31-01-2011, 01:32 AM
ok, ok nu il inchid:));)):-* si multumesc mult k lai mutat Aly>:D<
Capitolul 3: Dragostea e in aer
Fara sa imi dau seama, am inceput sa ma holbez la Fat-Frumos. Parul, de un blond incredibil, era facut tepi, si ii dadea un aer extrem de rebel. Ochii, care ma examinau din cap pana in picioare, erau de un albastru mirific, extraordinar. Doamne, ce bucata. Pur si simplu ma vrajisera. Avea un zambet strengaresc, adolescentin, si ma privea asa intens...
Tipu` era imbracat la patru ace, in costum negru. Partea buna era ca sacoul era deschis, iar prim camasa alba se putea observa putin abdomenul. Mamaa! Tipu era bun, fara indoiala. Doamne, ca sa vezi peste ce dau...
Dupa cateva secunde, cand am realizat ca defapt, stau ca o idioata si ma holbez la un tip, am spus:
- Mda ma rog, trebuia sa fac asta de dragul mamei si al dragei bunici raposate. –spun, dandu-mi ochii peste cap- Ea e bunica. –adaug, si ridic mana dreapta, facand semn catre inelul din aur alb, cu un diamant dragut in varf.- Au incinerat-o si au facut din cenusa chestia asta...ciudat nu?
Acesta a privit inelul finut de pe mana mea. S-a apropiat usor de mine, si mi-a luat mana in mana lui. Puteam simtii cu usurinta cum inima mea bate la unison, si vrea sa iasa afara din piept. Ce naiba era cu mine? De obicei nu eram asa!
A privit inelul cu atentie, apoi l-a atins usor.
- Dragut, a spus.
Si-a ridicat privirea de la inel, la fata mea. Ne uitam amandoi in ochii altuia, ca doi idioti. Trebuie sa mai mentionez ca intre noi erau doar cativa centimetri? Ok, ca sa o spun, faza era penala, adica...nici macar nu ne cunosteam. Aloo?! A aparut asa din senin, si acum mai ca ma saruta. Trebuia sa opresc asta, asa ca am trecut la treaba. Mi-am retras mana, apoi i-am spus ca trebuie sa plec. Replica lui a fost: ,,ok, ne mai vedemâ€. Mai facem ce?! Ne mai vedem?! God, ar fi trebuit sa o lase mai moale. Auzi, cica ne mai vedem.
Am intrat in sala unde se va tine inmormantarea, apoi m-am asezat pe un scaun, langa parintii mei, care se pare ca erau extas, vorbind cu un un cuplu cam de varsta lor. Ma rog, probabil ca erau vechi prieteni. Dar chestia ciudata era faptul ca soramea nu era, iar scaunul de langa mine era gol. Marfa nu? Probabil ca iar jucase teatru bine, incat s-a prefacut iar ca ii e rau. Vezi? Daca eu m-am lasat de teatru si m-am apucat de pian...of!
Am iesit afara din sala imensa, again. Am inceput sa caut prin geanta Louis Vuitton telefonul negru, dand la o parte tot felu de chestii care imi stateau in cale. Dumnezeule, cate lucruri puteam sa am in geanta. Dupa cateva minute de cautat, l-am gasit. Am pus repede mana pe el, si am format la repezeala un numar.
- Alo? –raspunse o voce feminina si prefacuta-
- Elanor Lunna Lockhart, ce naiba crezi ca faci?
- Amm, stau bine mersi in camera de hotel, si ma indop cu bomboane, si..aa...stau pe laptopul tau?
- Da` al tau ce are? –am intrebat, cu o urma de rautate in glas-
- Nimic.- a raspuns aceasta, fara probleme- Hai ca vorbim mai tarziu, ok?
- Hai ma Muratura, nu poti sa-mi faci asta. Trebuie sa vii. Iti dai seama cat de...alo? Alooo?
Inchisese scorpia. Las’ ca si-o ia ea de la mine. Perfect, acum trebuia sa stau, si sa indur.
Am intrat in incapere, fara nici un chef. Intr-un fel era bine, pentru ca ma facea sa par si suparata, deci era in avantajul meu. Mi-am tarat privirea pana la ceasul finut de pe mana. Era deja ora trei. Exact inainte de a incepe slujba, ghici cine se pune langa mine. Fat-Frumos. Nu m-am uitat la el, si nici nu i-am dat atentie. Tot ceea ce faceam era sa ma uit din douazeci de secunde in douazeci secunde la ceas. Trebuia sa ma concentrez pe chestia asta, trebuia sa par suparata, nu sa filtrez, nu era momentul! Dar dintr-o data, ma trezesc cu mana lui in fata.
- Cloud Strife, spune acesta, cu acelasi zambet adolescentin si smecher.
