02-04-2011, 11:49 AM
Oo Кетамин oO iti multumesc din suflet pentru critica. Mereu sunt deschisa la pareri. Am incercat sa tin cont de sfaturile voastre si sper ca a iesit ceva mai bun.
Multumesc inca odata. Lectura placuta:d:
Capitolul 11
Cei doi afaceristi si-au dat intalnire la o cafenea selecta din centrul metropolei. Acestia au incercat sa poarte o discutie cat mai amiabila, lucru foarte dificil avand in vedere ca fiecare ii lua apararea copilului lui. Dupa o ora cat sa poate de chinuitoare pentru cei doi in care se poate spune ca au ajuns la un numitor comun, fiecare a plecat la casa lui. Pe drum tatal Sakurei dadea cateva telefoane asociatilor lui. Odata ajuns acasa isi gaseste fiica si sotia la masa, servind masa de seara. Acesta le saluta si se aseaza la masa privind-o pe Sakura.
-Stiti, va trebui ca pentru o perioada nedeterminata sa merg la New York cu afaceri.
Deodata ochii rozaliei s-au marit si un zambet de satisfactie si-a facut loc pe chipul ei. Era sigura ca fara ca tatal ei sa fie in preajma isi va putea continua relatia cu Sasuke. Tatal ei vazand ca rozalia rasufla usurata, ii taie aripile spunandu-i ca atat ea cat si mama ei vor trebui sa il insoteasca. Adolescentei nu-i venea sa creada ce auzea. Era ingrozita de faptul ca va trebui sa il paraseasca o perioada pe brunet. Mama tinerei socata fiind, incearca sa lamureasca situatia.
-Dragule, Sakura trebuie sa mearga la scoala. Nu poate sa lipseasca atat de mult.
-Sunt total de acord cu tine. Tocmai de aceea maine voi rezolva cu transferul ei de aici la o scoala din New York. Cu alte cuvinte, maine Sakura va trebui sa-si i-a ramas bun de la colegii ei.
Ochii verzi ai tinerei s-au umplut de lacrimi. Se uita socata la tatal ei care o privea zambind de satisfactie. Aceasta se ridica usor de la masa. Simtea cum ii fuge pamantul de sub picioare. Se indeparteaza de parintii ei si urca usor scarile, sprijinindu-se de balustrada. Intra in camera si se aseaza pe pat punandu-si mainile pe genunchi. Lacrimile continuau sa-i inunde chipul angelic. Era total confuza, nu stia ce avea de facut, nu stia cu ce a gresit atat de mult incat sa merite o asemenea suferinta.
Rozalia se intinde usor pe spate inchizand ochii. Isi amintea de toate clipele frumoase dintre ea si Sasuke. Si-ar fi dorit ca el sa fie acolo, langa ea, sa-i spuna cat de mult o iubeste si ca nimic nu ii va putea desparti. Cu aceste ganduri tanara adoarme visand la brunet.
Dupa o noapte cat se poate de agitata in care nu a facut decat sa se intoarca de pe o parte pe alta, Sakura se da jos din pat si se duce in baie. Aceasta se sprijina cateva momente de chiuveta privind in gol, dupa care se spala pe fata cu apa rece. Adolescenta se uita in oglinda si observa cat de rosii erau ochii ei in timp ce cu o mana isi atinge usor chipul obosit. Se indreapta spre dulap si se imbraca cu ce haine avea la indemana, adica o pereche de blugi deschisi la culoare, un tricou negru strans pe corp, cu un decolteu destul de generos si se incalta cu o pereche de balerini negri. Dupa ce si-a luat jacketa si ghiozdanul, aceasta coboara scarile trecand pe langa parintii ei fara sa le spuna nimic desi acestia o salutau.
Pe drum merge incet, incercand sa intarzie cat de mult posibil momentul in care ii va privi pe prietenii ei in ochi si mai ales pe brunetul care i-a furat inima. Nu stia cum sa le explice situatia. Tinea atat de mult la toti si totusi trebuia sa-si ia adio. Acest gand o macina pe interior lasand cate o lacrima sa-i curga pe obrazul rece.
Cand ajunge in curtea scolii se opreste cateva clipe tragand aer adanc in piept. Hinata isi zareste prietena si alearga spre ea. Odata ajunsa in fata rozaliei, bruneta ramane stupefiata. Parul care altadata era stralucitor si matasos, acum era incalcit si ravasit pe chipul inundat de lacrimi al fetei, ascunzand niste ochi prin care puteai vedea suferinta din sufletul ei.
-Ce s-a intamplat, Sakura? Esti bine? Intreaba Hinata ingrijorata.
Sakura nu isi gasea cuvintele. Aceasta isi musca usor buza de jos si cu o mana isi da la o parte suvitele roz ce gadeau grele pe chipul sau.
-Eu… eu va trebui sa plec…nu stiu pentru cat timp…
Ochii Hinatei s-au marit la auzirea acestor cuvinte. Nu-i venea sa creada ce auzea. Cea care i-a fost cea mai buna prietena, care i-a fost ca o sora si care a fost mereu de partea ei trebuia sa plece. Deodata ochii i s-au micsorat incercand sa-si opreasca lacrimile sa curga.
