Luceafarul

[Nero19]

Hey m-am gandit sa incerc si eu la sectiunea asta si sper ca tampenia creata de mine sa nu fie chiar o asa de mare tampenie

Prolog

Nu voi uita niciodata felul in care statea la geam si se gandea la mine cu disperare. Ii puteam auzi gandurile si de asemenea o puteam auzi in somn cum ma chema "Luceafar". Am incercat sa ma cobor in visul ei, dar fara success. De fiecare data cand vroiam sa o fac ceva ma oprea. Pana in ziua in care am decis sa ma cobor si sa cad in mari, de acolo transformandu-ma intr-un tanar frumos si blond cu ochii albastrii. Am iesit din aceasta mare si mi-am indreptat pasii spre scoala in care stiam ca invata fata care avea sa imi devina mireasa.

*

-Clasa, el este noul vostru coleg, Darius, se auzi vocea profesoarei in acea clasa plina de adolescenti. Speram ca ea era in aceasta clasa si am avut dreptate. Statea chiar in prima banca, iar parul ei negru ca abanosul I se revarsa peste umerii ei acoperiti de o bluzita alba. Ce era si mai frumos la ea erau ochii ei maronii care se uitau intr-o cu totul alta parte. Probabil ca se gandea ca sunt doar un simplu om. Vai ce as fi dat ca ea sa fi stiut ca eu eram cel pe care ea il tot chema in vis sa I se arate. M-am dus cu pasi usori in banca din spate care ramasese libera si singurul lucru pe care il puteam face era sa o privesc in timp ce profesoara incepu sa ne predea ceva care chiar nu ma interesa.

Ora se terminase de mult timp, dar eu inca stateam pe locul meu gandindu-ma la felul in care ea se uita pe geam. Speram ca ea sa nu isi piarda niciodata speranta in mine. Ma gandeam ca ceva se va intampla cat de curand cand am auzit o voce strigandu-ma. Era vocea ei care striga "Darius! Darius!". Credeam ca visez cand m-am uitat in sus si i-am vazut chipul surprins, precum si buzele ei rosii care parca ma rugau sa le ating cu buzele mele si sa le indragesc pentru o eternitate.

-Scuze, dar ma simteam putin cam rau si de aceea stateam aici, i-am indrugat eu prima minciuna care imi veni in minte.

-Aaah ok... imi spuse cu un glas subtire si angelic. Nu imi venea sa cred ca ma indragostisem de o asemenea fiinta impecabila atat din punct de vedere al aspectului cat si cel al comportamentului. Parca au trecut secole de cand stateam unul in fata celuilalt si nu imi doream deloc sa se termine acel moment magic. Vroiam sa dureze la nesfarsit si din cate imi puteam da seama la fel si ea, dar se pare ca in cele din urma soarta mi-a fost potrivnica caci ea se intoarse si pleca spre usa.