- Tifa Lockhart, intind mana, si imi afisez zambetul meu superior-
Acesta a zambit, apoi si-a mutat privirea in alta parte. Ca s-o zic sincer, cred ca m-am indragostit. E foarte aiurea, adica...nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca s-ar putea intampla asta. Sincer. Oricum, nu s-ar uita niciodata la mine. Probabil ca ma crede increzuta, ca restul lumii. Dar daca m-ar cunoaste, si-ar schimba parerea. Asa au facut si persoanele care au vrut sa ma cunoasca cu adevarat. Au vazut ce fel de persoana sunt. Dar de ce ar vrea el sa ma cunoasca pe mine? Of Doamne, la ce ma mai gandesc. Termina Tifa, arata-te suparata, si indura. Asta trebuie sa faci.
A trecut o jumatate de ora, dar parea o vesnicie. Am incetat a ma uita la ceas din douazeci in douazeci de secunde, pentru ca stiam ca e degeaba. Incepeam sa cedez, iar partea rea, e ca presupun ca se vedea. Pur si simplu era prea plictisitor. Si nu puteam sa plang. Nu ma mai puteam preface. Nici nu vroiam de altfel.
Capul incepea sa imi dea o migrena frumusica, iar privirea imi juca feste. Ori voi lesina, ori voi lesina. Din doua una.
Apoi, a fost ca un ... mare bum. M-a facut sa ma trezesc la realitate, si sa nu mai tremur. Pur si simplu am tresarit usor, pentru ca nu ma asteptam. I-am simtit buzele lipindu-se de urechea mea, respirand regulat. Puteam simtii cu usurinta cum respiratia lui se opreste pe urechea stanga, facandu-ma sa imi pun intrebari.
A soptit un simplu ,,vrei sa te scap?†, care pentru mine, avea muuulte intelesuri, si cred ca si pentru el. Adica...ori vroia sa spuna ca ma poate lua de aici, si mergem sa ne-o punem, pentru ca modul prin care a fost pusa intrebarea, numai asta arata, ori pur si simplu ca ma poate lua de aici. Nu cred ca e atat de tampit ca sa vrea sa ne-o punem. Asa ca risc.
Am dat usor din cap in semn de ,,daâ€, asteptand sa vad ce se intampla acum. Acesta a intors capul catre mama lui, spunandu-i ca imi este putin rau, si ca ma duce la aer. Oare ce insemna acest ,,aer" mai exact? Am intors privirea catre el, si efectiv m-am socat. Tipu era la teatru sigur. Dumnezeule, cat de bine juca! Mimica lui exprima grija, si siguranta, lucruri care chiar mi-ar fi trebuit in momentul de fata. Mama lui l-a examinat atenta, la fel ca a mea. Dupa cateva secunde au acceptat amandoua, apoi am pornit impreuna cu el afara.
Capitolul 3: Dragostea e in aer
Fara sa imi dau seama, am inceput sa ma holbez la Fat-Frumos. Parul, de un blond incredibil, era facut tepi, si ii dadea un aer extrem de rebel. Ochii, care ma examinau din cap pana in picioare, erau de un albastru mirific, extraordinar. Doamne, ce bucata. Pur si simplu ma vrajisera. Avea un zambet strengaresc, adolescentin, si ma privea asa intens...
Tipu` era imbracat la patru ace, in costum negru. Partea buna era ca sacoul era deschis, iar prim camasa alba se putea observa putin abdomenul. Mamaa! Tipu era bun, fara indoiala. Doamne, ca sa vezi peste ce dau...
Dupa cateva secunde, cand am realizat ca defapt, stau ca o idioata si ma holbez la un tip, am spus:
- Mda ma rog, trebuia sa fac asta de dragul mamei si al dragei bunici raposate. –spun, dandu-mi ochii peste cap- Ea e bunica. –adaug, si ridic mana dreapta, facand semn catre inelul din aur alb, cu un diamant dragut in varf.- Au incinerat-o si au facut din cenusa chestia asta...ciudat nu?
Acesta a privit inelul finut de pe mana mea. S-a apropiat usor de mine, si mi-a luat mana in mana lui. Puteam simtii cu usurinta cum inima mea bate la unison, si vrea sa iasa afara din piept. Ce naiba era cu mine? De obicei nu eram asa!
A privit inelul cu atentie, apoi l-a atins usor.
- Dragut, a spus.
Si-a ridicat privirea de la inel, la fata mea. Ne uitam amandoi in ochii altuia, ca doi idioti. Trebuie sa mai mentionez ca intre noi erau doar cativa centimetri? Ok, ca sa o spun, faza era penala, adica...nici macar nu ne cunosteam. Aloo?! A aparut asa din senin, si acum mai ca ma saruta. Trebuia sa opresc asta, asa ca am trecut la treaba. Mi-am retras mana, apoi i-am spus ca trebuie sa plec. Replica lui a fost: ,,ok, ne mai vedemâ€. Mai facem ce?! Ne mai vedem?! God, ar fi trebuit sa o lase mai moale. Auzi, cica ne mai vedem.
