Love In Silence

[Verrine]

va multumesc celor kare ati alsat comentarii...[ unele parca au fost sterse -_-']
Ma rog... acum o sa urmeze un capitol mai lung care l-am impartit...

Capitolul XXXI: Planul.

~ Partea 1 ~

-Sakura, nu mai e mult timp…trebuie sa mergem…
Vocea roscatului ma trezi din nou din visare… trebuia sa plecam. Nu vroiam asta… nu vroiam sa distrug tot ce am facut pana acum.
“ Nu o sa ma pot controla…”
Eram atat de sigura de acest lucru… Stiam ca nu no pot face. Ce se va intampla daca voi merge prea departe? Daca il voi rani chiar eu… daca roscatul nu ma va putea opri din nou… daca vor fi si alti raniti? Nu puteam sa suport acest lucru.
“Sakura! Ce e cu tine? Te-ai inmuiat deja? Chiar asa ai ajuns? Atat de slaba incat sa iti pese de ceilalti? Esti o razbunatoare! Obisnuieste-te!”
Vocea aceea din capul meu parea sa aibe dreptate. Insa… daca ea este in interiorul mintii mele… cine se afla in exterior? Acea persoana slaba din tercut… acel copil prostut care facea tot ce i se spunea? Persoana ce reusit sa o inched undeva in sufletul meu cu ajutorul unui lacat ce mi se parea impenetrabil…Nu poate fi adevarat! Trebuie sa ma pot controla! Si chiar daca nu, nu o sa-mi pese ce se intampla cu ceilalti!
“Exact! Asa trebuie sa gandesti!”
Disparusem din nou cu Gaara intr-un nor de fum. Acum ne aflam inapoi in camera… M-am asezat pe pat incercand sa gasesc un plan destul de eificent in asa fel incat eu sa ies cel mai bine din toata stupizenia asta – ca altfel nu o pot numi-. Inainte ca eu sa observ, roscatul plecase din camera. Eram mult prea concentrata pentru a observa asta, trebuia sa gasesc un plan ingenious astfel incat Sasuke sa nu-si dea seama despre ce e vorba.
Orele se scurgeau… prezentul accelara… viitorul era din ce in ce mai aproape. Konoha nu mai avea mult… Trebuia ca in seara asta sa actionez! Aveam tot felul de schite in cap,idei amestecate. Totul era atat de ravasit… aproape ca nici eu nu mai intelegem ce era acolo, si pentru a va demonstra cat de dificil este… ganditi-va ca mintea mea era asemanatoare unei camera care daca deschideai usa erai cu siguranta inghitit de o avalansa de hartii. Lucrul frumos este ca voi sunteti in exterior… eu insa, in interior.
In momentul acela o idee imi strafulgerase mintea. Am stat pret de cateva secunde sa o analizez cap-coada si bingo! Un nou plan a laut nastere in mintea mea, unul care nu imi displacea deloc, ba chiar avea unele lucruri foarte interesante. Un zambet sadic mi-a aparut pe chip… Imi placea atat de mult latura mea diavoliceasca… atat de rea.
“Sakura deja ti-ai pierdut controlul?! Esti mai slaba decat credeam…”
Din nou “cealalta” Sakura m-a terzit la realitate… Eram foarte aproape de am pierde controlul. Daca numai planul ma face sa ma simt asa… d-apoi daca il mai pun si in aplicare… Asta nu o sa iasa bine, iar asta nu e o presimtire, mai degraba o prezicere.
Imediat ce mi-am mai revenit m-am dat jos din pat si m-am indreptat spre usa maronie. Imi placea mult dizainul ei, sper sa n-o distrug. Imediat ce am iesit din camera m-am indreptat spre incaperea unde aveam sa-mi pun planul in actiune. Am batut de cateva ori in usa, iar un “Intra” plictisit de auzi in scurt timp.
Nu am mai stat mult pe ganduri si am intrat in camera ce credeam eu ca va fi distrusa in scurt timp. Niste ochi negri m-au intampinat… am incercat cat de mult sa ma feresc de privirea lui, sa ma controlez. Simteam cum bataile inimii mi se accelerau odata cu pasii cei faceam pe podeaua ce scarchita insistent, facandu-ma sa ma opresc undeva la doi metri de el.
“Incepem...”