Love At The Circus

[abbeyslullaby]

Din prima zi in care te-am vazut,am stiut ca esti special.Ca ai ceva aparte,o carisma deosebita.Esti unic.Datorita tie am invatat cum sa privesc viata si sa o vad in culori,cum sa descopar frumusetile ei.Nu cred ca ai sau vei avea vreodata idee cat de mult contezi pentru mine.In ciuda diferentei uriase de varsta,iubirea aceasta,stiu ca e magica!

-Si acum,doamnelor si domnilor,sa-l aplaudam pe splendidul Octavian,cel mai renumit acrobat din intreaga Europa!
Multimea incepe sa aplaude.Toti sunt in extaz.Zgomote puternice,batai din palme,fluieraturi si fani coplesiti de uimire.Trapezul il astepta,luminile cortului urandu-i "bun venit,iarasi!"
Cu o eleganta desavarsita,apuca una dintre esarfele de un albastru intens,pregatindu-se pentru o noua provocare.O despica in doua,dupa care trage puternic.Se inalta grandios,uimindu-i pe toti cei care sunt incremeniti.
Eu nu imi pot lua ochii de la el.Un barbat atat de puternic,hotarat,stie cat mai detaliat tot ceea ce are de facut,dar in acelasi timp actioneaza cu o delicatete si cu o finete prea gingasa.
Pluteste,uitandu-se catre spectatori.Din cand in cand,am impresia ca imi mai arunca cate o privire,dar totul este efectul creat de generator.Tremur.Nu stiu a cata oara de cand am venit aici,pentru ca nu mai pot tine socoteala..
Isi termina acest ultim numar,schimbandu-se intr-un costum de culoarea abanosului,camasa alba fiind deschisa la primii doi nasturi.El si intreaga echipa a circului,isi iau ramas bun de la sutele de persoane,iar cei de langa mine,din loja,se intind si incearca sa-l atinga.Dar el le zambeste discret,facandu-le cu mana.Ma uit la el cu foc in inima,in timp se simt cum privirea-i se atinteste asupra mea.Sufletul meu a inghetat,la propriu si,parca speriata,imi intorc privirea catre standul cu popcorn.
-Multumim ca v-ati facut timp sa veniti la circul Trix,cel mai mare circ din Rusia si din intreaga Europa!zice un domn mai in varsta.
Ies din acea incapere care ma furase complet,zarind lumina de afara.Imi parea rau ca s-a terminat.Imi parea rau ca am doar aceasta amintire cu el.
-Sper ca ti-au placut numerele mele!Isi facu loc prin multimea de oameni care plecau catre casele lor si cu un mister aparte,se indrepta in directia mea.
-Au fost...frumoase.
-Vom veni si la anul.
-Pa pa,Octavian!
-Te grabesti?intreba el cu un zambet sincer.
-Spectacolul s-a terminat,corect?Ma duc si eu casa.
-Nu incerca sa pari indiferenta.Te-am mai vazut undeva,imediat ce am venit aici,in Sankt Petersburg.
-Normal,mai ies si eu pe afara,ca toti oamenii,deci sansele de a ma fi vazut sunt cam..mari?! rosti Maya sarcastica.
-De ce incerci sa te ascunzi in spatele falsei ironii?Ai impresia,ca daca au pus niste reflectoare pe mine,nu mai vad nimic?Crede-ma,lucrez in acest circ de 15 ani,am destula experienta..am invatat cum sa ma orientez bine si sa vad tot ceea ce fac,inclusiv,pe cei care ma privesc..sa zicem mai insistent.
-Este normal sa ma uit asa,vreau sa zic..toti eram uimiti de ceea ce faceai.
-Aha..hai ca ma intorc in rulota.
Si pleca.Avea o rulota draguta,rosie,cu care calatorea intotdeauna.Inca nu puteam crede ca imi vorbise.Ca imi spusese acele lucruri.Era incredibil,era fermecator,erau femei de 40-50 de ani care se topeau cand il vedeau.Deci nu cred ca aveam eu o problema.
Diferenta de varsta dintre mine si Octavian era de 8 ani.Daca a intrat in discutie cu mine,a fost doar pentru faptul ca ma vedea ca pe o amica,cu care putea sa converseze in minutele lui libere.
Sentimentul era ciudat,era pentru prima oara cand tineam la un barbat atat de mult.Nu mai intalnisem pe nimeni care sa fie atat de precis si calculat in tot ceea ce face,tehnica lui de echilibristica si acrobatii,delicatetea cu care se exprima,gestica lui,te facea sa tremuri si sa nu te mai opresti.Aveam doar 16 ani,insa stiam precis ca,in acel unic moment,in stomacul meu roiau fiinte minuscule,iar eu puteam sa ating acele crengi inalte ale copacului.

[abbeyslullaby]

ce frumos ar fi sa lasati un comentariu:)


Dupa vreo doua zile,ma hotarasem sa plec impreuna cu prietena mea la un fast-food.Personal,consider ca mancarea de acolo e delicioasa,iar atunci cand nu pui pe tine niciun kilogram in plus,ai un mare avantaj.M-am holbat vreo 15 minute la panoul cu meniuri,dupa care mi-am luat un shake amarat,nu aveam deloc chef de mancare de la ceea ce se petrecuse acum doua zile.Stateam si discutam cu Ema despre o groaza de chestii,pufnind in hohote la glumele mele...seci.
Nu o sa va povestesc despre doamnele de fite care au intrat sa isi cumpere o apa plata,nici despre cei care intrasera doar ca sa se spele pe maini,ori snobii ce isi parcau masinile in dreptul geamului 2 minute,facandu-se ca vorbesc la telefon.In schimb,trebuie sa stiti,ca sentimentele despre care se zice ca sunt de nedescris,sunt mai mult de atat.Venise sa isi ia un hotdog,cel putin din cate am observat,pentru ca nu am vorbit cu el si nici cu prietena lui cea inalta si cu parul de culoarea aurului.Era draguta,ce pot spune?Tanarul acrobat mi-a oferit o privire..mandra,apoi a luat-o pe tanara domnisoara si s-au intors de unde venisera.
Nu imi imaginaseram nici o poveste de dragoste ridicola intre mine si el.Pe cine incerc sa pacalesc,doar eu stiu de cate ori il visam seara si imi aduceam,nostalgic,aminte de el..Dar nu ma gandeam ca avea deja pe cineva.Nu ca ar fi fost ceva absurd.Pur si simplu nu credeam..sau nu vroiam,nu puteam sa cred.
Cu o miscare brusca,m-am intins catre jacheta si neapucand sa ma imbrac,am fugit spre usa.Nu ma mai simteam deloc bine,vroiam sa fim doar eu,cu mine si persoana mea.

