Lumea Ireala

[Vex]

`Ello, my diars ! *smile*. Cum am scapat de teze, am o stare totaaal euforica si m-am gandit sa scriu un nou fic . Am inspiratie cat pentru o suta , dar nu conteaza asta *innocent smile* . Sper ca o sa va placa, si ca o sa va dati seama ce este brunetul meu (S. ) din prima :> , dar inca e un secreeet *evil face* .


"Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul/manga-un “Naruto” şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări."

~ Prolog ~

In urma cu cinci sute de ani . . .

Picaturile reci ale ploii imi mangaie delicat pielea , tunete puternice auzindu-se in vazduh . Inghit in sec , aruncandu-mi privirea intunecata catre lacul din apropierea mea . Din cauza vantului care batea nemilos, facandu-mi suvitele negre de par sa-mi plesneasca fata, se nasteau mici valuri pe suprafata neutra a acestuia .
Am intins mana in care se afla sabia netedea, de pe care mici firicele de sange proaspat cadeau pe iarba verzuie . Am inspirat adanc, aplecandu-ma usor , murmurand un "adio", iar glasul placut auzindu-se ca un ecou prin imprejurimi . Cel ce era in fata mea ma privea speriat, stupefiat de delicatetea, si totusi, rapiditatea cu care manuiam obiectul . Isi puse mana la piept, zgomotul facut de inghitirea sa in sec , facunda-ma sa treasar . Am clipit des, apoi varful sabiei i-a patruns pieptul, siroaie de lichid rosiatic si vascos scuragandu-se din corpul lui .
I-am ridicat mana palida, tragandu-l dupa mine prin ploaia ce incepuse si mai tare . I-am dat drumul in lac., mi-am fluturat mainile in aer, aruncand o data cu acesta si sabia insengerata, apoi m-am intors calm pe calcaie, ciufulindu-mi parul ud .

Mi-am ridicat privirea catre conacul impresionant de mare ce statea sus , pe un deal . Casa mea, sau asta parea . La o fereastra , o lumina a lumanarii palpaia usor, fiind sigur ca aceea era dormitorul Sakurei . Pardon, Miss Sakura ! Mi-am dres glasul, dandu-mi ochii peste cap . Nu-mi venea sa cred ca ma gandeam la faptura aceea mereu vesela, cu un zambet asa copilaros si inocent pe buze , ochii safiri radiindu-i tot timpul de fericire .
Mi-am pus galant mainile la spate, apoi, cu pasi usori, am luat-o pe cararea ce ducea catre conac, de parca nimic nu s-ar fi intamplat in fata acestui lac . Dar cate se intamplasera aici ...


In prezent . . .

- Sigur, Itachi, cum spui tu ! Da, ne vedem acolo . La revedere !
Am inchis telefonul, un touch- scream negru, apoi mi l-am bagat in buzunarul blugilor . Am lasat paharul cu vin rosu pe masuta din fata mea, ridicandu-ma calm din fotoliul negru . Mi-am aruncat in treacat privirea prin living-ul cu peretii negri, jaluzelele de un rosu-sangeriu trase , nelasand vreo raza a soarelui sa-mi inunde incaperea . Mi-am incheiat sacoul negru, ce costase ceva, dar sincer , nici ca ma interesa . Eram in acelasi conac, aceasi incapere , si trecusera atatia ani. . .
Un sunet strident s-a auzit la usa, iar privirea-mi agila s-a intors imediat catre usa de lemn masiv .
- Da ? Am spus, in timp ce ma indreptam de spate si ma uitam cu o spranceana ridicata la persoana care intra in incapere .
O fata cu parul lung, negru cu cateva straluciri violete a intrat timida in camera, dregandu-si incetisor glasul .
- Ahm , Sasuke, ma gandeam ...Eu...adica, as vrea ..sa ..stii...Isi ridica privirea catre mine, obrajii ei prinzand o nuanta rosiatica . Am clatinat din cap, uitandu-ma la imbaracmintea neadecvata a Hinatei, caci asa o chema . Blugii scurti , negri, un maieru verde, lipit de corpul suplu al acesteia .
Mi-am dat ochii peste cap, facandu-i semn sa continue, cu toate ca deja imi dadusem seama de ceea ce-si dorea fata .
-As vrea sa ies in club asta-noapte !
A spus tare si raspicat, privindu-ma atenta cu acei ochii de un gri imaculat si linistitor .
- Sigur ca da, sigur ca poti ! I-am zambit cu caldura, facandu-i semn ca poate sa plece . Aceasta mi-a multumit politicos, apoi a iesit din camera grabita . Am zambit amuzat de gestul fetei, apoi m-am intors pe calcaie, formand numarul de telefon al fratelui meu . Am auzit usa deschizandu-se, dar nu m-am intors sa vad cine intrase, am ramas cu spatele, uitandu-ma atent la rafturile bibliotecii pline cu cartii care mai de care mai mare, sau interesanta .
- Domnul Sasuke Uchiha ?

S-a auzit un glas imaculat, politicos, dar in acelasi tip continand aceea melodioasa linie, foarte bine cunoscute mie , ce m-a facut sa trecar si sa opresc apelul .
Nu m-am intors , ci am ramas nemiscat, parca nevrand sa aflu al cui era acel glas, cu toate ca toate simturile mele aflasera singure, sau mai bine spus, isi adusesera aminte de acele vremuri . Am inghitit in sec cu zgomot, apoi am auzit pasii eleganti apropiindu-se incet catre mine . O mana delicata mi-a atins umarul, dar eu am inchis ochii, fara sa ma intorc.
Era ea, si-mi starnea o pofta nebuna. . . de a simti din nou lichidul vietii pe buzele-mi aproape secetate din cauza lipsei acestei nevoi atat de fatale mie !