, ca daca e asa, intra intr-un copac. Amaya se uita la mine, dar cred ca vrea sa ma opresca, dar muzica n-o ajuta, mai mult ma intarata. Ies pe usa la fel de rapid, iar Amy vine dupa mine... O s-o las pe nebuna sa doarma singura, o sa-i dau alta camera colegei sale.

OCC: cine vrea

[Kimera]

Amy:
O urmaresc pe Miranda si ii spun cand se opreste in fata unei usi:
-Calmeaza-te ca daca vorbesti in situatia in care esti scolti si mortii din somn la ce nervi ai.
OOC: who wants

[Rose ^^]

Parchez masina langa o motocicleta dupa care ma indrept spre intrarea in scoala. Era vreo 21:30 si luna era deja pe cer luminand din cand in cand calea trecatorilor. Am observat-o pe Miranda la intrarea in scoala cu mainile in san si batand nervoasa din picior.
Ma voi face ca nu o cunosc, ca nu e acolo. Nu am chef de discursurile ei sau vreo cearta..
Trec pe langa ea, dar cand sa imi continui drumul linistita mana rece a Mirandei a prins-o pe a mea.
Mi-am intors capu usor astfel incat sa ii vad fata incruntata si am intrebat-o pe un ton trist si totusi ferm:
- Ce doresti? Lasa-ma in pace! Alta treaba nu ai decat sa stai dupa mine? Nu am chef de tine, de nimeni, defapt nu am chef de viata. Mai bine muream acum 12 ani cand "parintii mei" m-au dat afara. -uite ca am zis-o. O mica lacrima sa scurs in coltu ochiului, nu am oprit-o. E normal sa plangi..cel ce nu plange nu e om. Dar pe celelalte nu le-am lasat sa cada...

OCC: Miranda...