Love is everywhere

[La Minor.]

Ei bine, hello again. Vreau doar sa mentionez ca astept critici, pentru ca vreau sa ma perfectionez. Legat de fic...cred ca ideea e destul de originala, adica...nu am mai vazut ideea asta pana acum la alte ficuri. Ma rog, again, astept critici, si sa imi spuneti cum vi se pare >:D< .


Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Kazushige Nojima
din anime-ul/manga-un “Final Fantasy” şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări.


Stateam si ma uitam la geamantanul roz bombon si plin de haine din fata mea. Nu-mi vine sa cred ca fac asta. Nici macar nu o cunosteam, iar acum sunt tarata acolo si stau sa primesc condoliante. Probabil ca va intrebati cine sunt, nu? Ei bine, sunt o simpla creatura de sex feminin. De obicei nu dau foarte multe informatii despre mine, sunt o fire mai…secretoasa, sa zic asa, deci va trebui sa va multumiti momentan doar cu numele.
Mut privirea de la geamantan, pentru ca stiam ca imi voi face iar nervi amintindu-mi unde trebuie sa ma duc, sau mai bine zis, sa fiu tarata, catre o oglinda mai inalta, si nu foarte lata, asa doar cat sa imi cuprinda corpul. Incep sa ma concentrez pe ceea ce vedeam. Un par lung, foarte drept si negru, o fata palida, doi ochi mari si negri, buze rosii, forme frumoase, tocuri inalte. Asta sunt eu. Frumoasa, minunata, irezistibila si modesta Tifa Lockhart. Provin dintr-o familie de miliardari, asa ca pentru mine totul era lux si fite. Dar nu eram ca toate pisiii-le pe care cred ca toata lumea le cunoaste. Eu nu eram ca ele. Eram…diferita.
Ma intorc catre borseta de farduri rosie, si apuc rimelul cu rapiditate. Ma apropii de oglinda, apoi mai aplic alt strat de rimel peste genele mele care erau deja grele de la atata ,,smoala”, cum ii ziceam eu. Imi placea chestia asta, aranjatul. Mi-a placut de cand am primit prima trusa de machiaj, adica atunci cand era micuta. Mama spunea in totdeauna ca sunt feminina, si ca o mostenesc. Dar nu ati vrea sa o vedeti pe ea cand vine vorba de machiaj.
Aveam de gand sa imi aplic si gloss-ul din nou dar…
- Tifany, intarziem din cauza ta. E deja ora patru si jumatate. Grabestete!
Vocea mamei mele m-a facut sa las instantaneu gloss-ul din mana, si sa il arunc in borseta. Mama era varianta mea mai imbatranita. Era exact ca mine, aceiasi ochi, acelasi par, acelasi pigment al pielii ,acelasi comportament. De fiecare data cand mama imi striga prenumele intreg, erau doar doua variante. Ori facusem ceva rau, ori era nervoasa. Dar de obicei era prima varianta.
- Sunt gata. –spun eu cu un zambet nevinovat-
Am apucat de pe pat BlackBerry-ul meu negru, mi-am pus geanta Louis Vuitton pe umar, si am iesit din camera. Probabil ca va intrebati unde trebuie sa merg, nu? Ei bine, a murit strabunica mea, iar acum trebuia sa mergem la inmormantare, in nustu ce orasel destul de indepartat de NY. Nu o condamn, avea 97 de ani…trebuia sa dea coltu la un momendat, nu? Ma rog, exista o parte buna in tot rahatu asta. Mergem cu avionu` lui tata. Probabil ca iar voi dormii tot drumul. Dar tot ce vreau acum, e sa ma trezesc si sa fiu deja ajunsa, sau cel mai bine, sa ma trezesc ca totul s-a terminat, si ca nu trebuie sa mai merg nici unde.

