04-07-2008, 02:45 PM
Cap 4
Un amanunt omis
Linistea noptii pusese stapanire peste scoala in care ramasera blocati cei doi baieti. Somnul le dadea tarcoale dar disparea la fel de repede ca o fantasma. Ryuku isi tinea colegul la piept, trecandu-si degetele prin parul ravasit, alintandu-i buzele cu sarutari usoare , privind in ochii lui ce cautau mangaierea viselor.
-Culcate, Sentaro, zise Ryuku in timp ce isi lasa capul pe spate.Razele lunii se jucau cu umbrele rafturilor, zamislind forme ciudate pe tavan. Afara se auzea doar sunetul frunzelor batute de vant si concertul unor greieri . Se lasara invaluiti de simfonia nocturna pana ce in sfarsit atipira.Ryuku incepu sa viseze. Se vedea la tabla , cu o bucata de creta in mana, scrijelind incet tabla in cautarea unui raspuns. Profesorul statea langa el, tinandu-l de ureche si scuturandu-l cand gresea cate ceva. In spatele lui, Setaro radea malefic. Printre hohotele nesfarsite se deosebira cateva sunete vagi, ce incepura sa aiba sens. Dupa ce il mai privi odata acesta incepu sa planga, lacrimile rostogolindu-i-se pe chip. Curand se trezi repetand exact cuvintele auzite : " Credeai ca pot sa ma indragostesc de tine? Tot un fraier ai ramas". Deschise ochii larg si incepu sa ii frece cu speranta ca va uita. Sentaro se trezise si el, speriat de agitatia colegului sau. Se uitau amandoi buimaciti, fara sa scoata o vorba. Ochii lui Ryuku devenira rosii, o lacrima picurandu-i pe mana. Curand urmara si altele. Isi duse palmele la gura pentru a atenua scancetul ce urma sa sparga linistea bibliotecii. Incepu sa tremure si sa-i repete cuvintele lui Sentaro, care il tinea la piept, incercand sa-l linisteasca.
- Niciodata nu te-as rani! vezi tu, am ajuns chiar sa te indragesc, in ultimile ore petrecute impreuna. Puteai sa ma lasi atunci cand am lesinat si sa te duci linistit acasa,dar nu ai facut-o. Asta nu puteam sa inteleg si anume de ce ai ramas cu mine.
- Pentru...pentru ca te iubesc! Te iubesc Sentaro, si nu poti face nimic sa scapi de mine, nici chiar in vis.
Lacrimile se imputinara iar respiratia blondului reveni la normal. Colegul sau il privea in ochi tinandu-i mana intr-a sa , soptindu-i cateva cuvinte de iubire la ureche. Ryuku se calma de tot, lasandu-si capul pe umarul brunetului inca naucit de cele intamplate. Cand credeau ca nimic nu le va tulbura linistea, Sentaro isi aminti ceva . Se ridica de pe scaun incercand sa nu-si faca prea multe griji.
- Stii, Ryu, am ..am uitat! Azi trebuia sa ma intorc direct acasa dupa scoala deoarece parintii mei au plecat o saptamana cu afaceri in America si ma asteptau sa-mi dea cheia. Am ramas pe afara! NU POT INTRA IN PROPRIA CASA!, ce idiot sunt! Acum ce fac?
- Nu iti mai face griji! Stai la mine!, ai mei au plecat o luna in interes de serviciu si am ramas eu stapanul casei. Mi-ar face placere daca am locui impreuna ..pentru o vreme.
S: - Nu stiu daca e o idee buna. As prefera sa merg la varul meu, Kito, ma inteleg destul de bine cu el.
R: - De ce te eschivezi atat? Sa stii ca nu musc..daca de asta iti faci griji..ne-am distra de minune!
S:- Mai devreme nu muscai deloc...mersi de invitatie dar nu o accept.
- Cum vrei tu! tocmai te-ai ales cu o "pedeapsa" a la Ryuku, zise blondul saruntandu-l pe gat. Sentaro se impotrivi impingandu-l dar acesta nu se clinti din loc. Ca rasplata isi primi una in burta, apoi fu intins pe masa. Ryuku incepu sa-l sarute linn pe gat ,urcand usor cu mana,incadrandu-i buzele. Sentaro nemaisuportand "chinul" creat zise cu jumatate de gura:
-Bine , accept,numai da-te jos de pe mine.
Luminile diminetii se zareau din ce in ce mai puternice. Era timpul sa plece acasa.
