02-08-2009, 05:36 PM
hm.. oki... e mult mai bine decat am crezut eu:))... deci acuma urmeaza capitolul 2... sper ca nu va voi dezama gi :D
Capitolul II: Prezentul
Asadar, dupa ce v-am spus cate ceva despre trecutul meu, ar trebui sa va vorbesc si despre prezent... M-am gandit ca inainte sa va spun care este “povestea†, sa mentionez cateva detalii legate de mine. Mari diferente la infatisare nu pot sa spun ca sunt... insa caracterul e schimbat cam din toate punctele de vedere...Daca as sta sa va vorbesc despre toate schimbarile si alea alea, cred ca v-ati plictisi dupa primele 5 randuri, asa ca o sa incerc sa o fac o caracterizare a mea cat mai pe scurt.
In primul rand, trebuie sa stiti ca am incercat sa ma maturizez cat de mult am putut...deoarece naivitatea aceea care o aveam ma facea mereu sa par penibila in fata multora dintre sateni. Iar, de la asta, a pornit ceva de care nu pot spune ca sunt foarte mandra; cu timpul... incepeam sa cresc, fara macar a observa... si, cu cat ma maturizam mai mult, cu atat imi pierdeam din acea sensibilitate fragila ce o aveam. Sufletul meu devenea pe zic ce trece mai rece, inghetata, fara dragoste... pana cand nu imi mai pasa nici de mine... nici de visul meu... nici de nimeni altcineva... eram ca un bulgare de zapada... fara nici un fel de sentiment... nici de bucurie, nici de tristete, nici de dragoste, nici de ura... de nici un fel. Dar, ma bucur foarte mult ca asta nu a ramas asa... Dar, pana sa ajungem la intamplarile ce au dus la schimbare mea , cred ca ar fi cazul sa va spun si cam cum arat...
Asadar...sunt o fata cu o inaltime medie, cu un ten alb, catifelat... asemanator cu spuma laptelui, ochii verzi precum smaraldul, parul de o culoare rozalie ca florile de cires... de altfel... in trecut mi se si spunea “floare de cires†din pricina culorii parului... insa acuma lumea a cam uitat de mine de cand parintii mi-au murit. Ma rog, revenind la infatisarea mea, dupa cum va spuneam, am parul rozaliu, putin ciufulit si tuns pana la umeri. La haine nu am prea multe preferinte, in general imi place sa ma imbrac in verde sau violet...Ador verdele deoarece pentru mine semnifica o culoare a prospetimii, a adevarului, ceea ce ma face sa ma simt mereu bine in pielea mea... sa zicem ca-mi da increderea de care am nevoie... Acum, spunandu-va lucrurile astea, incep sa ma amuz pe seama mea... din nou, doar ca, atunci cand ma uit la mine, vad atata incredere... care pana la urma vine din lucruri banale... culori, flori, zambete, priviri si alte lucruri de acest fel. Se pare ca inca au mai ramas urme de naivitate, pe ici pe colo...care atunci cand ies la suprafara ma fac sa par atat de ciudata... incat acum le vad ca pe niste defecte... poate ca sunt ,poate ca nu... oricum, acum nu are prea mare importanta . Dar, ma rog, revenind la dulcea mea viata, sa va spun unde imi petrec eu deobicei timpul, unde locuiesc, cine mai sta din cand in cand pe langa mine, cine mi-a mai fost alaturi in ultimii 8 ani...
Sa vedem... acum locuiesc impreuna cu “bunica†Tsunade, o femeie inteligenta, care mereu are ceva de adaugat si care are un simt al umorului ciudat sau mai bine spus bizar...Tsunade este genul acela de persoana care nu sta locului, eh... intre noi fie vorba,in tineretea ei cate nu facea.. numai pe la jocurile de nororc statea... dar ma rog, trecand peste viata si fanteziile din tinerete ei... este o femeie foarte frumoasa... chiar daca are 50 de ani, arata precum o tanara de 20 de ani: are parul blond, precum spicele de grau, ochii caprui,blanzi... tenul asemanator cu al meu, o fata fina... ca cea a unui bebelus. Era perfecta pot spune... la infatisare nu cred ca cineva de varsta ei o putea intrece, insa la caracter ramane de vazut.