~PooOze~: Tifa: http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9G...r5pA3w2GXQ
BlackBerry-ul: http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9G...QfU3T8485q
Geanta: http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9G...ut3Ca5K7lm[posturi unite]
Au draci...l-am postat din greseala la Naruto fics...va rog mult, poate cineva sa mute ficul la Other fics, sau macar sa imi spuneti cum sa il mut eu?:D Multumesc mult:*

[Cookiesor]

Sunt prima!
Idea mi se pare origina, poate pentru ca este prima data cand citesc un fic din animeul Final Fantasy. Acest fic trebuie postat la other fics aici se posteaza numai ficuri inspirate din Naruto.

Deci rog un moderator sa-l mute de aici.

Pai daca tot am trecut ar trebui sa spun si eu ceva, nu? Idea este interesant, n-am urmarit acest anime deci nu prea am habar de multe din el.

Descrierea este bunicica insa este loc de mai bine. Puteai sa descrii putin mai mult despre felul in care arata ea sau puteai descrie camera in care se afla.
Dialogul nu prea am ce spune deoarece sunt doar doua replici insa acest mic dialog tinde sa fie sec deci ai grija.

Am observat ceva stra-stra-stra-stra-bunica. Asta traiesc mult sau ce? Este putin cam mult, iti dai seama cate generatii sunt aici? Si mai ales 97 de ani?
Pai eu cam atat am avut de spus. Mult succes in continuare.

[Miranda.]

Si mie mi-a sarit la ureche sta-stra...bunica, sa sti ca aici ai exagerat frumos. Dra ce copii se nasteau cand fetele aveau cinci ani, altfel nu-mi explic cum baba are 97 ne ani.

Dialogul nu este mult dar chiar asa, tinde sa fie sec dar nu se observa. Descrierea nu este geniala dar nici vai de ea, pt. inceput este bine. Ideea momentan este originala, iti spun eu daca este luata, am citit multe povesti asa ca stiu.

Daca vrei sa muti acest fic ar trebui sa vb cu Tan, el se ocupa cu asta din cate stiu, el a facut asta la o fata.

[La Minor.]

