Lumea Ireala

[Vex]

Cam putine comentari, dar e bine ca va place *smile* . Pai v-am adus nextu` si sper ca o sa va placa. Btw, acest capitol este din perspectiva Sakurei.
Lectura Placuta !

~ Capitolul 6 ~

In urma cu cinci sute de ani . . .

Imi simt gatul arzand, respir greu, iar inima imi bate din ce in ce mai incet. Ma simt urmarita, teama imi invaluie fiecare por, ma chinuie in fiecare minut, dar nu ma opresc. Continui sa merg cu pasi lenti, aproape tarati, ochii seci fiind atenti la fiecare miscare. Seci ? Da, am ramas fara lacrimi, am ramas singura in nestiut, intr-un pustiu pe care nici eu nu-l cunosc.
Plecasem de doua zile de la conac, iar boala ce pusese stapanire pe mine ma omora incetul cu incetul. Imi era sete, foame, frig, totusi, eram fierbine, aveam febra. Respiram greu si eram sigura ca aveam sa cedez nervos in cateva ore.
Oare ca faceau Sasuke si Itachi ? Ma cautau ? Le era dor de mine ?
Am inghitit in sec, apoi mi-am inchis ochii, incercand sa inlatur amintirile cu cei doi, chiar nu aveam nevoie de ei acum. Era mai bine asa, stiam, aveau sa scape de o povara grea, foarte grea.

M-am oprit, strangandu-mi mana in pumn, tragand adanc aer, simtind cum imi pierd a doua-oara pe ziua de azi respiratia. Mi-am rezemat chipul de un copac, uitandu-ma obosita in jurul meu. Ajunsesem intr-o poienita, inconjurata de copacii, soarele luminand-o puternic. In mijloc se afla un lac in care apa stralucea cristalin, cred ca avea si un gust asa placut. Mi-am trecut limba peste buze, ducandu-ma in genunchi pana la apa. Mi-am intins mainile, luand lichidul in palme, apoi am baut cu o pofta disperata . Ah, ce bine era. Ploapele mi s-au inchis usor-usor, savurand momentul. Mi-am udat chipul cu apa, desfacandu-mi pletele , lasandu-le sa-mi cada pe spate.
Am cazut pe iarba verzuie, cu bratele intinse in jurul meu, purtand o rochie alba ce-mi scotea formele fragede in evidenta. Mi-am dat suvitele de par rozalii la o parte de pe gat si frunte, cautand aerul, inspirand puternic, nebuneste.

Simteam cum bataile inimi se incetineau pe parcurs, incetul cu incetul viata mea se sfarsea fara a fi traita pana la capat. Aveam sa mor, sa-mi i-au adio de la tot ce era mai frumos pe lume singura, fara ingerii mei pazitori care sa-mi aline durerile mortii.
Fara ei...eu innebuneam, ma pierdeam in amintiri ce-mi chinuiau sufletul, dar ma faceau sa zambesc, sa cred ca inca mai exista si pentru mine o speranta la viata, macar una. Muream in amintiri, muream singura, cu gandul la tot ce fusese frumos o data, cu gandul la vampiri mei iubiti. . .

In prezent. . .


Auzeam niste zgomote oribile pe coridor, ce ma faceau sa ma incrunt si sa ma trezesc din lumea perfecta a viselor. M-am ridicat cu greu din pat, strangand cearceaful in jurul trupului meu, fiinda purtam doar niste boxeri negri si un maieu. Mi-am dat la o parte suvitele de par de pe frunte, privind intr-un intuneric total dormitorul in care ma aflam. Draperiile rosi-sangeri erau trase, nelasand lumina lunii sa-mi intre in camera. Ce pacat...
M-am intors pe calcaie, indreptandu-ma cu pasi leganati, obositi, de parca facusem un drum al naibi de lung, apoi am deschis fereastra, dand materialul draperiilor la o parte. Un aer rece mi-a atins chipul albicios, parca de portelan, iar luminile lunii mi-au mangaiat pielea.
Am tras adanc aer in piept, intr-un fel aveam un sentiment ciudat ca il pierdeam. Dar de ce ? Ma simteam foarte bine, nu aveam nimic, dar simteam aerul disparand, numai puteam sa-l inspir.
Mi-am dat ochii safiri peste cap, gandindu-ma ca poate era din cauza treziri la ora asta. Am mers la usa si am apasat pe clanta, aceasta dandu-se in laturi. Mi-am scos capul afara , uiatandu-ma cu ochii mari la ceea ce vedeam.

Poate tipasem, cine stie, pentru ca mi-am pus palma la gura, inghitind in sec. Imaginea aceea pur si simplu imi taia respiratia, care si asa nu prea o mai aveam.
Un tanar, probabil blond se batea cu Sasuke. Nu mint, se loveau puternic de peretii coridorului, se muscau de gat, sangele curgandu-le fara vreo problema. Amandoi erau palizi, dar se pare ca nu-i deranjau ranile grave care si le provocau cu ...canini !
Oh, nu, nu se putea asa ceva, pur si simplu visam. Era un vis, era un vis..
Am intrat in camera, trantind usa, lasandu-ma sa alunec pe perete. Visam, doar visam...Mi-am dus mainile la tample, simtind lacrimile reci alucandu-mi pe obrajii rumeni. Era doar un vis si aveam sa ma trezesc curand, aveam sa-l vad pe Sasuke bine...
Nu se intampla nimic, trebuia sa ma trezesc mai repede. Am tresarit speriata, frica invaluindu-mi sufletul cand. Ochii mei s-au marit si mai mult, iar un tipat gutuit mi-a iesit dintre buzele vineti.

Un tanar blond , manjit de sange pe haine si chip ma privea cu ochii albastri ce aveau o stralucire aparte, nebuna...De parca ar fi fostr drogat. Ce vroia de la mine ? Am inghitit in sec, continuand sa ma uit la el, duhnind poate a teama eminenta.

___________
E cam scurt, dar sper sa va placa ^^.