Nu mai vreau sa fiu dezamagita..nu mai vreau sa fiu trista..Nu mai vreau sa ma indragostesc..vreodata.
Nici nu il cunosteam bine pe Octavian,il vazusem de cateva ori la televizor,ramanand mai mult decat fermecata,insa,undeva inauntrul meu,simteam ca il cunosc,imi era familiar.Nu era bine..eu aveam doar 16,nu trebuia sa ma gandesc la asa ceva.Nu inca..mai ales cand nu avea niciun sens,nicio logica,nu se putea intampla lucrul asta,indiferent cat de frumos ar fi fost.
In urmatoarele zile,il mai zarisem de doua ori:Intr-o zi rece de Noiembrie,in care el iesea dupa spectacol,conducandu-i pe clienti,iar a doua oara..venise la mine la liceu pentru a imparti fluturasi despre circ.
-Daca mai vrei sa vii,sa stii ca esti bine venita,mi se adresa incet,in fata clasei.
-Maya,ar fi frumos sa te duci impreuna cu colegii la spectacol,zise cu o voce puternica profesoara de istorie.
El zambi,ii facu un gest usor din cap profesoarei,dupa care pleca.In momentul in care inchise usa,simteam cum efectiv,inima mea era ca un cearceaf vechi,la care toate cusaturile se rupeau,se desfaceau.Apoi am tresarit,iar la ultimile 2 ore am plecat acasa,nemaiputand rezista.
Cine ar fi stiut..ar fi zis ca sunt atat de absurda,de naiva,ca nu stiu ceea ce simt la aceasta varsta.
In drum spre casa,m-am abatut putin de la drum,cautand o zgarda pentru pisica mea,observand recent ca are cativa pureci.Dar,in drum spre petshop mi am dat seama ca ma indrept in directia "interzisa",in directia cortului,in directia frumoaselor rulote.Am facut vreo trei pasi inapoi;m-am oprit,cazand pe ganduri.Eram atat de nedumerita,dar incepeam sa fiu din ce in ce mai irationala.Nu ma mai puteam gandi,simteam cum pur si simplu cineva ma atinge cu o torta,asa ca,am fugit repede catre cortul circului.Era seara,insa nu ma puteam opri din a incerca sa admir cu greu modelele materialului dinafara arenei.Imi adusesem aminte de tot ceea ce se intampla in ziua aceea,cum ma privi,cum imi vorbi.Ma indreptam catre rulotele colorate,parca adormite,dupa atata efort depus de echilibristi.Era atat de frumos la circ.Atat de misterios.Imi inchipuiam ce viata frumoasa trebuie sa duca oamenii de acolo.
Am simtit cum cineva imi atinge parul,tresarind din reflex.
-Buna,Maya.Din nou.
-Ce faci aici,Octavian?!?!
-Aici stau pe perioada circului,logic,nu vezi cortul la cativa pasi de tine?
Obrajii mi se inrosisera.Oare din ce motiv sa ii spun ca ma aflam prin locurile alea?
-Eu..cautam petshopul.Vezi tu,am o pisica,si are niste chestii in blana..
In timp ce incercam cu putere sa inventez tot felul de lucruri,am constientizat faptul ca mana lui inca se plimba gingas prin parul meu,luandu-mi cate o suvita,rasucind-o pe degetele lui.Nu era atent,nu era catusi de putin atent la ce ziceam,desi ma privea in ochi.Simteam cum ochii lui albastri ca marea,doreau sa imi transmita ceva.Parea ca arde de dorinta.La fel ca si mine.M-am oprit din a vorbi.Il priveam,ma privea.Parca adulmecandu-ma,isi lipise buzele moi de fata mea,indreptandu-se catre ureche,iar apoi pe gat.Nu facea nimic,pur si simplu ii placea faptul de a-si lipi buzele de fata mea.Tremuram.De dorinta.Scrasneam incet din dinti,iar degetele mi se incordasera.Totul era ilogic,nimic nu avea explicatie.Era doar el,acrobatul tanar si misterios si eu,o pustoaica de 16 ani.
L-am impins cu putere,fugind..fugind undeva,catre casa mea.

[abbeyslullaby]