Capitolul 2: Actorie

- Hei tu. Wake up Acritura. – vocea ei imi cutremura corpul, si ma obliga sa ma trezesc-. O hai, n-ai de gand sa stai acolo tot timpul nu? Hai nu mai fa pe Batman si scoala-te.
Deschid ochii si imi ridic privirea. Parul ei de nuanta taciunelor era intins cu placa, iar ochii ei negrii ,de culoarea ciorii ma priveau cu sarcasm. Mda, asta`i Elanore, sora`mea. Chiar daca eram gemene, eram complet diferite. Ea era tipul de persoana care nu se omora dupa aspectul fizic, asa cum faceam eu. Nu se prea aranja, abia daca isi aplica rimel, sau gloss. Era mai…naturala. Nu era obsedata de telefon, sau haine, asa cum eram eu. Abia daca se uita la ce isi punea pe ea. Si am sa dovedesc asta.
- Amm…am o ..intrebare.- rostesc cu greu, cascand in acelasi timp, si ridic o mana cu cele doua degete intinse, ca si cand am fii la scoala-
- Hei hei, mai usor Batman Acritura, imi scoti ochii. Zi cei? –ma intreaba aceasta, dandu-mi mana la o parte-
- De ce nu esti ca mine? – intreb, razand, si apuc de dunga blugilor de pe ea, care erau pe dos-. Pe bune Chivu Muratura, cand m-ai vazut pe mine ultima data ca port ceva pe dos?
Aceasta si-a dat ochii peste cap, apoi mi-a spus ca merge sa se schimbe, si ca eu sa fiu gata pana se intoarce. Nu ma ingrijora asta, stiam ca ii va lua mult, asa ca aveam destul timp. Probabil ca va intrebati ce e cu poreclele astea nu? Ei bine Muratura-Acritura ne-am zis de mici. Ea era muratura, iar eu acritura. Simplu. Iar celelalte..ei bine Batman e legat de reclama de la Altex, in care doi au adus un popa intr-un turn, si il arunca. Apoi cand cei doi observa ca acesta a murit, primul tip ii spune celuilalt ca el i-a zis ca a fost popa, da el Batmna Batman. Nu stiu cum, dar aceasta reclama a ajuns si la urechile Muraturii si…asa am devenit eu Batman Acritura. Legat de Chivu…anul trecut de sarbatori, era o reclama cam tampitica la TV, in care niste copii sunt cu un laptop in mana, si vorbesc cu Chivu pe net, si striga toti in cor ,,Chivuuuu…..Mergeeeee”. Cred ca am ras o saptamana pe tema reclamei asteia, ar fi trebuit sa ii auziti pe copiii aia. Erau asa bucurosi ca merge netu si ca il vad pe Chivu pe net. Si reclama a ajuns la urechile mele, iar Muratura s-a transformat in Chivu Muratura. Ma rog, cel mai des eram Muratura si Acritura.
Am deschis intr-un final ochii mai bine, privind tavanul de un crem cald. Clipesc de cateva ori, apoi imi plimb privirea prin camera unde ma aflam. Era una draguta, simpla, dar foarte comoda. Probabil ca eram intr-o camera de hotel. Misto. Dar patul era si mai misto. Era atat de moale, incat as fi fost in stare sa dorm toata saptamana in el dar…ce pot face? M-am ridicat incet in sezut, si am incercat sa privesc incaperea mai bine. Langa mine se mai afla inca un pat, cu aceiasi broderie pufoasa si impecabila. Langa fiecare pat se afla un patratel de mobila maronie. Pe fiecare patratel se afla cate o veioza rosie, ce dadea o lumina extraordinara camerei.
M-am plictisit de admirat, asa ca m-am indreptat catre dulapul mare din stanga mea. Am apucat rochia neagra din dulapul cu usi de sticla, si am aruncato pe pat. Mi-am dat jos pijamaua cu Hello Kitty, ramanand in lenjerie intima. Apucand rochia in mana, am inceput sa ma holbez la ea. Asta chiar va intra pe mine? E prea subtire… Dar ceea ce e si mai ciudat e faptul ca am mai purtat-o. Ma rog.
