Va salut din nou dupa o lunga absenta. Am revenit pentru moment cu un oneshot. Sper sa va placa si astept parerea voastra.
Sonata lunii
" Aproape totul este posibil cand incerci suficient de mult sa-l faci sa fie asa".
Cu acest ecou ratacit al vocii tatalui meu in gand am plecat de acasa in speranta de a-mi indeplini visul de a participa la festivalul international " Bach".
Pentru a face acest ideal mai usor de atins, am parasit caldura caminului parintesc si am venit intr-o regiune montana pentru a lua lectii de pian de la un profesor de mare renume. In inima muntilor cel care urma sa-mi fie profesor avea o casa impunatoare cu elemente gotice si renascentiste de o arhitectura maiestruoasa ce le facea concurenta muntilor cu frumusetea ei veche si impozanta.
Privesc cerul albastru de unde razele soarelui inundau zona montana ca o revarsare aurie si limpede peste case, vai si campii separate de ziduri din piatra. Miresmele primaverii umpleau aerul si cucul si-a reluat cantarea.
Surprindeam frumusetile naturii din camera mea si mi-am amintit impresia pe care am avut-o vazand pentru prima data casa: pare a avea personalitate si caracter proprii, ceea ce nu era departe de adevar. Camera ce mi se atribuise mi se pare putin excentrica pentru ca un perete avea o arcada care forma un alcov cu o ferastruica in capatul cel mai indepartat si o treapta in plafon. Oricat de ispitit am fost sa urc pe acea treapta am tot amanat aceasta aventura. Imi era usor datorita inimii mele romantice sa-mi imaginez ca alcovul fusese candva o camera ascunsa in timpuri apuse si pentru o vreme fragmente disparute in istorie mi s-au perindat prin minte ca imaginile unui caleidoscop. Fiind cu mintea in trecut am evocat trasaturile profesorului meu si parerea mea despre el. A pasit in incaperea unde am fost instiintat sa astept cu umeriilargi si ridicati, umbla cu pasi puternici si siguri, dar gratiosi ca a unei feline si leganati ca cei ai unui texan. Avea un profil bine conturat, cu barbia aspra, ceafa constituia o coloana ferma care se ridica, dar gulerul deschis al camasii lui de matase sub care linile corpului sau se conturau tari si suple.
Expresia " gratie masculina" mi-a sarit in cap si am constatat ca i se potriveste exact. Cand mi-a vorbit prima data am incremenit intimidat de vocea lui baritonala si vibranta, apropiindu-se de mine m-am pierdut in ochii lui negrii ca noptile din infern, iar cand a trecut pe langa mine am fost invaluit de parfumul lui masculin. La prima meditatie nu-mi puteam lua privirea de la mainile sale cu degete lungi, subtiri care mangaiau clapele, apoi le bateau apasat. Din cand in cand imi mutam privirea spre buzele ce ma atrageau ca un magnet sau ca un lucru interzis si uitam sa-mi retrag privirea de pe chipul sau pana cand i-o intalneam pe a lui si rosind imi plecam capul. In preajma lui moralul mi se ridica pana la cer, vise de neatins pareau brusc posibile. Smuls din amintirile dulci si frumoase, ma indrept emotionat spre sala de meditatii, deschid usa incet si il zaresc pe el.
Era acolo asteptandu-ma, uitandu-se peste partituri. Nici nu-mi simtise prezenta pana nu mi-a auzit suspinul involuntar.
- Vino langa mine. Trebuie sa-ti alegi reprezentatia pentru festival. Am adus niste partituri sau ai tu ceva planuit? ma intreba el.
- Nu, nu am, i-am raspuns eu si chiar daca aveam, tot negam pentru ca vreau sa-i aflu preferintele.
- Eu m-am gandit ca ti s-ar potrivi " Appassionata". Beethoven a creat aceasta sonata in fa minor op. 57, care a devenit cunoscuta sub acest nume. Vrei sa-ti spun mai multe despre ea? ma intreba el.
Am aprobat din cap, vrajit de vocea sa joasa cu inflexiuni ce se potriveau cu numele sonatei.
