24-08-2011, 09:00 AM
Mad Hatter, chiar nu aș avea de ce să mă supăr. Dimpotrivă, chiar mă bucur când mi se spune unde greșesc, așa știu pe unde mai am de lucrat. Și nu, cei doi nu sunt asasini plătiți. Cel puțin nu așa mi i-am imaginat eu :-? Nu este primul sau al doilea fic scris, ci al doilea fic postat pe acest forum. Mai am și altele, însa nu aici.
În acest capitol am încercat să nu mai folosesc prezentul. Sper ca a ieșit ceva.
Lectură plăcută:
[center]Capitolul 2
![[Imagine: capitolul2.png]](http://img836.imageshack.us/img836/4039/capitolul2.png)
[/center]
Străzile încă umede şerpuiau în bătaia domoală a vântului, parcă ducând toate în acelaşi loc…Undeva în jurul orei 1 dimineaţa sosea la locul faptei detectivul Chad Harrison, escortat de o sumedenie de maşini de poliţie cu sirenele în funcţiune. Acesta înainta prin mulţimea de oameni formată din medici, poliţişti sau simpli curioşi atraşi de una dintre crimele fraţilor Timothy.
Analiza cadavrul bărbatului ce fusese împuşcat cu puţin timp în urmă de Kate…. Acela nu avea mai mult de 25 de ani iar motivul pentru care fusese ucis nu era cunoscut încă. Într-un fel era inutil să cauţi un motiv, pentru că în majoritatea timpului cei doi nu ucideau dintr-o cauză anume sau cu vreun scop. Aveau pur şi simplu acea sete de sânge, trăsatură de familie de altfel. Violenţa era parcă transmisă din generaţie în generaţie, de la mamă la fiică, de la tată la fiu şi asa mai departe.
Detectivul îşi adâncise mâinile în buzunare, oftând adânc. Îşi muşca cu ardoare buzele, încercând să pună lucrurile cap la cap. De mult timp era pe urmele celor doi criminali. Reuşea să găseasca locul în care vor lovi, însă intotdeauna cu întârziere. O întarziere foarte mica ce-i drept, însă când era vorba de Kate si Mike fiecare secundă conta, iar aceştia reuşeau să fie mereu cu un pas înaintea lui. Ochii săi verzi, ce păreau atat de greu de pătruns, atât de greu de citit, erau aţintiţi la acele ceasului de pe peretele din faţa lui.
Cu fiecare clipă care trecea se îndepărta momentul în care îi va prinde. Se pierdea efectiv în calcule, încercând să afle cu aproximaÅ£ie locul în care se află cei doi, fiind aproape sigur de directia în care au luat-o. Până ÅŸi infractorii au nevoie uneori de o pauză, deci mai mult ca sigur urmau să staÅ£ioneze undeva pentru a-ÅŸi petrece restul noptii. Știa că nu are rost sa pună la cale blocări de drumuri sau puncte de verificare pentru a-ÅŸi captura „pradaâ€. Trebuia ca totul să fie făcut in secret, într-un mod cât mai bine pus la punct ÅŸi tot odată într-un mod în care să se poată adapta conform situaÅ£iei. Un nou plan îi încolÅ£eÅŸte în minte stabilind care îi va fi următoarea miÅŸcare.
Îşi făcu iar loc prin mulţime îndreptându-se spre maşina cu care venise…
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Automobilul fraţilor Timothy parcase în faţa unui hotel. Evident că nu aveau de gand sa îşi plătească o cameră acolo. Chiar dacă şi-ar fi dorit sa facă asta, ceea ce nu era cazul, o oprire la recepţie le-ar fi fost aproape fatală. Lumea i-ar fi putut recunoaşte datorită îndelungatelor aparitii la canalele de ştiri.
-Eu voi găsi o cameră în care să dormim. Ai grijă ce faci între timp, nu avem nevoie de probleme deocamdată. Spune tânărul aruncându-i o privire serioasă surorii sale.
Un zâmbet şiret se întipări pe chipul fetei, în timp ce îşi punea peruca roşcată pentru a nu fi recunoscută. Îl asigură pe fratele său că nu are de ce să îşi faca griji si se îndreaptă spre restaurantul hotelului.
Reuşind sa treacă neobservat, Mike ajunse la ultimul etaj al acelei clădiri, căutând o încăpere nelocuită. Tânărul încerca fiecare uşă cu speranţa ca una să fie descuiată. I-ar fi fost foarte uşor să spargă încuietoarea, însă făcând zgomot ar fi atras atentia celor din jur. Deodată, din lift ieși o femeie şatenă, cam de varsta a doua, ce părera că se îndreaptă spre dormitorul ei. Mike se întoarse, prefacându-se ca era în dreptul camerei lui, privind-o cum aceasta descuia uşa. În acel moment, bărbatul o ridică pe la spate, împingând-o în încăpere. Îi puse mâna la gură, lăsând uşa să se închidă în urma lui...