Am pus rochia pe mine, apoi am tras fermoarul de la spate. Trebuia sa fie perfect. Trebuia sa arat perfect. Chiar daca era doar o inmormantare. In timp ce eu umblam ca nebuna prin camera, uitandu-ma dupa pantofii negrii cu toc inalt, telefonul meu incepea sa vibreze. Incalt pantofii, si ma indrept catre telefon. Privesc ecranul, apoi imi dau ochii peste cap.
- Da mama? – intreb, cu un ton plictisit-
- Sunteti gata dragelor? Stiti ca trebuie sa fiti acolo inainte de trei… –spune aceasta, pe acel ton specific ei-
- Nu mai avem mult…dar stai linistita, vom ajunge acolo cat de repede putem ok? – spun pe un ton calm, si incerc sa o linistesc-
In final, am reusit sa o conving pe mama ca vom ajunge la inmormantare vii, si ca totul va fi bine. M-am indreptat catre geanta mea Louis Vuitton neagra, si am scos o borseta mica si rosie, dar destul de grea. Am pasit cu pasi repezi catre oglinda, am lasat borseta pe mobila, si am scos usor fondul de ten. In timp ce eu il aplicam, sora mea iesea de la baie, imbracata intr-o rochie neagra. Aceasta era fara bretele, si mult mai lejera decat a mea. A venit langa mine, uitandu-se in oglinda si aranjandu-si parul ei lung. Ei bine, exista doar o diferenta intre noi, ma refer la aspect. Parul ei era ondulat, iar al meu drept. Dar in momentul de fata, parul ei era intins cu placa, deci aratam exact la fel.
Dupa ce mi-am aplicat de vreo sapte ori rimelul, m-am machiat extrem de negru pe la ochi, si dupa ce mi-am facut buzele extrem de rosii, am iesit din camera de hotel impreuna cu Elanore. In timp ce coboram scarile care parca nu se mai terminau, am trecut pe langa receptie. Nu era nimeni acolo, ceea ce era ciudat. Din cate mi-a zis soramea, era in totdeauna cineva acolo. Dar ma rog, asta nu era treaba mea. Am iesit impreuna cu Muratura din hotel, asteptandu-ne masina care era trimisa de parintii nostrii.
- Va trebuii sa plangem? –intreb eu, cu o urma de dezgust in glas-
- Mda…va trebuii sa plangem al naibii de tare. Stii ca asta vrea mama sa facem. Si oricum daca nu o facem, va fi vai de noi dupa. –adauga aceasta, cu aceiasi urma de dezgust-
Am aruncat un ,,marfa” fara vlaga, si am inceput sa imi plimb privirea aiurea prin locul in care ma aflam. Era un orasel linistit, nici de cum ca si NY. Daca vroiai sa te relaxezi, aici era locul perfect. Vantul trecea prin parul meu si il flutura usor. Era o briza usoara de vara. As avea tot timpul nevoie de asta, mai ales in situatiile complicate. Dar singurul lucru pe care il faceam atunci cand eram intr-o situatie complicata, era sa imi scufund fata in apa. E ce-a mai buna metoda de a-ti limpezii gandurile si...fata. Ei bine, daca nu era pe langa mine apa, trebuia sa stau si sa indur situatia. Frunzele copacilor zburau de colo pana colo, formand din cand in cand cate un vartej in miniatura. Era minunat sa privesti dansul lor magic, cel putin pe mine ma relaxa. Se miscau atat de lent...atat de usor. Poate ca parea o porcarie, dar pe mine chiar ma vrajise, si nici macar nu am observat ca masina trimisa de tata ajunsese deja. Era si timpul. Ne-am urcat rapid in ea, apoi am asteptat sa ajungem la cladirea unde se va tine inmormantarea. Dumnezeule, nu-mi vine sa cred ca fac asta. Deja vad cum imi spune lumea condoliante peste condoliante. Nu puteam sa suport chestia asta. In timp ce ma gandeam cum voi incerca sa fac pe draguta ranita, cerul a inceput sa lacrimeze. Am privit pe geamul masinii unde o lacrima aluneca usor in jos. Ciudata vreme pentru o inmormantare.