- Se numara printre cele mai insemnate lucrari beethoviene pentru pian. In aceasta opera si chiar de la inceputul allegro-ului vigoarea, precizia, hotararea temelor semnalizeaza ca suntem in prezenta unei inventii formidabile unde virtuozitatea nu va mai avea un rol descumpanitor. O furtuna sau o batalie de epopee. Finalul a fost creat de Beethoven in timpul unei plimbari cu Ries. Amandoi s-au ratacit, iar intorcandu-se acasa a inceput sa fredoneze o melodie agitata, fredona finalul Appassionatei. Plina de spiritul luptei incordate, de un inalt avant emotional, " Appassionata" este una din lucrarile muzicii clasice cele mai apropiate noua.
Ma simt ciudat in preajma lui, rosesc cand il vad, mi se inmoaie genunchii cand il aud vorbind, am un gol in stomac cand ii simt parfumul si incep sa tremur cand se asaza langa mine. Caldura corpului lui mi se transmite mie si as vrea sa ma ghemuiesc la pieptul lui puternic inspirand masculinitatea sa.
- Unde ti-e gandul? intreba el.
- Poftim?
Bataile inimii mi s-au intetit si mi-e teama sa nu le auda in linistea ce s-a asternut in incapere.
- Imediat se va innopta ar fi bine sa merge sa mancam, imi propuse profesorul.
In timpul cinei nu am putut sa scot nici un cuvantfiind prea ocupat sa strans lingura pentru a nu ma da de gol ca tremur. Ne-am ridicat de la masa si am dat sa plec in camera mea, daca mai stateam mult incepeam sa plang de dorinta de a-l imbratisa, dar cand sa ies el m-a luat de mana si m-a condus intr-o incapere micuta, intima cu o atmosfera placuta scaldata in muzica si obscuritate. Muzica era nostalgica si provenea de la un acordeon si un pian, apoi m-am trezit in bratele profesorului meu in timp ce ne miscam lent in lumina obscura, romantica dupa o melodie foarte veche: " Clar de luna si trandafiri".
- Ochii tai stralucesc, buzele tale freamata, iar corpul tau tremura in bratele mele. Spunand aceasta m-a luat de mana si m-a condus din incapere printr-o fereastra frantuzeasca, care dadea intr-o curte inferioara imprejmuita cu impletituri de nuiele, ce era luminata doar de lumina lunii ce se infiltra printr-o balta de trandafiri agatatori.
Parfumul lui imbinat cu cel al trandafirilor, lumina lunii, caldura corpului lui impregnata pe al meu, pulsul haotic al inimii si atmosfera romantica ma copleseau.
- Stiu ca ma doresti, am vazut-o in ochii tai de atatea ori, am auzit respiratia ta neregulata cand te aflai in preajma mea si am simtit tremurul corpului tau cand stateai langa mine, mi-a soptit atingandu-mi buzele.
Ma agat de umerii lui pentru a nu cadea si ma las prada gurii lui intr-un sarut in care limba lui imi cerceta curioasa catifelarea gurii fara sa se opreasca nici cand aveam nevoie sa respir. Imbatat de placere prind curaj si aprofundez sarutul. Buzele noastre continuau sa vorbeasca un limbaj al lor, ce nu aveau nevoie de cuvinte.
- Gura ta sub sarutarea mea imi spune ca te-am cucerit si esti al meu.
Nu simteam nevoia sa-i aprob spusele, stiam ca trupul meu o facuse.
