Lumea Ireala

[Vex]

Cat am putut sa intarzi >.< Imi pare raau, dar m-au cam coplesit sarbatorile *smile* Eh, acum vine nextu` la toate *laughs* Sper ca o sa va placa acest capitol.
Lectura Placuta, my diars !

~ Capitolul 5 ~

In urma cu cinci sute de ani. . .


Draga Sir Sasuke si Itachi,

Cu durere in suflet, va anunt ca a trebuit sa parasesc conacul. Nu mi-am dorit, s-a intamplat pur si simplu. Se pare ca destinul mi-a intins o capcana a vietii, iar eu am cazut in ea. Sper ca ne vom revedea, candva...Timpul va trece, dar stiu inauntrul meu, ca voi veti ramane la fel!

Cu dragoste, Sakura !

Strang hartia in pumn, inghitind in sec, apoi imi intorc privirea indurerata catre fereastra. Plecase, Sakura plecase !
Trag adanc aer in piept, de parca aveam nevoie de el, apoi ma ridic brusc din fotoliu, lovind masa, toate obiectele ce erau asezate pe ea cazand pe podea, iar lichidul rosiatic imprastiindu-se pe covor.
Imi simteam capul pulsand de durere, si sufletul ma durea atat de rau, atat de mult, incat simteam ca aveam sa mor.
Era bolnava si plecase! Avea cancer, pentru numele nenorocitului de Dumnezeu, nu se gandise macar o clipa la mine ? Sau la fratele meu ? Am inchis ochii, lasand lacrimile de sange sa-mi alunece pe obraji. Nu vroiam sa le sterg, nu ma interesa ca cineva avea sa ma vada plangand. Puteam sa-mi i-au adio de la viata asta de toata mizeria linistit, oricum iubita mea, ingerul meu, numai era in ea.

-Sir Sasuke ?
Un glas stins, gros se rasuna puternic in living. Mi-am intors privirea taioasa catre cel care-mi deranja chinul, scarsniind din dinti.
-Da ?
Era majordomnul. Isi aranjan camasa, privindu-ma ingrijorat. De ce-i pasa de mine ? Numai era nevoie, numai conta daca cineva isi facea griji pentru mine cat timp Miss Sakura nu era langa mine sa tipe. Da, ea tipa de fiecare daca cand faceam o prostie. Se enerva atat de tare. . .
- Va simtiti bine, domnule ? Intreba acesta, inchizand incet-incet usa in urma sa. Am clatinat din cap in semn ca nu, in timp ce ma indreptam de spate, apoi mi-am luat din nou figura dura.
- Nu conteaza ! Poti sa pleci, Alferd, nu am ...nevoie de nimic !
Am zis repede, facandu-i semn sa ma lase singur. Bine ca Itachi era la vanatoare, nu vroiam sa-mi imaginez reactia lui, daca a mea fusese asta.

Daca as fi fost om, m-as fi imbatat, dar eu eram o creatura idioata a noptii, deci trebuia sa fac ceva mai odios, ceva care avea sa-mi provoace placere nebuna, asa aveam sa uit de plecarea Sakurei. Da, era o idee nemaiponeita !
Am iesit din living val-vartej, trantind usa dupa mine, apoi am traversat rapid coridorul ce ducea pana la bucatarie. Mica mea blondina statea pe un scaun si citea ceva, dar acum se uita la mine ciudat, de parca as fi facut ceva rau.
-Vino la mine !
I-am soptit pe un ton duios, bland si dulce, iar fata s-a ridicat, pasii fetei conducand-o aproape de mine parca vrajiti. Zambiind multumit, i-am cuprins talia cu un brat, iar cu celalant i-am dat capul intr-o parte, apoi mi-am infipt coltii in gatul ei, gasind artera ce conducea sangele. Dulce, bun, delicios...Gustul lichidului ma fascina, ma facea sa doresc mai mult, si mai mult...Nu vroiam sa ma opresc, imi placea senzatia pe care o simteam acum.

In prezent. . .

Trei vampiri autotputernici, invincibili, nemilosi ma priveau taios, analizandu-mi fiecare miscare in parte. Stateau pe canapeua din living-ul intunecat, draperiile fiind trase, doar un candelabru luminand slab incaperea. Eram in fata lor, iar langa mine Itachi si Sasori parca imi asteptau vorbele, simteam tensiunea crescand.
Cei trei vampiri puri erau Cei Vechi ! Exact, erau cei care nu stiau ce inseamana cuvantul bunatate sau mila. Ei nu aveau asa ceva.
- Lord Ventricus, cum spuneam, fata este a noastra. Este prietena Hinatei, nu ne poate face vreun rau. Daca. . . - am facut o scurta pauza, incercand sa gasesc cuvintele potrivite- daca va afla vreodata ceva eu imi voi asuma vina.
Am spus calm, inalturand intreaga amintire ce-mi zacea in minte de la venire Celor Vechi.
- Sasuke, sper ca stii ce spui! Cunosti pedeapsa, vei fi ucis prin chinuri! Spuse Ventricus, privindu-ma rece, cu toate ca stiam ca lui ii pasa de mine. De fapt, el fusese cel care ma transformase.
Am aprobat scurt din cap, iar cei trei au disparut, lasand un nor de fum in urma lor.

_____________
Nu este corectat ;;) Dar sper sa va placa si asa :]
Eh, happy comment, diars >:D<