Iar, pe langa acestea, avea,bine inteles, si un animal de companie... cum il puteam uita... micul Ton Ton… un porcusor rozaliu si dolofan… era dea dreptul adorabil…
Nu pot spune ca nu eram multumita de viata pe care o duceam, Tsunade imi era ca o mama… doar ca nimeni nu o putea inlocui pe cea care mi-a dat viata… chiar daca nu-mi dadea prea multa atentie era totusi mama mea si nimeni nu putea schimba asta… nici cel mai puternic ninja din lume… Ceea ce e de la Dumnezeu nu poti schimba… poate sa il rasucesti, sa-l intorci pe toate partile, chiar sa-l iei de tot… dar nu sa-l schimbi…
Acum, dup ace am terminat aceasta scurta prezentare a mea, imi aduc mainte ca va sunt datoare cu o poveste… bun.. pai sa vedem… daca v-as spune ca am intalnit o anume persoana si aceasta mi-a inveselit viata inca din prima clipa… v-as minti cu multa nerusinare si, nu cred ca ar avantaja pe niciunul dintre noi, asa ca mai bine va spun adevarul. Poate unii or crede ca e ciudat, unii ca m-am tacanit, altii ca e cea mai proasta metoda de a a-mi trai viata… oricum ar fi, trebuie sa privim ideea in asamblu… acel ceva… m-a invatat sa traiesc… nu stati… iar incep cu minciunile si nu e bine… nu “m-a invatatâ€â€¦ am invatat singura… avand acel lucru ca inceput… ca o baza a ceea ce o sa incep sa cladesc de acum in colo. Da cam asta ar fi o idée inainte de a incepe sa va povestesc ce se intampla cu adevarat.
hm.. cam asta e :D... dupa cum am mai spus.. sper din tot sufletul ca nu vam dezamagit :D
Capitolul II: Prezentul
Asadar, dupa ce v-am spus cate ceva despre trecutul meu, ar trebui sa va vorbesc si despre prezent... M-am gandit ca inainte sa va spun care este “povestea†, sa mentionez cateva detalii legate de mine. Mari diferente la infatisare nu pot sa spun ca sunt... insa caracterul e schimbat cam din toate punctele de vedere...Daca as sta sa va vorbesc despre toate schimbarile si alea alea, cred ca v-ati plictisi dupa primele 5 randuri, asa ca o sa incerc sa o fac o caracterizare a mea cat mai pe scurt.
In primul rand, trebuie sa stiti ca am incercat sa ma maturizez cat de mult am putut...deoarece naivitatea aceea care o aveam ma facea mereu sa par penibila in fata multora dintre sateni. Iar, de la asta, a pornit ceva de care nu pot spune ca sunt foarte mandra; cu timpul... incepeam sa cresc, fara macar a observa... si, cu cat ma maturizam mai mult, cu atat imi pierdeam din acea sensibilitate fragila ce o aveam. Sufletul meu devenea pe zic ce trece mai rece, inghetata, fara dragoste... pana cand nu imi mai pasa nici de mine... nici de visul meu... nici de nimeni altcineva... eram ca un bulgare de zapada... fara nici un fel de sentiment... nici de bucurie, nici de tristete, nici de dragoste, nici de ura... de nici un fel. Dar, ma bucur foarte mult ca asta nu a ramas asa... Dar, pana sa ajungem la intamplarile ce au dus la schimbare mea , cred ca ar fi cazul sa va spun si cam cum arat...