~Flashback~

Era o zi senina, foarte senina. Soarele stralucea, iar vantul forma vartejuri micute de frunze, ca in totdeauna. Prin geamul masinii luxoase priveam cerul de un albastru infinit. Ma fermecase mereu. Apoi, mi-a atras atentia ceva...era...o picatura de ploaie, sau cum ii ziceam eu, o lacrima. Si dintr-o data, au venit mai multe. Cerul plangea. Ciudata vreme pentru o inmormantare.

-Tifa, esti ok?- glasul mamei ma trezise la realitate-
- Da...sunt ok... – adaug, foarte incet-

Ne-am adunat azi aici...-slujba incepuse, iar mie mi se facea din ce in ce mai rau-

-Bunico...trezeste-te...nu e amuzant. Bunico! Trezeste-te bunico! Stiu ca dormi! Bunicoo! – am intrerupt sluja, si am fugit direct la sicriu. Plangeam...pe bune-

Dumnezeu sa o odihneasca in pace. Amin. – slujba se incheiase, iar eu nu puteam face nimic-

Nuuuuu! – in momentul acela, toata lumea se uita la mine. Le parea rau pentru mine.-

~End of Flashback~

- Acritura? Hei Acritura! Trezeste-te, am ajuns. – mana ei imi scutura corpul, si ma obliga sa reactionez-
- Ce? Ce e? –intreb, nestiind ce se intampla-
Aceasta si-a dat ochii peste cap, si m-a anuntat ca am ajuns. Am coborat din masina, si am intrat in cladirea mov. In fata mea se afla un hol lung, si multe multe camere in lateral. Da ce naiba`i aici? Hotel?
Dupa ce am traversat tot acel hol al naibii de lung, am intrat intr-o incapere. Era galbena, lucru foarte bun, pentru ca galbenul ma linistea. In fata mea, se afla un sicriu negru lucios, in care se afla...ma rog. Langa, erau mama si tata. Acum era acum. Am pasit incet, si le-am spus tuturor ca as vrea sa fiu putin singura. Mama, la auzul acestor cuvinte a zambit, si apoi a parasit camera, impreuna cu tata si cu soramea.
Acum, sa trecem la lucru. M-am asezat pe scaunul de langa sicriu, apoi mi-am pus fata in palme. Usa camerei se deschise usor, deci cu siguranta era mama. In totdeauna face asta. Dupa cateva secunde, am simtit cum lacrimile curg usor pe obrajii mei. Perfect, se pare ca a mers.
- Doamne de ce ea? De ce? Mai putea sa traiasca! Doamne de ce? – plangeam, pe bune. Ma rog, nu pe bune, pe actorie-
- Amm...hei, esti ok? – vocea aceea masculina si adolescentina m-a cam bagat in sperieti. Cine naiba era?!-
- Sunt bine.- adaug eu, inca cu fata in palme. Parintii mei...mai sunt inca acolo?
- Nu. Au plecat in sala unde se va tine inmormantarea. – adauga acesta, apropiindu-se-
- Multumesc lui Dumnezeu. – mi-am ridicat fata plina de lacrimi din palme, iar acesta a ramas masca-
Mi-am sters rapid lacrimile, si i-am multumit lui Dumnezeu ca nu mi s-a intins machiajul. Apoi, dupa ce fata mea era iar ca inainte, l-am privit pe tipul misterios, si am ramas eu masca.

~PooOze~: Make-up `ul: http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9G...TOFfD4sf-w
Rochia Tifei: http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9G...HMOdWtAKtA
Rochia lui Elanor: http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9G...ksJS48h8Pw

[Matt.]

In afara de faptul ca acest demon are patru cozi , mare lucru nu se mai stie , nici macar ce fel de animal este . Gazda acestui demon a fost un om in varsta . Acest demon poate fi recunoscut dupa semnele intunecate sub ochi , cel mai probabil lasate de demon . Acest om foloseste tehnici de fusiune in lupta , care s-ar putea sa fie puterile demonului . Aceasta creatura cu patru cozi a fost capturata de Akatsuki dupa ce Kisame a omarat gazda .

[La Minor.]

aaammm....

...

.....

ce?:))

Esti sigur k ai postat unde trebuie?:)

[La Minor.]

okee..paaai...ce ziceti? sa inchid ficu asta?(:

adik dak nu mai da nimeni comm..nu prea am de ce sal mai tin p ici:-??

[Zuza.]

Helouuuuu`:]
Trecui` si eu pe aici sa am vazut ca vrei sa inchizi fic`ul . Eu as zice sa nu faci asta si sa il duci la capat pentru ca mi-ai capatat atentia : )) .

Mi se pare un fic interesant si cum o fata de bani gata nu este mai deloc fitoasa , am ramas cu gura cascata . Descriere vad ca ai , naratiune la fel , dialogul nu este mult si nu este nici sec . . . dar in schimb am vazut cateva greseli de exprimare :

condoliante - condoleante
Grabestete - Grabeste-te
nustu - nu stiu
cei - ce-i
aruncato - aruncat-o

Si cam atat . Acum urmeaza partile culminante , deci te implor nu inchide fic`ul [-o< : )) . Astept next`ul cu multa nerabdare . Bafta . >:D<

[Aly]

Daca vrei sa muti acest fic ar trebui sa vb cu Tan, el se ocupa cu asta din cate stiu, el a facut asta la o fata.