Mii de ganduri imi zburau rebel prin minte,amintiri,deja vu-uri.Intrand in camera mea,mi-am trantit ghiozdanul,nimerind-o din greseala pe June,pisica mea.Ii dadusem acest nume deoarece o primisem in luna iunie,iar inspiratia nu prea era prietena cu mine pe atunci.Aceasta scosese un mieunat usor,iar eu mi-am adus aminte de faptul ca tot nu am reusit sa ii cumpar zgarda pentru purici.Mi-am luat gandul de la ea si m-am trantit in pat,cufundata in cele mai ciudate idei si ganduri.Sa fi fost oare real ceea ce se intamplase cu jumatate de ora in urma?Parea ca un vis,mult prea frumos,din care nu ai vrea sa te trezesti niciodata.
A doua zi dimineata,m-am trezit cu o durere de cap,observand ca eram inca in hainele de strada.Mi-am atins usor fruntea,dupa care privirea mea s-a atintit asupra ceasului.Era ora 14 si un pic,ceea ce imi dadu de inteles ca intarziasem la scoala cam trei ore si fiind vineri,ziua cu cele mai grele materii,am hotarat sa raman acasa.
In acea seara m-am hotarat sa ies pentru a lua putin aer curat,sperand ca durerea mea de cap se va ameliora.Imi luasem jacheta,telefonul si coboram treptele scarii.In fata blocului,statea o fata cam de vreo 20 de ani,cu un par de culoarea celui mai fierbinte foc,impreuna cu un barbat la fel de inalt.Pareau ca isi susotesc ceva,dupa care tanara i-a pus doua degete pe buzele acestuia si a plecat incet.
El se intoarse incet catre scara blocului.Se uita la mine intr-un fel ciudat,dar frumos,pasional,insa eu ii raspundeam cu uimire si jena.
-Octav..ce faci pe aici..?
-Shhh,imi zise el ferm,dupa care imi intinse mana.
-Cu o oarecare retinere,l-am apucat de mana iar el ma trase lin catre pieptul lui.
Nu intelegeam nimic din ceea ce dorea sa faca,insa,stiam ca ii port o dragoste desavarsita,si ca ma simt atat de in siguranta,de protejata,parca,iubita intr-un fel,astfel ca m-am supus lui si am ramas in bratele tanarului cateva minute bune,care au fost,sincer,cele mai lungi din viata mea.Mi-am dat seama ca nu este bine ceea ce fac,aducandu-mi aminte si de roscata ce pleca de langa el cand am coborat scarile,sau de femeia de la fastfood.M-am eliberat din stransoarea calduroasa,auzind doar:
-De ce?
-Nu ma intelege gresit.Te plac.Cred ca te si iubesc.Defapt,te ador.Insa nu se poate..Te rog,nu ma mai cauta,il rugam eu..
-Nu este bine ca un tip de 24 de ani ca mine,sa fie cu o fata de clasa a 10-a,stiu.Dar este numai vina ta,imi spuse,usor nervos.
-Poftim?!
-De cand ai venit..din ziua aceea.Nici nu m-am putut concentra de atunci..Nu trebuia sa vii la circ.Imi faci mult rau.
Nu intelegeam nimic din ceea ce vroia sa imi transmita,eu ridicand din spranceana,destul de nedumerita.
-Nu intelegi,nu poti sa intelegi.Cand lucrezi in lumea circului,esti mereu difuzat la televizor,apari in ziare si vizitezi zeci de tari,femeile vor mereu sa fie langa tine.Oriunde merg pe strada,se gasesc "fane" care vor sa stea cu mine.La fastfooduri,oriunde.Parca fac o pasiune.Dar eu nu caut nimic de acest gen,nu am fost in cautarea acestui lucru niciodata,desi am fost cu multe femei.
-Nu trebuie sa imi povestesti,nu ma intereseaza! ii ziceam eu,incercand sa par nepasatoare.
-Maya..
In timp ce imi rostea numele,observam cum incerca sa-si gaseasca cuvintele potrivite.
-Stiu ca simti ceva pentru mine,chiar tu mi-ai zis.Dar nu vreau sa-ti faci sperante desarte.Ai toata viata inainte,vei cunoaste un baiat,te vei distra.Nu vreau sa crezi ca sunt..esti...
-Dupa ce te-ai "indragostit" seara trecuta de parul meu,nu inteleg cum poti sa spui ca..
-Taci.Taci,te rog.Oricum peste cateva saptamani voi pleca inapoi in Sankt Petersburg.Fetele ca voi simpatizeaza baietii foarte usor,dupa care uita imediat de ei.
-Nu ma compara cu toate fetele de varsta mea.
Era atat de trist,dupa care a afisat un dezinteres total:
-Bucura-te de Sankt Petersburg! zambi pervers si pleca brusc..

[abbeyslullaby]

