Love In Silence

[Verrine]

Ms ptr com NaruHina dar dupa cum am mai spus, cuplul va ramane Sasuke si Sakura, poate dupa ce ai sa citesti urmatorul cap ai sa si intelegi de ce.

XXIX: Adevarul.

Cea dea treia mi se parea una ce ar putea avea niste sanse – sa-l omor pe Sasuke.
-Crezi ca asta e cea mai buna solutie?
Am tresarit la auzul vocii roscatului. M-am intors spre fereastra, unde l-am observant pe Gaara stand rezemat de unul dintre peretii frumos varuiti. M-am cutremurat cand mi-am dat seama ca acesta imi ascultase tot monologul de pana acum. Doar ca… chestia ciudata este ca nu mi-am dat seama ca era langa mine. Cea mai buna explicatie ar fi aceea ca de cand am fantezii si de cand au aparut aceste discutii si vocile din capul meu, s-ar parea ca atentia mea sa nu mai fie pe aceasi frecventa cu realitatea.
Am stat putin si am analizat ce mi-a spus, si eram nedumerita. Nu stiam exact de ce mi-a pus aceasta intrebare, la urma urmei nu era treaba lui ce fac cu viata mea.
-Crezi ca daca il ucizi o sa-ti controlezi furia mai bine?
Continua acesta, fara sa dea importanta gandurile mele din acel moment.
-Ai tu alta idee mai buna?
-Da. Spuse acesta, inchizand ochii in timp ce rosti afirmatia. Love in silence.
-Love in silence? intreb derutata de raspunsul primit.
-Pana in momentul in care ai sa inveti sa te controlezi el nu va sti de sentimentele pe care le ai. Va fi o dragoste silentioasa…
“Hm…” Nu stiam ce sa zic de planul lui… Daca acceptam, pe de o parte era bine deoarece trebuia sa parasesc Satul Ascuns intre Frunze, sa ma refugiez undeva in munti unde sa invat sa ma controlez. Dar, in acest timp Sasuke ar putea muri deci tot antrenamentul l-as face degeaba. Daca nu accept imi ramane doar solutia aceea de al omori care imi cam displacea indiferent cum o priveam.
“Ce situatie tampita!” Imi spun in gand in timp ce incercam sa gasesc o solutie la aceasta chestier, ca altfel nu o pot numi.
-Cred ca ar fi indicat sa ma asculti… Nu mai avem mult timp.
-Timp pana la ce? intreb pentru a doua oara derutata de spusele roscatului, care parea suspicios de calm… Intr-o situati de genu, nici macar el nu putea sa fie asa de calm…
-Pana la distrugerea Konohai. Spuse aceasta in timp ce isi redeschise ochii. Albastrul acela senin nu ma mai facea ca alta data sa par calma…
Ochii mei il priveau cu o uimire desavarsota pe Gaara. Nu puteam sa cred acea afirmatie. Probabil isi pierdu-se mintile… Si in plus daca era adevarat, de unde stia el asta si de ce era asa de calm? Situatie devenea din ce in ce mai tampita, era atat de frustrant deoarece el stia mai multe decat mine, facandu-ma sa par inferioara lui.
-Sasuke vrea sa distruga satul impreuna cu echipa lui. Tot planul este bine pus la punct. A venit inapoi in Konoha doar pentru a evalua puterea ta si a lui Naruto, nimic mai mult.
Eram atat de uimita incat nu stiam ce sa-i spun. Dupa cum vorbea parea ca roscatul stia toate lucrurile acestea inca de la inceput, inca din prima clipa cand i-a citit gandurile. Gaara stia toate aceste lucruri, insa nu a spus nimic pana in acest moment. Sa aibe oare legatura cu aceasta noua pasiune a mea? Asta ar putea oare sa schimbe soarta Konohai? Dar… intrebarea fundamental cred ca ar fi “ De ce?”.
Aceste intrebari imi strabateau mintea creand o adevarata furtuna in capul meu. Ratiunea limpede ce o aveam inainte de a intra in aceasta misiune este doar o amintire acum, aproape ca nici nu imi mai aduc aminte cum e sa fie totul alb… calm. Adevarul este ca… imi este dor de acele momente. “ Stai… adevar…adevar… oare… E posibil?”
-Asa este. Sasuke a aflat adevarul lui Itachi. Este orbit de razbunare, una mai puternica decat cea care o avut-o pentru fratele lui mai mare. Tu esti singura speranta, doar tu ii poti deschide mintea.
-Tsunade… stie? asta a fost tot ce am putut sa zic. Eram atat de stupefiata din cauza tuturor lucrurilor rele ce ma inconjurau incat…
-Nu… Dar nu trebuie sa afle… Tot ce am vorbit in aceasta seara va ramane intre noi doi… Nimeni nu va sti…
Daca la inceput eram confuza, aia era nimic pe langa sentimentele care le aveam in acest moment. Intrebari fara raspuns ma mistuiau si imi faceau in ciuda deoarece nu pot sa gasesc un raspuns la ele. “ De ce nu trebuia sa stie Tsuande?” “ De ce Gaara mi-a ascuns aceste lucruri pana acum?” “ Cum a aflat Sasuke de Itachi si mai important cand l-a omorat fara sa afle nimeni?”.
-E deajuns pentru seara asta. Mai vorbim maine… acum culca-te. Imi spuse roscatul in timp ce disparu intr-un nor de fum, lasand in urma lui doar o dara de nisip. Ca de obicei…
M-am asezat asadar mai confortabil in pat, in incercarea de a adormi. Nu stiam care sunt sansele ca asta sa se intample, insa nu prea imi pasa. Lucruri ciudate se intampla cu mine, iar eu ma las din ce in ce mai mult prada lor. In ultimul timp imi pasa de ceilalti din jurul meu, gandesc lucruri prostesti, am simtit cu adevarat ce este acela un “sentiment” si cel mai important, m-am indragostit inevitabil de persoana ce are sa distruga Konoha. Ma simteam ciudat in propriul corp deoarece aceste “sentimente” imi strabateau corpul dandu-mi fiori, dar in special se jucau cu mintea mea de parca ar fi fost o marioneta. Niciodata in viata nu cred ca am dat o asa mare importanta lucrurilor si persoanelor din jurul meu… Trebuia sa iau o hotarare… trebuia sa fac acea furtuna din capul meu sa dispara, sa imi raspund la intrebari. Inca aveam speranta ca totul se va intoarce la normal. Imi placea mai mult viata din-nainte… atat de linistita, fara griji.Cei drept, eram goala pe dinauntru, dar cel putin eram calma… Deciziile trebui sa fie luate altfel vieti a mii de sateni si ninja vor fi ruinate…
“Ruinate… ruinate…” imi spun in gand… pana cand, fara sa observ… adorm.

Sunt cam adormita din cauza noptii petrecute, insa sper ca am scris totul cum trebuie. Gomen daca am multe greseli. Deci, sper ca va placut. :P .. a da si scz ptr intarziere :(