Un amanunt omis
Linistea noptii pusese stapanire peste scoala in care ramasera blocati cei doi baieti. Somnul le dadea tarcoale dar disparea la fel de repede ca o fantasma. Ryuku isi tinea colegul la piept, trecandu-si degetele prin parul ravasit, alintandu-i buzele cu sarutari usoare , privind in ochii lui ce cautau mangaierea viselor.
-Culcate, Sentaro, zise Ryuku in timp ce isi lasa capul pe spate.Razele lunii se jucau cu umbrele rafturilor, zamislind forme ciudate pe tavan. Afara se auzea doar sunetul frunzelor batute de vant si concertul unor greieri . Se lasara invaluiti de simfonia nocturna pana ce in sfarsit atipira.Ryuku incepu sa viseze. Se vedea la tabla , cu o bucata de creta in mana, scrijelind incet tabla in cautarea unui raspuns. Profesorul statea langa el, tinandu-l de ureche si scuturandu-l cand gresea cate ceva. In spatele lui, Setaro radea malefic. Printre hohotele nesfarsite se deosebira cateva sunete vagi, ce incepura sa aiba sens. Dupa ce il mai privi odata acesta incepu sa planga, lacrimile rostogolindu-i-se pe chip. Curand se trezi repetand exact cuvintele auzite : " Credeai ca pot sa ma indragostesc de tine? Tot un fraier ai ramas". Deschise ochii larg si incepu sa ii frece cu speranta ca va uita. Sentaro se trezise si el, speriat de agitatia colegului sau. Se uitau amandoi buimaciti, fara sa scoata o vorba. Ochii lui Ryuku devenira rosii, o lacrima picurandu-i pe mana. Curand urmara si altele. Isi duse palmele la gura pentru a atenua scancetul ce urma sa sparga linistea bibliotecii. Incepu sa tremure si sa-i repete cuvintele lui Sentaro, care il tinea la piept, incercand sa-l linisteasca.
- Niciodata nu te-as rani! vezi tu, am ajuns chiar sa te indragesc, in ultimile ore petrecute impreuna. Puteai sa ma lasi atunci cand am lesinat si sa te duci linistit acasa,dar nu ai facut-o. Asta nu puteam sa inteleg si anume de ce ai ramas cu mine.
- Pentru...pentru ca te iubesc! Te iubesc Sentaro, si nu poti face nimic sa scapi de mine, nici chiar in vis.
Lacrimile se imputinara iar respiratia blondului reveni la normal. Colegul sau il privea in ochi tinandu-i mana intr-a sa , soptindu-i cateva cuvinte de iubire la ureche. Ryuku se calma de tot, lasandu-si capul pe umarul brunetului inca naucit de cele intamplate. Cand credeau ca nimic nu le va tulbura linistea, Sentaro isi aminti ceva . Se ridica de pe scaun incercand sa nu-si faca prea multe griji.
- Stii, Ryu, am ..am uitat! Azi trebuia sa ma intorc direct acasa dupa scoala deoarece parintii mei au plecat o saptamana cu afaceri in America si ma asteptau sa-mi dea cheia. Am ramas pe afara! NU POT INTRA IN PROPRIA CASA!, ce idiot sunt! Acum ce fac?
- Nu iti mai face griji! Stai la mine!, ai mei au plecat o luna in interes de serviciu si am ramas eu stapanul casei. Mi-ar face placere daca am locui impreuna ..pentru o vreme.
S: - Nu stiu daca e o idee buna. As prefera sa merg la varul meu, Kito, ma inteleg destul de bine cu el.
R: - De ce te eschivezi atat? Sa stii ca nu musc..daca de asta iti faci griji..ne-am distra de minune!
S:- Mai devreme nu muscai deloc...mersi de invitatie dar nu o accept.
- Cum vrei tu! tocmai te-ai ales cu o "pedeapsa" a la Ryuku, zise blondul saruntandu-l pe gat. Sentaro se impotrivi impingandu-l dar acesta nu se clinti din loc. Ca rasplata isi primi una in burta, apoi fu intins pe masa. Ryuku incepu sa-l sarute linn pe gat ,urcand usor cu mana,incadrandu-i buzele. Sentaro nemaisuportand "chinul" creat zise cu jumatate de gura:
-Bine , accept,numai da-te jos de pe mine.
Luminile diminetii se zareau din ce in ce mai puternice. Era timpul sa plece acasa.