Trecusera cateva zile de la acea intamplare.Eram atat de furioasa pe mine,pentru ca ma indragosteam atat de usor,pe el,pentru ca ma considera doar o fetita naiva.Il uram.Il detestam.Eram satula de dezamagiri.Satula!
Parintii mei erau destul de exigenti,uneori foarte neintelegatori.Tata lucra in New Orleans,Louisiana;era printre cei mai buni judecatori.Ne sunam si vorbeam la telefon cat de des puteam.Mama mea,era o jurnalista foarte buna dupa parerea mea,dar nu prea cunoscuta.Imi spusese intr-o joi ca a primit un post exceptional in Moscova si ca va trebui sa ne mutam amandoua acolo,eu urmand sa invat la alt liceu.Imi era atat de frica.Nu doream sa ma mut din al doilea semestru.Vroiam sa imi termin liceul aici,in Sankt Petersburg,alaturi de prietenii mei care tin la mine,ma cunosc,ma sustin si ma inteleg.Intr-un liceu nou,nu iti faci atat de repede si usor prieteni,e foarte greu sa te acomodezi.Tin minte ce perioada oribila am avut cand tata m-a mutat in clasa a 6-a la o alta scoala "mai buna".Dar o iubeam pe mama si faptul ca traiam singure,ne unea mai mult.Eu trebuia sa incerc sa o ajut si sa o inteleg,nu vroiam sa fiu o povara si sa ii ingreunez si mai mult situatia,asa ca am incercat sa par cat de cat ca ma bucur de faptul ca a gasit o slujba buna si ca ne vom muta.
Ajunsesem in unul dintre cele mai frumoase orase ale Rusiei,eram atat de fascinata de monumente,de magazine,de oameni.
-Mama,dar unde vom sta? o intreb eu aproape uitand de acest "mic" detaliu
-Momentan,cu chirie.Dupa ce voi merge la noul meu loc de munca si vom strange niste bani,poate imi mai trimite si tatal tau,ne vom construi o casa frumoasa,mare,si iti vom face o camera verde,asa cum iti place tie.
-Bine..
-Nu iti fa griji,Maya,imi zise ea,tanarul care ne inchiriaza apartamentul este unul serios,munceste mult,si ne ofera un apartament comfortabil si nu foarte scump.
Am luat un taxi si ne indreptam catre "mister. Eram atat de curioasa sa vad cum arata locul in care vom sta cam...cateva luni,dupa parerea mea.
-Care e numarul apartamentului?intreb eu,hlizindu-ma.
-Nu prea stiu multe detalii,Maya,proprietarul a spus ca ne intampina el si ne va lamuri orice problema.
-Aha..
Ajunse in fata unui bloc cu 10 etaje,observ cum un barbat ii deschide usa mamei,pentru a iesi.
"Cred ca o fi proprietarul ala magnific,ma gandeam eu.Ce gest frumos a facut,mai exista si d-astia pe lume"
Cand am incercat sa ies,am simtit cum imi ofera mana.I-am intins-o si eu,zicand un "Multumesc",dupa care am coborat.Observam privirea acestuia asupra mea.Discret,m-am uitat la el in speranta ca se va opri.Dar..
"De ce?!ma intrebam eu in gand.De ce dintre toti nenorocitii care inchiriaza nenorocitele de apartamente,el trebuie sa fie nenorocitul?Viata,parca o faci din adins!!"
-Mama! o strig eu,sunt sigura ca apartamentul asta nu va fi pe gustul tau,te rog,hai sa cautam altul!
-Sa cautam altul?Este frig afara,imi e foame si e prea tarziu sa cautam alt apartament.Maya,tu gandesti cand vorbesti?
Eram atat de stanjenita..dar am continuam discutia,fiind o fire incapatanata de fel.
-Mamaaa!Nu o sa-ti placa,uite-te la cum arata,si mai are si 10 etaje,stii ca aici cutremurile sunt foarte periculoase.
-Maya,ajunge,imi arunca mama,autoritar,aceste vorbe.
-Dar cine stie cat de vechi este si nu e nici comfortabil,nu are langa el salon de masaj,cum iti place tie.
-Blocul a fost construit acum doi ani,apartamentul dumneavoastra are trei camere,o bucatarie foarte spatioasa si o baie utilata cu tot ceea ce e necesar plus o cada cu hidromasaj,rosti Octavian,serios,ca un parinte autoritar.
-Tu sa taci! am strigat eu,la care mama se intoarse uimita catre mine si ii ceru scuze tanarului circar.
-Maya,nu stiu ce e cu tine.Termina,nu te comporta ca in jungla.Imi cer scuze,domnule Paun.
-Nu trebuie sa va scuze,nu e absolut nicio problema.
-Neaah nea nea..murmuram eu,cu niste nervi care incepeau sa ma depaseasca.
-Se pare ca aveti o fiica foarte alintata,zise el,cu un zambet siret.La auzul acestor vorbe,i-am aruncat o privire de gheata,cu o puternica ura.
-Mie imi spuneti?incepu sa se planga mama.Am rasfatat-o prea mult de cand a plecat tatal ei.A inceput sa fie atat de figuranta cand are chef..
Dar eu nu ziceam nimic.Octav ne-a luat bagajele si ne-a facut semn sa o luam inainte.Continuam sa fiu nervoasa,atat de furioasa pe ceea ce ziceau astia doi.De fata cu mama,acrobatul imi vorbea politicos si se comporta splendid cu ea,dar parca a uitat ceea ce s-a intamplat acum doua luni,cum s-a comportat cu mine si ceea ce mi-a zis.
Ne-a aratat toate camerele,mama fiind incantata de acel loc.Eu aveam o fata de parca trecuse un cal peste ea,si nu paream uimita de nimic.
-Maya,ce parere ai,nu este absolut fantastic?ma intreba ea entuziasmata.
-Mda..este draguta..proprietarul e cam ciung.
-Maya,ori termini,ori te pedepsesc,iti jur.Cere-ti scuze!
-Lasati-o doamna.Asta e varsta.E varsta problemelor din orice lucru marunt,varsta neintelegerii,cand crezi ca nu ai pe nimeni,varsta la care te indragostesti usor si maine uiti acest lucru.
Nu imi venea a crede.Era atat de..de..ipocrit,de metamorfozat,nici nu stiam cum sa il numesc.
-Se uita la mine cu un zambet rau si pervers,ce te facea sa ingheti.
-In fine,eu am terminat cam tot ce aveam de facut pe aici.Uitati numarul meu de telefon,in caz ca aveti probleme.Sper sa nu fie,totusi,si au inceput sa rada amandoi ca niste prosti pe seama glumei lui seci.
Eu l-am imitat ingamfata,iar mama mi-a aruncat o privire rece.
-La revedere,doamna!
Dupa care pleca.
-Nu stiu ce e cu tine,ce ti se intampla,Octavian asta are dreptate.Esti adolescenta,dar asta nu inseamna ca trebuie sa dai mereu vina pe varsta din cauza tuturor prostiilor pe care le faci si le zici.Ai devenit atat de morocanoasa.Nu stiu cine o sa te suporte,fata!Daca gasesti tu un baiat care sa faca fata tuturor mofturilor tale,anunta-ma si pe mine,Dumnezeu sa-i dea sanatate!
Cata ironie avea si maicamea asta uneori..
-In orice caz,continua ea dupa o mica pauza,de maine ma duc la servici.Ai 16 ani,sper sa te descurci si tu,pentru ca eu voi fi plecata de dimineata pana seara tarziu.Ma pot baza pe tine,figuranta mica?
-Tu ce crezi?o intreb eu stramband putin din gura.
-Nu vreau sa stiu,imi spuse,ducandu-si o palma la cap.Maya,sa stii ca proprietarul apartamentului mi-a zis ca va mai veni pe aici din cand in cand,ca sa verifice daca totul e in regula,daca nu s-a spart vreo teava,daca nu ai vreo problema.
-Ce?Daca nu am vreo problema?Sunt destul de mare ca sa imi port si singura de grija,nu am nevoie ca un tip ciudat sa vina sa ma controleze.
-Eram sigura ca te vei enerva,dar,gandeste-te,imi e greu intr-un oras nou,trebuie sa stiu ca esti permanent in regula,ca nu iti e rau,si cum nu cunoastem inca pe nimeni aici,l-am rugat pe Octavian.A fost foarte dragut din partea lui ca a acceptat.
Imi doream sa ma trezesc din acest cosmar.