Am intrat in sala unde se va tine inmormantarea, apoi m-am asezat pe un scaun, langa parintii mei, care se pare ca erau extas, vorbind cu un un cuplu cam de varsta lor. Ma rog, probabil ca erau vechi prieteni. Dar chestia ciudata era faptul ca soramea nu era, iar scaunul de langa mine era gol. Marfa nu? Probabil ca iar jucase teatru bine, incat s-a prefacut iar ca ii e rau. Vezi? Daca eu m-am lasat de teatru si m-am apucat de pian...of!
Am iesit afara din sala imensa, again. Am inceput sa caut prin geanta Louis Vuitton telefonul negru, dand la o parte tot felu de chestii care imi stateau in cale. Dumnezeule, cate lucruri puteam sa am in geanta. Dupa cateva minute de cautat, l-am gasit. Am pus repede mana pe el, si am format la repezeala un numar.
- Alo? –raspunse o voce feminina si prefacuta-
- Elanor Lunna Lockhart, ce naiba crezi ca faci?
- Amm, stau bine mersi in camera de hotel, si ma indop cu bomboane, si..aa...stau pe laptopul tau?
- Da` al tau ce are? –am intrebat, cu o urma de rautate in glas-
- Nimic.- a raspuns aceasta, fara probleme- Hai ca vorbim mai tarziu, ok?
- Hai ma Muratura, nu poti sa-mi faci asta. Trebuie sa vii. Iti dai seama cat de...alo? Alooo?
Inchisese scorpia. Las’ ca si-o ia ea de la mine. Perfect, acum trebuia sa stau, si sa indur.
Am intrat in incapere, fara nici un chef. Intr-un fel era bine, pentru ca ma facea sa par si suparata, deci era in avantajul meu. Mi-am tarat privirea pana la ceasul finut de pe mana. Era deja ora trei. Exact inainte de a incepe slujba, ghici cine se pune langa mine. Fat-Frumos. Nu m-am uitat la el, si nici nu i-am dat atentie. Tot ceea ce faceam era sa ma uit din douazeci de secunde in douazeci secunde la ceas. Trebuia sa ma concentrez pe chestia asta, trebuia sa par suparata, nu sa filtrez, nu era momentul! Dar dintr-o data, ma trezesc cu mana lui in fata.
- Cloud Strife, spune acesta, cu acelasi zambet adolescentin si smecher.
- Tifa Lockhart, intind mana, si imi afisez zambetul meu superior-
Acesta a zambit, apoi si-a mutat privirea in alta parte. Ca s-o zic sincer, cred ca m-am indragostit. E foarte aiurea, adica...nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca s-ar putea intampla asta. Sincer. Oricum, nu s-ar uita niciodata la mine. Probabil ca ma crede increzuta, ca restul lumii. Dar daca m-ar cunoaste, si-ar schimba parerea. Asa au facut si persoanele care au vrut sa ma cunoasca cu adevarat. Au vazut ce fel de persoana sunt. Dar de ce ar vrea el sa ma cunoasca pe mine? Of Doamne, la ce ma mai gandesc. Termina Tifa, arata-te suparata, si indura. Asta trebuie sa faci.
A trecut o jumatate de ora, dar parea o vesnicie. Am incetat a ma uita la ceas din douazeci in douazeci de secunde, pentru ca stiam ca e degeaba. Incepeam sa cedez, iar partea rea, e ca presupun ca se vedea. Pur si simplu era prea plictisitor. Si nu puteam sa plang. Nu ma mai puteam preface. Nici nu vroiam de altfel.
Capul incepea sa imi dea o migrena frumusica, iar privirea imi juca feste. Ori voi lesina, ori voi lesina. Din doua una.
Apoi, a fost ca un ... mare bum. M-a facut sa ma trezesc la realitate, si sa nu mai tremur. Pur si simplu am tresarit usor, pentru ca nu ma asteptam. I-am simtit buzele lipindu-se de urechea mea, respirand regulat. Puteam simtii cu usurinta cum respiratia lui se opreste pe urechea stanga, facandu-ma sa imi pun intrebari.
A soptit un simplu ,,vrei sa te scap?†, care pentru mine, avea muuulte intelesuri, si cred ca si pentru el. Adica...ori vroia sa spuna ca ma poate lua de aici, si mergem sa ne-o punem, pentru ca modul prin care a fost pusa intrebarea, numai asta arata, ori pur si simplu ca ma poate lua de aici. Nu cred ca e atat de tampit ca sa vrea sa ne-o punem. Asa ca risc.
Am dat usor din cap in semn de ,,daâ€, asteptand sa vad ce se intampla acum. Acesta a intors capul catre mama lui, spunandu-i ca imi este putin rau, si ca ma duce la aer. Oare ce insemna acest ,,aer" mai exact? Am intors privirea catre el, si efectiv m-am socat. Tipu era la teatru sigur. Dumnezeule, cat de bine juca! Mimica lui exprima grija, si siguranta, lucruri care chiar mi-ar fi trebuit in momentul de fata. Mama lui l-a examinat atenta, la fel ca a mea. Dupa cateva secunde au acceptat amandoua, apoi am pornit impreuna cu el afara.