Love or justice?

[Lexxu]

Pai mi-a luat ceva, dar next:


Capitolul 3

Matt P.O.V

Ma plimbam alene pe drumurile orasului, America. O tara atat de mare si o putere care nu-i doar o joaca pentru ceilaltii rivali. De aici provine tot. Marfa cea mai buna, asasini platiti, Obama- presedintele care si el e corupt. De aici provine cea mai buna muzica si din Germania. Rapp-ul, au facut pustii dependentii de droguri. De altfel, asta se transmite prin fiecare piesa cantata de diferite 'staruri'. Cu rapp-ul au invatat sa dea din cap si au inceput sa iubeasca sentimentul pe care-l simt atunci, cand, consuma etnobotanicele. Le place sa tremure, sa 'filmeze'. Le place sa se afle pe o lume diferita de Terra. O lume unde orice vor ei se poate indeplinii. Dar, tot in lumea aceea, filmele pot deveni si nasoale, provocand decesuri sau dureri de cap, rauri si asa mai departe. De unde stiu? Pai am interogat un pustii inainte sa-i zbor creeri.
Am fost multumit de raspunsurile pe care mi le daduse, insa simteam nevoia de sange. Vroiam sa vad acel lichid rosiatic, cum curge, cum se risipeste lasandu-i corpul fara vlaga. Aveam nevoie, sa urmaresc fiecare miscare a sa. Sa aud fiecare bataie a inimii sale, cum isi grabea ritmul. Si dintr-o data buf. Am vazut ce vroiam, am auzit si am simtit o satisfactie cand i-am luat viata. Probabil ca la atatea victime, Satan ma iubeste. Aproape in fiecare zi 'ii dau' marfa noua.
Sincer sa fiu, niciodata nu am omorat un om cinstit. Eu nu am treaba cu ei. Am ucis fara mila orice angajat care a spus ce nu mi-a placut, orice pusti drogat pe care mi s-a pus pata si orice tarfulita care se apropia de mine. Oameni care si-au vandut sufletul diavolului demult, cum am facut si eu. Defapt, ma consider mana lui dreapta, la cat rau fac. Eu le dau droguri oamenilor si tot eu ii ucid cand am chef.
Nu m-am gandit pana acum. Eu sunt o persoana rea, insetata de sange si putere, dar totusi. Tot eu ucid, insa doar persoane rele... iar asta inseamna ca, curat pamantul de gunoaie. Ce practic, ma face o persoana buna. Am dat din umeri nepasator.
O briza rece mi-a 'atins' chipul. Imi placea. Adoram sa simt, sa vad, sa aud. Ador ca pot face orice doresc si niciodata sa nu ajung sa fiu prins, pedepsit asa cum 'as merita'. Am zambit. Nu cred ca cineva ar fi instare sa ma prinda, cu atat mai putin Kei.
Cand eram mici, castigam mereu. De ce ar fi o schimbare acum?
Aceasta era singura intrebare care imi strabatea intreaga minte in timp ce imagini cu mine si Kei se derulau prin fata ochiilor mei. Am tresarit. Constiinta mea a spus: " Pentru ca binele invinge raul ".
Am ras. E singura data cand se 'baga' si constiinta mea in seama. Pana acum, nu a facut decat sa stea in liniste.
Nu am bagat in seama multe alte cuvinte pe care incepuse sa mi le adreseze.
Am tot inaintat, usor. Mi-am bagat o mana in buzunar, cautandu-mi pachetul de Tigarii. L-am gasit. M-am uitat inauntrul lui, doriind sa-mi scot o tigara si sa o fumez, dar surpriza; e gol.
- La dracu! am spus.
Acum trebuie sa gasesc un magazin, daca mai e deschis vreunul la ora asta. Defapt nici nu stiu cat e ceasul sau unde ma aflu. Inaintam lenes pe drumul pustiu. In vreo' zece minute am ajuns si eu cumva la un non-stop. Minune. Desii locuiesc aici de ceva vreme, unele strazii chiar nu le stiu si reusesc foarte rapid sa ma pierd. Am intrat.
In magazin ma aflam doar eu si vanzatoarea, care sincer sa fiu arata destul de; bine. I-am facut cu ochiul usor, ea tresariind la acest gest. Parul ei saten ii curgea in valuri pe umeri, pana la sanii. Ochii ei de un verde dens, ma priveau atentii acum, parca nedoriind sa ma scape din aria sa vizuala.
- Da-mi si mie un poc de tigari dunhill negru, rapid. Am spus pe vesnicul meu tot rece si superior.
Usa de la intrare s-a deschis, pe ea facandu-si aparitia Kei. Chiar prietenul meu brunetu'. Privirea lui se odihnea in a mea, explorandu-mi ochii rosi, superficiali. Ce sa zic, lentile. Pacat ca mama nu m-a facut cu ochii astia cand m-a nascut. I-am ranjit. Vanzatoarea mi-a inmanat pachetul de tigari si nemaiavand rabdare am aprins o tigara chiar in magazin, in timp ce ieseam. Totusi, am putut auzi ce si-a luat brunetul. Un sprite. A venit pana aici doar pentru o doza de suc. Eh, tot la fel a ramas.
A iesit si el, trecand pe langa mine. Am decis sa-l urmaresc pana acasa, cine stie, poate se i-a cineva de el. Oricum, stie sa se apere, doar e in FBI. Insa, vreau eu sa ma duc in spatele lui, dar cu grija. Nu e prost. M-ar putea descoperii oricand. Am ras in sinea mea.
Ma miscam usor, ca o felina. Se pare ca, Kei nici nu si-a dat seama ca e urmarit. Exista doua posibilitatii; ori e obosit, ori asculta muzica la castii. Daca e una din astea doua inteleg. Il cunosc prea bine pentru a-l condamna.
A intrat intr-un bloc, grii, de 10 etaje. Am inteles ca sta la parter, din spusele lui Nanu. Ca un dobitoc ce sunt, m-am dus la geamul lui. Era deschis. M-am strecurat inauntru, cercetandu-l. Am ras. A ramas la fel de ordonat. Intr-un final, m-am aflat in camera lui. Adormise. Era exact ca un inger.
M-am apropiat usor de el. E dezvelit. Am pufnit. L-am invelit cu grija, defapt cu mare grija pentru a nu-l trezii. I-am ferit bretonul de pe frunte, presandu-mi buzele calde de portiunea descoperita de piele. M-am indepartat, inca atintindu-l cu privirea mea rosie.
M-am cocotat pe geam, spunand cu voce tare;
- La dracu Kei... ti-am simtit lipsa... apoi m-am facut disparut. Am sarit pe geam, iar dupa aceea am inceput sa fug, sa ma pierd prin noapte. Am reusit.
Am ajuns la o statie de taxiuri. M-am urcat intr-unul, spunandu-i unde sa ma duca. Timp de 10 minute am stat, ingandurat. Am ajuns. I-am platit domnului, spunandu-i un simplu 'sugi p***', apoi am disparut in bloc. Am disparut in apartamentul meu, in patul meu mai exact. M-am lasat furat de somn si eu...