lasa cineva un coment mic?:D

[abbeyslullaby]

In dimineata urmatoare,m-am trezit cam buimaca,nestiind imediat unde ma aflu.Apoi mi-am amintit de tot ceea ce se intamplase cu o seara in urma,si de discutiile neplacute,dar injurand printre dinti,mi-am luat gandul,nu vroiam sa ma enervez din nou si sa fac vreo scena.
Mama imi lasase un bilet cu adresa noului ei loc de munca.L-am citit,apoi m-am indreptat catre bucatarie sa imi pregatesc niste cereale cu lapte.Ii multumeam lui Dumnezeu pentru faptul ca era sambata si nu trebuia sa ma duc la noul meu liceu,cu cine stie ce ciudati pe acolo.
In casa era atat de cald,incat stateam intr-o rochita alba,scurta si desculta.Nu suportam frigul.Nu puteam gandi limpede daca nu era caldura.
In timp ce strangeam masa,am auzit niste chei in usa mea.Prima oara m-am speriat,dar dupa cateva clipe mi-am dat seama trebuia sa fie mama care a uitat niste hartii pe acasa,cum face deobicei.M-am dus repede sa o intampin,dar inainte sa ies din hol,inima a dat sa imi sara din piept.
-Neata..
Era echilibristul ala care face viata fiecaruia de rahat.
-Ce cauti aici?Pleaca!
-Asculta,fetita,nu crezi ca lumea s-a saturat de fitele tale de copchil rasfatat?
-Nu imi spune mie fetita,nesimtit tupeist!
S-a uitat nervos la mine,scrasnind din dinti.
-Ba fetita iti spun!
Se indreptat catre mine cu pasi repezi.Eram ca la jumatate de metru distanta.
-Sunt mai mare decat cu tine cu 8 ani,deci da,pe langa mine esti o feita.Mica,naiva si..cam proasta!
Asta pusese capac.Am incercat sa il imping si sa dau cu pumni in el,dar parca,ii desenasem dianinte fiecare miscare a mea,stia exact ce aveam de gand sa fac si ma prinse,dur,de incheieturile mainilor.
-Mai "lupta-te" acum! imi zise el,parca,cu o usoara provocare in glas.
-Da-mi drumul..ma doare..
-Asa si trebuie.Poate ai sa inveti ca mofturile tale nu impresioneaza chiar pe oricine.Vrei sa iti cadem la picioare ori de cate ori ridici glasul?
-Am spus ca ma doare! tipatul meu puternic mi-a dat frau catorva lacrimi.Te rog..sa imi dai drumul.
-Nu te mai purta asa.Sa nu imi spui ca nu te-am avertizat,zise Octav dupa care imi dadu drumul.
-Daca afla mama..
-Spune-i!Ce imi pasa?La varsta asta asa faceti voi,pustoaicele,cand aveti o problema va plangeti la mami si la tati.In orice caz,venisem sa mai las o copie de la cheie,in caz ca ai si tu nevoie.Si o tranti pe masa din living,dupa care pleca.
M-am trantit in genunchi,lipindu-ma de perete,cu lacrimi in ochi.Cat de..dur era,fara sentimente,mereu autoritar si cu vorbele pregatite.June veni miorlaind catre mine,iar eu am luat-o gingas in brate.Era atat de calda si pufoasa..alinarea de care aveam perfecta nevoie.
Ma saturasem sa fiu singura.In Sankt Petersburg eram singura,mama era plecata intotdeauna,aici eram singura..Imi doream si eu sa am macar o prietena sau un prieten care sa ma sustina,pe umarul caruia sa pot plange.La urma urmei sunt om.Am nevoie de imbratisari.Am nevoie de putina dragoste.

Duminica era,oficial,ultima mea zi de trandaveala de cand ajunsesem in Moscova.Chestia asta ma facea atat de nostalgica..Imi era oarecum tema de noua scoala.Mai ales ca eram o fire megatimida,de cand ma stiam.
-Mama,unde te duci?am intrebat-o in timp ce am observat ca se imbraca.
-Am treaba,Maya,trebuie sa vad daca articolul meu le va placea..
-Dar e prea de tot!o intrerup eu,rastindu-ma.Vreau sa zic,pana si duminica ai treburi de astea?
-Imi cer scuze,dar e o perioada mai dificila si daca intr-adevar vreau sa fiu cea mai buna jurnalista din Moscova,trebuie sa muncesc mai mult.In plus,trebuie sa te bucuri,maine mergi la scoala si o sa iti faci noi prieteni.
-Ura,spun eu.
-Vad ca incepi iar cu sarcasmul.Am plecat,ti-am lasat mancare pe aragaz.Sa ai grija.
-Normal ca am,mama.
-Stii doar ca e un oras mare,nou,doar necunoscuti.Apropo de asta,se grabi ea sa zica intorcandu-se din drum.L-am rugat pe Octav sa vina sa mai verifice daca totul e in regula.
-Ce-ai facut?
-Mai schimbi si tu o vorba,nu stai pustniica.Macar stiu ca atata vreme cat mai trece pe aici,esti in siguranta!
-Foarte in siguranta..marai eu.Pa,mama.
Parca o facea intentionat.Dorea din adins sa imi stoarca creierii.Va trebui sa am o discutie serioasa cu ea!
Dupa cateva ore,am adormit cu June langa mine,tinandu-mi de cald.