M-a condus catre un lac si eu mergeam impleticindu-ma langa el cu inima cantand de bucurie. Ne-am asezat jos si si-a apropiat chipul de al meu. Ochii lui sorbeau intunericul noptii si scanteierea stelelor. Mi-a cuprins obrazul in palma si usor mi-a sarutat ochii, nasulobraji, barbia, imi tachina buzele trasandu-le cu limba conturul, iar o mana imi mangaia pieptul pe sub bluza si imi ciupea sfarcurile. Gemeam infundat sub gura lui calda, iar cealalta mana imi mangaia ceafa coborand lent pe sira spinarii facandu-ma sa-mi arcuiesc spatele. M-a intins pe iarba, muscandu-ma si sarutandu-mi gatul, iar eu fara suflare l-am prins de par si cu cealalta mana am prins iarba de langa noi. Si-a dat jos camasa si mie bluza si le-e pus sub mine, priveam cu ochii incarcati de dorinta pieptul sau bine cladit si indrumat de pasiune i-am sarutat si eu gatul, am continuat cu limba traseul pana la sfarcurile sale si le-am supt pe rand agonizandu-mi profesorul. M-a tras de par dandu-mi capul pe spate cu un sarut violent din cauza caruia nu am sesizat cand m-a dezbracat complet, mi-a pus picioarele pe umerii sai pentru a-mi saruta coapsele si a-mi musca usor genunchii. Ii vorbeam, il rugam spunand cuvinte fara noima sa ma faca al lui, sa ma posede si sa nu ma mai elibereze niciodata, sa raman unit cu el pentru totdeauna in acea chintesenta a dorintei, iubirii si pasiunii. Mi-a ascultat chemarea si m-a patruns uitandu-ma in ochii lui in care puteam vedea luna si fata mea in delirul placerii. A urmat penetrare dupa penetrare, sarut dupa sarut si multe soapte fierbinti de iubire in care am atins extazul si am gustat raiul oferit de profesorul de pian. Imbratisati ne-am privit mult timp ascultand juramintele pasionale nerostite, dar pe care inimile noastre le cantau fara a fi nevoiti sa le rostim si iata-ma acum plin de speranta, cu sufletul incarcat de regret, dor si dorinta. Am plecat si am lasat in urma singura inima ce-mi apartinea pentru a-mi indeplini visul si a-l face mandru de mine. Desi s-a anuntat deja ca voi interpreta " Appassionata" am schimbat melodia gandindu-ma la noaptea in care mi-am lasat impregnata inocenta pe trupul barbatului ce il iubeam scaldati de razele lunii in care trandafiri au mirosit si mai puternic.
Cantam " Sonata lunii" sperand ca undeva in inima muntilor aceasta melodie trezea amintirile unei noptii de dragoste.
" Clar de luna" este sonata pentru pian numarul 14 in do diez minor, cunoscuta si cu numele de " Sonata lunii". Beethoven a dedicat-o contesei Giulietta Guicciardi de care era indragostit. Aceasta sonata era comparata cu lumina lunii reflecatata in lac. Undeva in intunericul lunii cineva asculta cu lacrimi in ochi ce evocau franturi de paradis si atingeri de buze dulci si inocente.
Sonata lunii
" Aproape totul este posibil cand incerci suficient de mult sa-l faci sa fie asa".
Cu acest ecou ratacit al vocii tatalui meu in gand am plecat de acasa in speranta de a-mi indeplini visul de a participa la festivalul international " Bach".
Pentru a face acest ideal mai usor de atins, am parasit caldura caminului parintesc si am venit intr-o regiune montana pentru a lua lectii de pian de la un profesor de mare renume. In inima muntilor cel care urma sa-mi fie profesor avea o casa impunatoare cu elemente gotice si renascentiste de o arhitectura maiestruoasa ce le facea concurenta muntilor cu frumusetea ei veche si impozanta.
Privesc cerul albastru de unde razele soarelui inundau zona montana ca o revarsare aurie si limpede peste case, vai si campii separate de ziduri din piatra. Miresmele primaverii umpleau aerul si cucul si-a reluat cantarea.
Surprindeam frumusetile naturii din camera mea si mi-am amintit impresia pe care am avut-o vazand pentru prima data casa: pare a avea personalitate si caracter proprii, ceea ce nu era departe de adevar. Camera ce mi se atribuise mi se pare putin excentrica pentru ca un perete avea o arcada care forma un alcov cu o ferastruica in capatul cel mai indepartat si o treapta in plafon. Oricat de ispitit am fost sa urc pe acea treapta am tot amanat aceasta aventura. Imi era usor datorita inimii mele romantice sa-mi imaginez ca alcovul fusese candva o camera ascunsa in timpuri apuse si pentru o vreme fragmente disparute in istorie mi s-au perindat prin minte ca imaginile unui caleidoscop. Fiind cu mintea in trecut am evocat trasaturile profesorului meu si parerea mea despre el. A pasit in incaperea unde am fost instiintat sa astept cu umeriilargi si ridicati, umbla cu pasi puternici si siguri, dar gratiosi ca a unei feline si leganati ca cei ai unui texan. Avea un profil bine conturat, cu barbia aspra, ceafa constituia o coloana ferma care se ridica, dar gulerul deschis al camasii lui de matase sub care linile corpului sau se conturau tari si suple.