Check again my friend, nu tan se ocupa de FanFiction ci eu, asta in caz ca tan nu deveni femeie si o cheama Aly... just saying...

[La Minor.]

ok, ok nu il inchid:));)):-* si multumesc mult k lai mutat Aly>:D<


Capitolul 3: Dragostea e in aer

Fara sa imi dau seama, am inceput sa ma holbez la Fat-Frumos. Parul, de un blond incredibil, era facut tepi, si ii dadea un aer extrem de rebel. Ochii, care ma examinau din cap pana in picioare, erau de un albastru mirific, extraordinar. Doamne, ce bucata. Pur si simplu ma vrajisera. Avea un zambet strengaresc, adolescentin, si ma privea asa intens...
Tipu` era imbracat la patru ace, in costum negru. Partea buna era ca sacoul era deschis, iar prim camasa alba se putea observa putin abdomenul. Mamaa! Tipu era bun, fara indoiala. Doamne, ca sa vezi peste ce dau...
Dupa cateva secunde, cand am realizat ca defapt, stau ca o idioata si ma holbez la un tip, am spus:
- Mda ma rog, trebuia sa fac asta de dragul mamei si al dragei bunici raposate. –spun, dandu-mi ochii peste cap- Ea e bunica. –adaug, si ridic mana dreapta, facand semn catre inelul din aur alb, cu un diamant dragut in varf.- Au incinerat-o si au facut din cenusa chestia asta...ciudat nu?
Acesta a privit inelul finut de pe mana mea. S-a apropiat usor de mine, si mi-a luat mana in mana lui. Puteam simtii cu usurinta cum inima mea bate la unison, si vrea sa iasa afara din piept. Ce naiba era cu mine? De obicei nu eram asa!
A privit inelul cu atentie, apoi l-a atins usor.
- Dragut, a spus.
Si-a ridicat privirea de la inel, la fata mea. Ne uitam amandoi in ochii altuia, ca doi idioti. Trebuie sa mai mentionez ca intre noi erau doar cativa centimetri? Ok, ca sa o spun, faza era penala, adica...nici macar nu ne cunosteam. Aloo?! A aparut asa din senin, si acum mai ca ma saruta. Trebuia sa opresc asta, asa ca am trecut la treaba. Mi-am retras mana, apoi i-am spus ca trebuie sa plec. Replica lui a fost: ,,ok, ne mai vedem”. Mai facem ce?! Ne mai vedem?! God, ar fi trebuit sa o lase mai moale. Auzi, cica ne mai vedem.
Am intrat in sala unde se va tine inmormantarea, apoi m-am asezat pe un scaun, langa parintii mei, care se pare ca erau extas, vorbind cu un un cuplu cam de varsta lor. Ma rog, probabil ca erau vechi prieteni. Dar chestia ciudata era faptul ca soramea nu era, iar scaunul de langa mine era gol. Marfa nu? Probabil ca iar jucase teatru bine, incat s-a prefacut iar ca ii e rau. Vezi? Daca eu m-am lasat de teatru si m-am apucat de pian...of!
Am iesit afara din sala imensa, again. Am inceput sa caut prin geanta Louis Vuitton telefonul negru, dand la o parte tot felu de chestii care imi stateau in cale. Dumnezeule, cate lucruri puteam sa am in geanta. Dupa cateva minute de cautat, l-am gasit. Am pus repede mana pe el, si am format la repezeala un numar.
- Alo? –raspunse o voce feminina si prefacuta-
- Elanor Lunna Lockhart, ce naiba crezi ca faci?
- Amm, stau bine mersi in camera de hotel, si ma indop cu bomboane, si..aa...stau pe laptopul tau?
- Da` al tau ce are? –am intrebat, cu o urma de rautate in glas-
- Nimic.- a raspuns aceasta, fara probleme- Hai ca vorbim mai tarziu, ok?
- Hai ma Muratura, nu poti sa-mi faci asta. Trebuie sa vii. Iti dai seama cat de...alo? Alooo?
Inchisese scorpia. Las’ ca si-o ia ea de la mine. Perfect, acum trebuia sa stau, si sa indur.
Am intrat in incapere, fara nici un chef. Intr-un fel era bine, pentru ca ma facea sa par si suparata, deci era in avantajul meu. Mi-am tarat privirea pana la ceasul finut de pe mana. Era deja ora trei. Exact inainte de a incepe slujba, ghici cine se pune langa mine. Fat-Frumos. Nu m-am uitat la el, si nici nu i-am dat atentie. Tot ceea ce faceam era sa ma uit din douazeci de secunde in douazeci secunde la ceas. Trebuia sa ma concentrez pe chestia asta, trebuia sa par suparata, nu sa filtrez, nu era momentul! Dar dintr-o data, ma trezesc cu mana lui in fata.
- Cloud Strife, spune acesta, cu acelasi zambet adolescentin si smecher.
- Tifa Lockhart, intind mana, si imi afisez zambetul meu superior-
Acesta a zambit, apoi si-a mutat privirea in alta parte. Ca s-o zic sincer, cred ca m-am indragostit. E foarte aiurea, adica...nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca s-ar putea intampla asta. Sincer. Oricum, nu s-ar uita niciodata la mine. Probabil ca ma crede increzuta, ca restul lumii. Dar daca m-ar cunoaste, si-ar schimba parerea. Asa au facut si persoanele care au vrut sa ma cunoasca cu adevarat. Au vazut ce fel de persoana sunt. Dar de ce ar vrea el sa ma cunoasca pe mine? Of Doamne, la ce ma mai gandesc. Termina Tifa, arata-te suparata, si indura. Asta trebuie sa faci.