[abbeyslullaby]

ma rog,il scriu pentru mine daca nimeni nu vrea sa il citeasca:)



"Nu stiu ce simt pentru ea..e doar un copil..un copil adorabil insa..Dar ma calca pe nervi.Voi ajunge la psihiatru din cauza ei!"
Baga cheia-n yala,intrand incet.O zari pe canapeaua rosie din sufragerie,acoperita de o patura si cu pisica alba pe post de perna.
"Motivul pentru care sunt aici este sa vad daca totul e in regula.Am sa mai stau putin cum m-a rugat mama ei si apoi voi pleca.."gandi Octavian.Ramase cu privirea la ea.Ce putea sa vada la o fata de 16 ani?Avea o varsta atat de fragila..Se uita la ea."E atat de simpatica..atunci cand doarme si are gura inchisa!" gandi el,aducandu-si aminte de temperamentul sau.
Isi duse podul palmei catre fata ei rosiatica,incepand sa o mangaie incet.Avea o piele atat de fina si de calda,parca cerea dezmierdata intruna.Continua sa o priveasca si sa o alinte,dar la un moment dat,June se trezi prima si incepu sa miaune,dandu-se jos de pe canapea.Sunetul pisicii o facu pe Maya sa se trezeasca brusc,Octavian dandu-se repede la o parte.
-Ce faceai?intreaba Maya.
-Ce crezi ca faceam!? Mama ta m-a rugat sa mai am grija de tine asa ca m-am asezat pe canapea si ma uitam la motanul tau dragut.
-Este o pisica.O cheama June.Iti multumesc pentru efortul tau mare,dar,crede-ma,pot sa ma descurc singura foarte bine la 16 ani.
-Nu,nu poti.Recunoaste.O persoana care se descurca singura are propria ei casa,munceste ca sa se intretina,isi asuma responsabilitati,chestii,stii tu..pe care inca nu poti sa le faci la varsta ta inaintata de 16 anisori,ii spuse fetei,facandu-i,ironic,cu ochiul.
-Auzi,tu ai venti aici doar ca sa ma enervezi?La urma urmei,acum este apartamentul nostru si daca suntem deranjate in halul asta putem sa chemam usor politia sa vina sa te zboare de-aici.
-Iar ai tupeu?Nu iti mai ascunde inimioara aia fricoasa si rusinoasa in spatele lui.
-Crezi ca nu ma tine?intreb eu,aproape de exasperare.
-Sa te vedem.Cheama politia.Tu,o minora care nici nu stii adresa acestui loc.Nu stii nimic despre orasul asta,despre blocul asta,despre vecini,despre..mine.Ai idee ca sunt in stare de orice?E ciudat sa primesti necunoscuti in casa,asa-i?
-Nu esti un necunoscut.
-Nu stii nimic despre mine.
-Stiu destule incat sa imi dau seama ca nu ai ce cauta aici,zic eu,strangand din dinti.
-Nu face situatia mai complicata decat este.Crezi ca mie imi face placere sa stau mereu dupa coada unei ploade?rosti ei,usor iritat.
-Nu te-am pus eu sa stai pe capul meu.
-Nu,dar mama ta m-a pus.Si din respect si mila fata de ea deoarece traieste cu un copil nebun,o voi ajuta.
-Opreste-te.Opreste-te!Nu te mai da mare si tare,nu esti!Nu imi mai vorbi asa,nu ma impresionezi nici cat negru sub unghie!
-Nu,poate ca nu te impresionez acum.Dar cu siguranta te pun pe ganduri..mult de tot..zise el,usor rau si pervers.
-Sa ma pui pe ganduri?Baietas,vezi-ti de jongleriile tale de claun prost platit.
In momentul urmator,el veni spre Maya,ducandu-i mainile la spate.O lipea cu spatele de trupul sau puternic,bine-facut si ii spuse:
-Sa nu te iei de meseria mea niciodata,Maya!Nu ai idee cat am muncit ca sa fiu cine sunt azi.Nu ai dreptul.Tu nu faci nimic,stai toata ziua acasa mancand ciocolata si te plangi.
-Da-mi drumu,prostule!
-Ca de nu?Ce vei face?Nu vezi ca esti la cheremul meu?Sunt in stare de orice acum.
-Nu ma sperii.Stiu ca nu esti in stare de nimic,pe tine nu te mai tine la 24 de ani.
Vorbele copilei l-au dus la disperare pe Octav,care de mult incerca sa-si stapaneasca nervii.Nu mai suporta tupeul ei.Trebuia sa ii dea o lectie,cel putin sa o sperie.
Cu o mana de a lui continua sa le tine la spate pe cele ale fetei,iar cu cealalta incepea a o desface la prohap.Fata se sperie,incercand sa iasa din acea stransoare atat de puternica.Barbatul continua prin a-i desface fermuarul blugului.Doamne,de cat timp isi dorea sa o invete minte.Isi puse palma pe locul interzis,simtind niste broderii in forma de iepurasi.Tipic ei.Ii masa locul fierbinte,ea tipand si continuand sa se miste in speranta ca echilibristul ii va da drumul.Dar fara speranta.Cu degetul mijlociu,acesta ii presa acel loc,ea scotand un geamat zicandu-i:
-Te implor..nu..iar din ochii ei caprui cadeau siroaie de lacrimi.
Octavian isi dadu seama de ceea ce facuse si de faptul ca reusise,in final,sa o sperie pe fata.Isi retragea,extrem de incet,degetul de pe locul secret al fetei,dar ramase cu palma in prohapul ei.
-Te rog..te rog..nu vreau..
Isi scoase palma din prohapul Mayei,zicandu-i:
-Sigur ca nu vrei.Inseamna ca inca esti virgina..Ar trebui sa tii la puritatea ta ca la ochii din cap.
Ea nu zicea nimic,continuand sa suspine.
-Nu acum,nu inca.Dar te asigur ca data viitoare imi doi duce planul la capat,ii spuse el,stergandu-i cu buzele doua lacrimi.

