Luptă în arenă ~ Începere

[Miranda.]

Miranda:

- Nu este nevoie... - spun in timp ce intru pe usa, ea se uita la mine la fel ca de obicei - Ce frumos... Radeai de mine cand eram furioasa, iar acum abia te mai ti pe picioare... Unde este acea fata curajoasa care a avut tupeul sa faca tot ce i-a trecut prin cap ? Cred ca stiu eu doua variante: pe la balamuc, cauta o camera pentru cand va fi nevoie, sau cauta ratiunea, ca pentru tine asta este magic. O sa te las sa stai pana iti revi, dar nu pentru ca mie mila de tine, te-as da afara chiar acum. ci pentru ca vreau sa sti ca din mila esti aici.

OCC: cine vrea

[Rose ^^]

- Miranda, Miranda nu ma provoca si nici nu ma intreba ce am pentru ca iti jur ca nu stiu. Poti sa crezi ce vrei, nu-mi pasa. Plec si o fac acum, nu am nevoie de mila ta. Ma pot descurca si singura. Da, ai dreptate..sunt nebuna, dar nebuna de viata si de multe alte lucruri pe care am fost nevoita sa le fac. La revedere si mai zici ca e o scoala respecatabila.

OCC: Miranda sau Amy

[Kimera]

Amy:
Ma uit cu o fata gen O.O la Miranda , pentru ca mi s eparuse altfel de persoana , dar m-am inselat. Trebuia sa raman la patia mea pentru ca asa era mai bine. La naiba nici nu ma schimbasem ce tot vorbesc! Eram tot eu cea care nu ii pasa.
-Ok...Pai atunci ne mai vedem...
Zic pe un ton calm si ma duc in camera incepand sa exersez la vioara.
OOC: who wants

[Rose ^^]

Apasam din ce in ce mai tare tocurile pe asfaltul umed. Picaturile imi udau hainele ajungand sa se muleze pe mine. Cateva chipuri erau la geamuri si ma priveau, dar nu imi intorc privirea. Am intrat in masina si am gonit avand ca destinatie fostul meu apartament din centrul orasului.
"Ne mai vedem" auzi la Amy, eu pe acolo nu voi mai calca...

[Shadow.Kiss]

M-am intros la infirmeria pentru a vedea ce mai face ,,fata cu pistolul''. Auzeam zgomte din camera respectiva, deci sigur se trezise. Vreau sa intru pe usa si ghici ce? Dau nas in nas cu fata care acum zece minute zacea in ploaie. Am mai vazut-o si pe Amy indepartandu-se si pe Miranda care avea o privire dura pe fata. Dar nu am apucat sa vad mai mult deoarece mi-am concentrat din nou privirea spre persoana cu care am dat nas in nas.

OOC: Ros esau Miranda

[Miranda.]

Miranda:

- Sa se duca la parintii sai biologici! - spun foarte calma. Poate ceilalti nu au inteles iluzia, dar eu cu siguranta da, ca doar eu am spus-o. Nebuna este adoptata, deci parintii sai sunt ori de negasit, ori intre patru scanduri, ori obtiune ar fi, mie imi este mai bine fara ea. - Ah, am uitat total, trebuie sa toti elevii sa recite acea bucatica. Nu pot sa cred, va trebui sa am duc dupa ea...

OCC: cine vrea

[Rose ^^]

Soarele isi facea linistit aparitia si ochii mei incepeau sa iasa la iveala. Nu am dormit prea bine gandindu-ma in continu daca a fost bine ca am refuzat sa stau acolo, dar nu...e mai bine asa. Cum am zis nu am nevoie de mila nimanui. M-am dat jos din pat indreptandu-ma spre baia mea pentru a face un dus.
Revin in camera si ma duc direct la geanta pentru a-mi lua cartea si medalionul. Cand o deschid am marea surpriza sa observ ca nu sunt aici, ma uit cu atentie si nici scrisoarea aia blestemata ce inca nu i-am aflat expeditorul. M-am ingrozit, daca cineva pune mana pe acea scrisoare am pus-o.
Sigur le-am uitat in camera pe pat, respectiv sub perna. Daca le-a gasit Miranda?
Mi-am luat rapid pe mine o fustita cu volanase de un roz pal cu buline albe si o curea cu fundita tot roz, iar in partea de sus mi-am luat un maieu negru. M-am incaltat cu sandalele de aceiasi culoare ca fusta, fara tocuri nu prea pot trai; obisnuita din misiuni. Pistolul ce l-am pus pe coapsa piciorului drept, geanta si am plecat in cea mai mare graba.

In timp ce conduceam cu 150 km/ h iar soferii ma injurau, ma gandeam doar la continutul scrisorii si ma rugam ca Miranda sau oricine altcineva sa nu le fi luat de acolo. Putinele cuvinte scrise elegant imi apareau in fata mea:
" Rossery sau Rosse sau poate preferi Daniella desi stiu ca ai renuntat la acel nume, stiu cine esti insa tu nu stii cine sunt eu. Iti stiu toata viata, de cum te-au data afara parintii tai adoptivi la varsta de 6 ani doar pentru ca erai mai speciala. Cum ai trait in chinuri si dupa la ce ai recurs. Nu te condamn, pentru ca sufletul tau adunase ura si erai doar un trup trecator. Bine ca ai renuntat in a mai trai in sange, totusi nu si in ura. Condoleante, chiar imi pare rau de prietena ta Alexa.
Iti sugerez sa te duci in Berlin, iar la un muzeu exista o sabie. Acea sabie e a ta, o vei recunoaste; vei simti legatura imediat cum vei intra acolo. Dupa ce faci asta iti recomand scoala de lupte a domnului Willer. Succes si sper ca intr-o zi sa ne vedem insa nu stiu daca va iesi cu o imbratisare sau lupta rezultat, poate, de o moarte.
Semnat: cineva ce te stie..."

Prea multe despre mine si Miranda fiind curiosa sigur va cerceta. Trebuie sa ajung acolo mai repede, inainte de a fi prea tarziu...


http://www.okazii.ro/catalog/44282129/fu...ml#galerie - imbracamintea.
http://shopping.flu.ro/files/clients/99/...386728.jpg - sandalele

OCC: Miranda...

[Kimera]

Amy:
Stateam in camera mea si cantam la vioara deoarece oricum nu aveam altceva de facut. Nu mai inteleg nimic din toate astea si ami imnportant de cand a ajuns mie sa-mi pese de ceilalti , in fon asta e scoala a luptelor nu a distractiilor!
OOC: who wants , stiu ca nu era randul meu , dar persu meu nu afecteaza cu nimic.

[♥♣Yuzu♣♥]

Ma uitam pe geamul de la camera mea si o vad pe acea fata cu pistolul stand in ploaie dupa care plecand din nou cu masina ei rosie. Se intampla ceva ciudat in scoala asta. Spiritele sunt cam nelinistite. Mi s-a facut foame, merg la cantina.
OOC: Miranda sau cine vrea

[Shadow.Kiss]

Adoptat? Data afara? Jur ca nu mai pricep nimic. Ma rog, oricum nu e treaba mea, asa ca incerc sa mi-o scot pe fata asta din minte.
Ma gandeam sa trec din nou pe la biblioteca , dar stomacul meu protesta, asa ca am luat-o spre cantina. Acolo o vad pe Layla si ma indept dpre ea.
-Felicitari pentru rol! am spus
OOC: Yuzu