Expresia " gratie masculina" mi-a sarit in cap si am constatat ca i se potriveste exact. Cand mi-a vorbit prima data am incremenit intimidat de vocea lui baritonala si vibranta, apropiindu-se de mine m-am pierdut in ochii lui negrii ca noptile din infern, iar cand a trecut pe langa mine am fost invaluit de parfumul lui masculin. La prima meditatie nu-mi puteam lua privirea de la mainile sale cu degete lungi, subtiri care mangaiau clapele, apoi le bateau apasat. Din cand in cand imi mutam privirea spre buzele ce ma atrageau ca un magnet sau ca un lucru interzis si uitam sa-mi retrag privirea de pe chipul sau pana cand i-o intalneam pe a lui si rosind imi plecam capul. In preajma lui moralul mi se ridica pana la cer, vise de neatins pareau brusc posibile. Smuls din amintirile dulci si frumoase, ma indrept emotionat spre sala de meditatii, deschid usa incet si il zaresc pe el.
Era acolo asteptandu-ma, uitandu-se peste partituri. Nici nu-mi simtise prezenta pana nu mi-a auzit suspinul involuntar.
- Vino langa mine. Trebuie sa-ti alegi reprezentatia pentru festival. Am adus niste partituri sau ai tu ceva planuit? ma intreba el.
- Nu, nu am, i-am raspuns eu si chiar daca aveam, tot negam pentru ca vreau sa-i aflu preferintele.
- Eu m-am gandit ca ti s-ar potrivi " Appassionata". Beethoven a creat aceasta sonata in fa minor op. 57, care a devenit cunoscuta sub acest nume. Vrei sa-ti spun mai multe despre ea? ma intreba el.
Am aprobat din cap, vrajit de vocea sa joasa cu inflexiuni ce se potriveau cu numele sonatei.
- Se numara printre cele mai insemnate lucrari beethoviene pentru pian. In aceasta opera si chiar de la inceputul allegro-ului vigoarea, precizia, hotararea temelor semnalizeaza ca suntem in prezenta unei inventii formidabile unde virtuozitatea nu va mai avea un rol descumpanitor. O furtuna sau o batalie de epopee. Finalul a fost creat de Beethoven in timpul unei plimbari cu Ries. Amandoi s-au ratacit, iar intorcandu-se acasa a inceput sa fredoneze o melodie agitata, fredona finalul Appassionatei. Plina de spiritul luptei incordate, de un inalt avant emotional, " Appassionata" este una din lucrarile muzicii clasice cele mai apropiate noua.
Ma simt ciudat in preajma lui, rosesc cand il vad, mi se inmoaie genunchii cand il aud vorbind, am un gol in stomac cand ii simt parfumul si incep sa tremur cand se asaza langa mine. Caldura corpului lui mi se transmite mie si as vrea sa ma ghemuiesc la pieptul lui puternic inspirand masculinitatea sa.
- Unde ti-e gandul? intreba el.
- Poftim?
Bataile inimii mi s-au intetit si mi-e teama sa nu le auda in linistea ce s-a asternut in incapere.
- Imediat se va innopta ar fi bine sa merge sa mancam, imi propuse profesorul.
In timpul cinei nu am putut sa scot nici un cuvantfiind prea ocupat sa strans lingura pentru a nu ma da de gol ca tremur. Ne-am ridicat de la masa si am dat sa plec in camera mea, daca mai stateam mult incepeam sa plang de dorinta de a-l imbratisa, dar cand sa ies el m-a luat de mana si m-a condus intr-o incapere micuta, intima cu o atmosfera placuta scaldata in muzica si obscuritate. Muzica era nostalgica si provenea de la un acordeon si un pian, apoi m-am trezit in bratele profesorului meu in timp ce ne miscam lent in lumina obscura, romantica dupa o melodie foarte veche: " Clar de luna si trandafiri".
- Ochii tai stralucesc, buzele tale freamata, iar corpul tau tremura in bratele mele. Spunand aceasta m-a luat de mana si m-a condus din incapere printr-o fereastra frantuzeasca, care dadea intr-o curte inferioara imprejmuita cu impletituri de nuiele, ce era luminata doar de lumina lunii ce se infiltra printr-o balta de trandafiri agatatori.