[aly_lady_kiss]

pai am trecut si eu pe aici .....
Si crede-ma nu sunt singura care iti citeste ficul ......pai sa comentez si eu umpic chiar daca nu ma prea pricep .
titlul:origilal...
descriere:este dar stiu ca poti mai mult
dialog:destul de bun
Imi place ficul tau dar ar fi frumos sa pui si cateva poze cu personajele
As vrea sa o faci pe Maya sa se poarte stiu si eu mai matur putin totusi are 16 ani ....Octavian este un personaj foarte interesant ma intriga, de ce este asa pasionat de jobul sau ?Poate am sa aflu pe parcursu povesti :)
Nici sa nu iti treaca prin gand sa renunti la fic .Nu scri numai pentru tine te asigur ca merita sa il continui .
Spor la scris! Sa nu ma faci sa astept mult nextu ;)

[Lena]

Un fic foarte bun si ideeea originala!Imi place!

Te descurci foarte bine la capitolul descriere,dialog si nici greseli nu prea am observat, defapt nu am observat deloc, dar nici nu m-am uitat dupa ele, ca doar am fost curpinsa de text.

Imi place cum ai conturat personajele. Maya e genul fetei copilaroase si puternice, nu pare matura, dar ce asteptari sa ai de la o fata de 16 ani? Eu zic ca nu prea mari.
Si Octav ar trebui sa o lase mai usor cu speriturile, doar e o adolescenta, nu-i nici copil dar ici femeie.Imi place atitudinea lui, in fiecare situatie stie ce sa raspunda.

Asa cum zicea si ady_lady_kiss sa nu renunti la fic.. e mult prea bun. Si ca idee si ca continut.

Spor la scris! :)

[abbeyslullaby]

va multumesc foarte,foarte mult pentru comentarii!:)

Maya


Tatal Mayei


Mama Mayei


Octavian


Sayuri


Robert


June,pisica Mayei



In prima zi de scoala din cel de al doilea semestru,m-am hotarat ca ar trebui,intr-un fel, sa o iau de la capat.Sa incep o noua viata,alaturi de noi oameni,alaturi de noi lucruri.Liceul la care trebuia sa invat avea un nume ciudat si lung,greu de pronuntat,d-apai de scris..Nici uniforma nu imi era pe plac.Ma refer ca nu era intocmai stilul meu:camasa alba cu cravata de culoarea rosie si fusta scurtuta gri,cu niste carouri de aceeasi culoare a cravatei.Stramband din nas nemultumita,am facut un compromis si am imbracat-o.Imi pregatisem si geanta,fiind gata te drum:
"Cu Dumnezeu inainte",spusesem in gand.
In curtea liceului erau mii de geci groase,tipic lunei februarie.Imi doream atat de mult sa ma integrez..
Trecand peste partea aceasta trista,am urcat treptele scarii,incercand sa imi caut clasa.Eram atat de neindemanatica..nici nu stiam unde trebuie sa merg,desi,de fel,eram destul de descurcareata.
10 C...10 C...dupa cateva intorsaturi de drum,am gasit-o.
"Firati-ai clasa,unde au gasit sa te aseze" mormaiam printre dinti.
Noua mea clasa era atat de frumoasa,avea pereti cu tenta verde,culoarea mea preferata,perdele albe cu stelute asortate cu peretii,iar bancile miroseau a lemn proaspat.M-am asezat in a treia banca pe randul din mijloc,nestiiind daca inainte sa vin eu,cineva obisnuia sa se aseze acolo.Dupa cateva minute,am observat ca langa mine se asezase o fata inaltuta,cu parul negru,de aceeasi culoare cu el meu,ochi verzi,purtand un parfum placut.
-Buna!Tu trebuie sa fii noua colega.Sayuri ma numesc,imi zise ea,cu un zambet bland.
-Da,eu sunt aceea.Maya..incantata.
Incepu sa imi povesteasca despre scoala,prezentandu-mi fiecare profesor in parte,cei de treaba si cei de care ar trebui sa ma "feresc".Eram incantata ca cineva ma facuse sa ma acomodez deja,iar Sayuri parea o tipa cumsecade.
Intr-una din pauze,m-am dus sa ma spal pe maini,pentru ca asa eram eu,aveam o problema uriasa cu bacteriile si microbii.Sayuri se oferise sa ma insoteasca.
-Ia spune-mi,ai pus ochii pe cineva?intreba ea cu mare curiozitate.
-Inca nu am vazut niciun tip dragut..
Zarise nostalgia din ochii mei si ma intreba:
-De ce esti trista cand vine vorba de asta?Ai pe cineva?Sau ai avut pe cineva care..
-Nu!am intrerupt-o eu.Nu am pe nimeni si nu am avut pe nimeni..Insa nu vreau un prieten momentan.
-Esti logodita,sau ce? incepu sa rada,punandu-mi o mana pe umar.
-Haha,nu sunt logodita,nici maritata,nimic.
Chiar daca il uram pe Octavian,nu reuseam din a ma opri sa nu ma gandesc la acesta.La ceea ce imi facuse seara trecuta,la tot ceea ce imi spusese.Nu ma simteam legata de el,sau altceva,dar parca..nu ma mai puteam gandi la alte lucruri,ceea ce era oribil din moment ce trebuia sa ma apuc de invatat.