A trecut o jumatate de ora, dar parea o vesnicie. Am incetat a ma uita la ceas din douazeci in douazeci de secunde, pentru ca stiam ca e degeaba. Incepeam sa cedez, iar partea rea, e ca presupun ca se vedea. Pur si simplu era prea plictisitor. Si nu puteam sa plang. Nu ma mai puteam preface. Nici nu vroiam de altfel.
Capul incepea sa imi dea o migrena frumusica, iar privirea imi juca feste. Ori voi lesina, ori voi lesina. Din doua una.
Apoi, a fost ca un ... mare bum. M-a facut sa ma trezesc la realitate, si sa nu mai tremur. Pur si simplu am tresarit usor, pentru ca nu ma asteptam. I-am simtit buzele lipindu-se de urechea mea, respirand regulat. Puteam simtii cu usurinta cum respiratia lui se opreste pe urechea stanga, facandu-ma sa imi pun intrebari.
A soptit un simplu ,,vrei sa te scap?” , care pentru mine, avea muuulte intelesuri, si cred ca si pentru el. Adica...ori vroia sa spuna ca ma poate lua de aici, si mergem sa ne-o punem, pentru ca modul prin care a fost pusa intrebarea, numai asta arata, ori pur si simplu ca ma poate lua de aici. Nu cred ca e atat de tampit ca sa vrea sa ne-o punem. Asa ca risc.
Am dat usor din cap in semn de ,,da”, asteptand sa vad ce se intampla acum. Acesta a intors capul catre mama lui, spunandu-i ca imi este putin rau, si ca ma duce la aer. Oare ce insemna acest ,,aer" mai exact? Am intors privirea catre el, si efectiv m-am socat. Tipu era la teatru sigur. Dumnezeule, cat de bine juca! Mimica lui exprima grija, si siguranta, lucruri care chiar mi-ar fi trebuit in momentul de fata. Mama lui l-a examinat atenta, la fel ca a mea. Dupa cateva secunde au acceptat amandoua, apoi am pornit impreuna cu el afara.