Asadar...sunt o fata cu o inaltime medie, cu un ten alb, catifelat... asemanator cu spuma laptelui, ochii verzi precum smaraldul, parul de o culoare rozalie ca florile de cires... de altfel... in trecut mi se si spunea “floare de cires†din pricina culorii parului... insa acuma lumea a cam uitat de mine de cand parintii mi-au murit. Ma rog, revenind la infatisarea mea, dupa cum va spuneam, am parul rozaliu, putin ciufulit si tuns pana la umeri. La haine nu am prea multe preferinte, in general imi place sa ma imbrac in verde sau violet...Ador verdele deoarece pentru mine semnifica o culoare a prospetimii, a adevarului, ceea ce ma face sa ma simt mereu bine in pielea mea... sa zicem ca-mi da increderea de care am nevoie... Acum, spunandu-va lucrurile astea, incep sa ma amuz pe seama mea... din nou, doar ca, atunci cand ma uit la mine, vad atata incredere... care pana la urma vine din lucruri banale... culori, flori, zambete, priviri si alte lucruri de acest fel. Se pare ca inca au mai ramas urme de naivitate, pe ici pe colo...care atunci cand ies la suprafara ma fac sa par atat de ciudata... incat acum le vad ca pe niste defecte... poate ca sunt ,poate ca nu... oricum, acum nu are prea mare importanta . Dar, ma rog, revenind la dulcea mea viata, sa va spun unde imi petrec eu deobicei timpul, unde locuiesc, cine mai sta din cand in cand pe langa mine, cine mi-a mai fost alaturi in ultimii 8 ani...
Sa vedem... acum locuiesc impreuna cu “bunica†Tsunade, o femeie inteligenta, care mereu are ceva de adaugat si care are un simt al umorului ciudat sau mai bine spus bizar...Tsunade este genul acela de persoana care nu sta locului, eh... intre noi fie vorba,in tineretea ei cate nu facea.. numai pe la jocurile de nororc statea... dar ma rog, trecand peste viata si fanteziile din tinerete ei... este o femeie foarte frumoasa... chiar daca are 50 de ani, arata precum o tanara de 20 de ani: are parul blond, precum spicele de grau, ochii caprui,blanzi... tenul asemanator cu al meu, o fata fina... ca cea a unui bebelus. Era perfecta pot spune... la infatisare nu cred ca cineva de varsta ei o putea intrece, insa la caracter ramane de vazut.
Iar, pe langa acestea, avea,bine inteles, si un animal de companie... cum il puteam uita... micul Ton Ton… un porcusor rozaliu si dolofan… era dea dreptul adorabil…
Nu pot spune ca nu eram multumita de viata pe care o duceam, Tsunade imi era ca o mama… doar ca nimeni nu o putea inlocui pe cea care mi-a dat viata… chiar daca nu-mi dadea prea multa atentie era totusi mama mea si nimeni nu putea schimba asta… nici cel mai puternic ninja din lume… Ceea ce e de la Dumnezeu nu poti schimba… poate sa il rasucesti, sa-l intorci pe toate partile, chiar sa-l iei de tot… dar nu sa-l schimbi…
Acum, dup ace am terminat aceasta scurta prezentare a mea, imi aduc mainte ca va sunt datoare cu o poveste… bun.. pai sa vedem… daca v-as spune ca am intalnit o anume persoana si aceasta mi-a inveselit viata inca din prima clipa… v-as minti cu multa nerusinare si, nu cred ca ar avantaja pe niciunul dintre noi, asa ca mai bine va spun adevarul. Poate unii or crede ca e ciudat, unii ca m-am tacanit, altii ca e cea mai proasta metoda de a a-mi trai viata… oricum ar fi, trebuie sa privim ideea in asamblu… acel ceva… m-a invatat sa traiesc… nu stati… iar incep cu minciunile si nu e bine… nu “m-a invatatâ€â€¦ am invatat singura… avand acel lucru ca inceput… ca o baza a ceea ce o sa incep sa cladesc de acum in colo. Da cam asta ar fi o idée inainte de a incepe sa va povestesc ce se intampla cu adevarat.
hm.. cam asta e :D... dupa cum am mai spus.. sper din tot sufletul ca nu vam dezamagit :D
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)
Sank you, Valkyrja *hug*