Parfumul lui imbinat cu cel al trandafirilor, lumina lunii, caldura corpului lui impregnata pe al meu, pulsul haotic al inimii si atmosfera romantica ma copleseau.
- Stiu ca ma doresti, am vazut-o in ochii tai de atatea ori, am auzit respiratia ta neregulata cand te aflai in preajma mea si am simtit tremurul corpului tau cand stateai langa mine, mi-a soptit atingandu-mi buzele.
Ma agat de umerii lui pentru a nu cadea si ma las prada gurii lui intr-un sarut in care limba lui imi cerceta curioasa catifelarea gurii fara sa se opreasca nici cand aveam nevoie sa respir. Imbatat de placere prind curaj si aprofundez sarutul. Buzele noastre continuau sa vorbeasca un limbaj al lor, ce nu aveau nevoie de cuvinte.
- Gura ta sub sarutarea mea imi spune ca te-am cucerit si esti al meu.
Nu simteam nevoia sa-i aprob spusele, stiam ca trupul meu o facuse.
M-a condus catre un lac si eu mergeam impleticindu-ma langa el cu inima cantand de bucurie. Ne-am asezat jos si si-a apropiat chipul de al meu. Ochii lui sorbeau intunericul noptii si scanteierea stelelor. Mi-a cuprins obrazul in palma si usor mi-a sarutat ochii, nasulobraji, barbia, imi tachina buzele trasandu-le cu limba conturul, iar o mana imi mangaia pieptul pe sub bluza si imi ciupea sfarcurile. Gemeam infundat sub gura lui calda, iar cealalta mana imi mangaia ceafa coborand lent pe sira spinarii facandu-ma sa-mi arcuiesc spatele. M-a intins pe iarba, muscandu-ma si sarutandu-mi gatul, iar eu fara suflare l-am prins de par si cu cealalta mana am prins iarba de langa noi. Si-a dat jos camasa si mie bluza si le-e pus sub mine, priveam cu ochii incarcati de dorinta pieptul sau bine cladit si indrumat de pasiune i-am sarutat si eu gatul, am continuat cu limba traseul pana la sfarcurile sale si le-am supt pe rand agonizandu-mi profesorul. M-a tras de par dandu-mi capul pe spate cu un sarut violent din cauza caruia nu am sesizat cand m-a dezbracat complet, mi-a pus picioarele pe umerii sai pentru a-mi saruta coapsele si a-mi musca usor genunchii. Ii vorbeam, il rugam spunand cuvinte fara noima sa ma faca al lui, sa ma posede si sa nu ma mai elibereze niciodata, sa raman unit cu el pentru totdeauna in acea chintesenta a dorintei, iubirii si pasiunii. Mi-a ascultat chemarea si m-a patruns uitandu-ma in ochii lui in care puteam vedea luna si fata mea in delirul placerii. A urmat penetrare dupa penetrare, sarut dupa sarut si multe soapte fierbinti de iubire in care am atins extazul si am gustat raiul oferit de profesorul de pian. Imbratisati ne-am privit mult timp ascultand juramintele pasionale nerostite, dar pe care inimile noastre le cantau fara a fi nevoiti sa le rostim si iata-ma acum plin de speranta, cu sufletul incarcat de regret, dor si dorinta. Am plecat si am lasat in urma singura inima ce-mi apartinea pentru a-mi indeplini visul si a-l face mandru de mine. Desi s-a anuntat deja ca voi interpreta " Appassionata" am schimbat melodia gandindu-ma la noaptea in care mi-am lasat impregnata inocenta pe trupul barbatului ce il iubeam scaldati de razele lunii in care trandafiri au mirosit si mai puternic.
Cantam " Sonata lunii" sperand ca undeva in inima muntilor aceasta melodie trezea amintirile unei noptii de dragoste.
" Clar de luna" este sonata pentru pian numarul 14 in do diez minor, cunoscuta si cu numele de " Sonata lunii". Beethoven a dedicat-o contesei Giulietta Guicciardi de care era indragostit. Aceasta sonata era comparata cu lumina lunii reflecatata in lac. Undeva in intunericul lunii cineva asculta cu lacrimi in ochi ce evocau franturi de paradis si atingeri de buze dulci si inocente.