[abbeyslullaby]

Orele trecusera si ma simteam extrem de obosita,desi era doar prima zi.Mi-am pus haina,mi-am luat geanta si am plecat grabita catre hol.Imi scosesem telefonul pentru a ma uita la ceas,constatand faptul ca era ora 18:00 iar afara cerul parca era din carbuni.Atunci l-am vazut..Era atat de frumos,avea un chip angelic si un par atat de blond,exact ca lantisorul meu de aur.Imi zambi discret dupa care se indrepta catre mine:
-Heii..nu te-am mai vazut prin scoala,imi zise,cu un suras cald.
-Sunt noua,azi a fost prima mea zi.
-Robert ma numesc.
-Maya,incantata.
-Maya..fiind prima ta zi aici,nu cred ca cunosti destul de bine locurile astea.
-Ma descurc,ii zic eu,linistindu-l.
-Hai ca te conduc acasa!
-Nu,merci,sunt bine,te asigur.
-Ok..ne vedem maine,iti mai arat scoala.
-Pa,Robert!
Tanarul blond se indrepta catre baie,iar eu porneam catre acasa.Eram extenuata,dar gandul ca deja imi facusem doi amici,ma destindea cat de cat.
Ajunsesem acasa,surpinsa fiind de faptul ca nu l-am gasit pe badaran acolo,din nou.
-Buna,draga.Cum a fost la scoala?
-Hmmm...a fost bine..ha ha,mama,ma bucur mult ca ala nu a mai trecut pe aici sa "poarte el grija tuturor".
-Daca te referi la Octavian,a fost mai devreme sa vada daca este totul in regula cu apartamentul,dar a plecat repede,spunand ca are treaba la circ.Stiai ca e un super acrobat?
-Mm..da..normal,putea sa nu se laude?
Eram furioasa.Cum putea excitatul ala sa vina mereu acasa la noi?Trebuia sa stea departe.Vreau sa zic,ce naiba,avem si noi o viata,poate ca tata nu e aici,dar asta nu inseamna ca avem nevoie de prezenta altui tip.Cel putin nu eu.
-Unde te duci?Maya,nu iti dau voie sa umbli singura cand e intuneric intr-un oras strain!
-Mama,calmeaza-te..Ma duc sa imi cumpar ceva dulce si un manual la engleza.Ai nevoie de ceva?
-Nu,draga..Te rog,te rog mult,ai mare grija!
-Voi avea.
Eram surprinsa ca reusisem sa o pacalesc atat de usor.Deobicei se prindea cand planuiam ceva..
Dar stiam exact care e tinta mea.Circul Trix.Trebuia sa am o discutie cu tipul ala,si de data asta,nu va mai reusi sa ma sperie.Imi face ceva,incep sa tip,oamenii de acolo sau de pe strada vor trebui sa ma ajute.Am sa il si musc de va fi nevoie!
Ajunsa in fata cortului,in mintea mea se nasteau...flashbackuri.Nu vroiam sa imi mai aduc aminte de ceea ce se intamplase cu doua luni si ceva in urma,chiar deloc.Eram atat de curioasa sa vad..cum se antrenau cei de acolo.M-am dus sa privesc prin una dintre crapaturile cortului.Inima mea nu mai pulsa.Era el,era Octavian,il puteam vedea cu usurinta prin acea gaura.
"Cat de gratios executa fiecare miscare..",gandeam eu.
Il puteam vedea cum face toate acele numere grele,parca imposibil de executat,ireale.Era mai bun decat toti ceilalti.Cred ca avea dreptate,avea o mare pasiune pentru circ,doar a muncit de mic.Incercam sa imi mut mereu pozitia,pentru a-i vedea mai bine pe cei dinauntru.Dandu-ma cu un pas in stanga,am lovit,din greseala niste tevi uriase.Impactul a fost atat de puternic,incat si eu am tresarit.
"Proasta mai esti,Maya,mare proasta".
-Ce cauti aici?
"Gaseste-ti cuvintele..repede...trebuie sa iti gasesti cuvintele.."
-Am venit ca sa am o discutie serioasa cu tine,accentuand,cu un glas tare,adjectivul.
Pufnind in ras,el m-a intrebat:
-Chiar asa?Ultima "discutie" nu ti-a fost de fost de ajuns?
Ma inrosisem.Simteam asta.Simteam cum buzele imi iau foc,obrajii imi iau foc,inima imi ia foc.Niciodata nu reusisem sa ma simt comfortabil in prezenta unui baiat,barbat.
-E vorba despre mama mea,ii zic eu,cu privirea in pamant.
-O doamne,s-a intamplat ceva?De abia am vizitat-o si..
-Tocmai asta e problema!Nu te mai baga in viata noastra!Mama si cu mine ne putem purta singure de grija,ti-am mai spus si iti repet,Octav!
-Asa e,mama ta e o femeie matura,care isi poate purta singura de grija,spre deosebire de tine.
-Inca nu te-ai potolit?il intreb eu,ridicand tonul.
-Eu sa ma potolesc?rase el puternic.Hai,nu mai face pe isterica.
Nu am mai suportat si in acel moment am ridicat piciorul drept,tragandu-i puternic,una intre picioare.
-Ahhh!!!!
Barbatul tipa tare,injurand,apoi cazand la pamant.Continua sa se vaite ca o fetita.
-Stai departe de mine.Sa nu ma mai atingi vreodata.Si sa nu ma mai iei peste picior vreodata,altfel,te voi lua eu peste locul unde te doare cel mai tare.Ai inteles?il intreb eu calma,la ureche,apoi fugind repede catre casa.
Octavian continua sa tipe si sa injure,iar colegii lui se napustisera repede pentru a vedea ce se intampla.
Urcand scarile blocului,mi-am amintit ceea ce tocmai facusem,razand,fiind oarecum mandra ca reusisem sa il potolesc si eu,la randul meu pe nesuferit.
-Maya,ai gasit ceea ce vroiai?
La aceasta intrebare,am incremenit.Uitasem complet.Dar am schimbat subiectul,povestindu-i despre prima mea zi la scoala.