Ăsta a fost și capitolul doi. Știu că e destul de scurt…
Sper că v-a plăcut.
În acest capitol am încercat să nu mai folosesc prezentul. Sper ca a ieșit ceva.
Lectură plăcută:
[center]Capitolul 2
[/center]Străzile încă umede şerpuiau în bătaia domoală a vântului, parcă ducând toate în acelaşi loc…Undeva în jurul orei 1 dimineaţa sosea la locul faptei detectivul Chad Harrison, escortat de o sumedenie de maşini de poliţie cu sirenele în funcţiune. Acesta înainta prin mulţimea de oameni formată din medici, poliţişti sau simpli curioşi atraşi de una dintre crimele fraţilor Timothy.
Analiza cadavrul bărbatului ce fusese împuşcat cu puţin timp în urmă de Kate…. Acela nu avea mai mult de 25 de ani iar motivul pentru care fusese ucis nu era cunoscut încă. Într-un fel era inutil să cauţi un motiv, pentru că în majoritatea timpului cei doi nu ucideau dintr-o cauză anume sau cu vreun scop. Aveau pur şi simplu acea sete de sânge, trăsatură de familie de altfel. Violenţa era parcă transmisă din generaţie în generaţie, de la mamă la fiică, de la tată la fiu şi asa mai departe.
Detectivul îşi adâncise mâinile în buzunare, oftând adânc. Îşi muşca cu ardoare buzele, încercând să pună lucrurile cap la cap. De mult timp era pe urmele celor doi criminali. Reuşea să găseasca locul în care vor lovi, însă intotdeauna cu întârziere. O întarziere foarte mica ce-i drept, însă când era vorba de Kate si Mike fiecare secundă conta, iar aceştia reuşeau să fie mereu cu un pas înaintea lui. Ochii săi verzi, ce păreau atat de greu de pătruns, atât de greu de citit, erau aţintiţi la acele ceasului de pe peretele din faţa lui.
Cu fiecare clipă care trecea se îndepărta momentul în care îi va prinde. Se pierdea efectiv în calcule, încercând să afle cu aproximaÅ£ie locul în care se află cei doi, fiind aproape sigur de directia în care au luat-o. Până ÅŸi infractorii au nevoie uneori de o pauză, deci mai mult ca sigur urmau să staÅ£ioneze undeva pentru a-ÅŸi petrece restul noptii. Știa că nu are rost sa pună la cale blocări de drumuri sau puncte de verificare pentru a-ÅŸi captura „pradaâ€. Trebuia ca totul să fie făcut in secret, într-un mod cât mai bine pus la punct ÅŸi tot odată într-un mod în care să se poată adapta conform situaÅ£iei. Un nou plan îi încolÅ£eÅŸte în minte stabilind care îi va fi următoarea miÅŸcare.
Îşi făcu iar loc prin mulţime îndreptându-se spre maşina cu care venise…
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Automobilul fraţilor Timothy parcase în faţa unui hotel. Evident că nu aveau de gand sa îşi plătească o cameră acolo. Chiar dacă şi-ar fi dorit sa facă asta, ceea ce nu era cazul, o oprire la recepţie le-ar fi fost aproape fatală. Lumea i-ar fi putut recunoaşte datorită îndelungatelor aparitii la canalele de ştiri.
-Eu voi găsi o cameră în care să dormim. Ai grijă ce faci între timp, nu avem nevoie de probleme deocamdată. Spune tânărul aruncându-i o privire serioasă surorii sale.
Un zâmbet şiret se întipări pe chipul fetei, în timp ce îşi punea peruca roşcată pentru a nu fi recunoscută. Îl asigură pe fratele său că nu are de ce să îşi faca griji si se îndreaptă spre restaurantul hotelului.
Reuşind sa treacă neobservat, Mike ajunse la ultimul etaj al acelei clădiri, căutând o încăpere nelocuită. Tânărul încerca fiecare uşă cu speranţa ca una să fie descuiată. I-ar fi fost foarte uşor să spargă încuietoarea, însă făcând zgomot ar fi atras atentia celor din jur. Deodată, din lift ieși o femeie şatenă, cam de varsta a doua, ce părera că se îndreaptă spre dormitorul ei. Mike se întoarse, prefacându-se ca era în dreptul camerei lui, privind-o cum aceasta descuia uşa. În acel moment, bărbatul o ridică pe la spate, împingând-o în încăpere. Îi puse mâna la gură, lăsând uşa să se închidă în urma lui...
Ăsta a fost și capitolul doi. Știu că e destul de scurt…
Sper că v-a plăcut.