-De ce? Murmura cu greu bruneta.
-E prea mult ca sa-ti pot explica. Te rog sa-mi promiti ca mereu, indiferent de ce se va intampla noi vom ramane prietene.
Hinata izbucneste in plans si isi imbratiseaza strans prietena.
-Bineinteles ca vom ramane prietene, orice ar fi!
Cele doua au continuat sa planga una pe umarul celeilalte pana cand s-a auzit clopotelul care vestea inceputul orelor. Pe drumul lor spre clasa, niciuna dintre fete nu a spus nimic. Pentru Sakura era foarte dificil sa stie ca este ultima ei zi acolo. Trecea pe langa atat de multi oameni care i-au fost alaturi si stia ca este posibil sa fie ultima oara cand ii vede. Aceasta intra in clasa si se aseaza in banca ei alaturi de Hinata.
Peste putin timp profesorul intra in clasa si imediat dupa el un baiat cu parul negru si ochii ca taciunele isi face aparitia, cerandu-si scuze pentru intarziere. Pe drumul brunetului spre banca sa, o vede pe Sakura care privea total absenta pe geam, incepand sa zambeasca. Zambetul i-a fost sters de imaginea Hinatei care era desfigurata de la plans. Acesta era total confuz, nu stia ce se intampla.
Dupa ce ora se terminase toata lumea a iesit din clasa. Sakura se plimba singura prin scoala depanand amintiri. Deodata acesta simte o mana calda care o prinde de talie. Realizand cine este, tanara se intoarce incet stand fata in fata cu Sasuke. Aceasta privea in jos, evitand un contact vizual cu brunetul. Tanarul ii prinde barbia fetei cu doua degete, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut. Vazand ca o lacrima s-a strecurat afara din ochii fetei, Sasuke intreaba ingrijorat:
-Sakura… s-a intamplat ceva?
Multumesc inca odata. Lectura placuta:d:
Capitolul 11
Cei doi afaceristi si-au dat intalnire la o cafenea selecta din centrul metropolei. Acestia au incercat sa poarte o discutie cat mai amiabila, lucru foarte dificil avand in vedere ca fiecare ii lua apararea copilului lui. Dupa o ora cat sa poate de chinuitoare pentru cei doi in care se poate spune ca au ajuns la un numitor comun, fiecare a plecat la casa lui. Pe drum tatal Sakurei dadea cateva telefoane asociatilor lui. Odata ajuns acasa isi gaseste fiica si sotia la masa, servind masa de seara. Acesta le saluta si se aseaza la masa privind-o pe Sakura.
-Stiti, va trebui ca pentru o perioada nedeterminata sa merg la New York cu afaceri.
Deodata ochii rozaliei s-au marit si un zambet de satisfactie si-a facut loc pe chipul ei. Era sigura ca fara ca tatal ei sa fie in preajma isi va putea continua relatia cu Sasuke. Tatal ei vazand ca rozalia rasufla usurata, ii taie aripile spunandu-i ca atat ea cat si mama ei vor trebui sa il insoteasca. Adolescentei nu-i venea sa creada ce auzea. Era ingrozita de faptul ca va trebui sa il paraseasca o perioada pe brunet. Mama tinerei socata fiind, incearca sa lamureasca situatia.
-Dragule, Sakura trebuie sa mearga la scoala. Nu poate sa lipseasca atat de mult.
-Sunt total de acord cu tine. Tocmai de aceea maine voi rezolva cu transferul ei de aici la o scoala din New York. Cu alte cuvinte, maine Sakura va trebui sa-si i-a ramas bun de la colegii ei.
Ochii verzi ai tinerei s-au umplut de lacrimi. Se uita socata la tatal ei care o privea zambind de satisfactie. Aceasta se ridica usor de la masa. Simtea cum ii fuge pamantul de sub picioare. Se indeparteaza de parintii ei si urca usor scarile, sprijinindu-se de balustrada. Intra in camera si se aseaza pe pat punandu-si mainile pe genunchi. Lacrimile continuau sa-i inunde chipul angelic. Era total confuza, nu stia ce avea de facut, nu stia cu ce a gresit atat de mult incat sa merite o asemenea suferinta.
Rozalia se intinde usor pe spate inchizand ochii. Isi amintea de toate clipele frumoase dintre ea si Sasuke. Si-ar fi dorit ca el sa fie acolo, langa ea, sa-i spuna cat de mult o iubeste si ca nimic nu ii va putea desparti. Cu aceste ganduri tanara adoarme visand la brunet.
Dupa o noapte cat se poate de agitata in care nu a facut decat sa se intoarca de pe o parte pe alta, Sakura se da jos din pat si se duce in baie. Aceasta se sprijina cateva momente de chiuveta privind in gol, dupa care se spala pe fata cu apa rece. Adolescenta se uita in oglinda si observa cat de rosii erau ochii ei in timp ce cu o mana isi atinge usor chipul obosit. Se indreapta spre dulap si se imbraca cu ce haine avea la indemana, adica o pereche de blugi deschisi la culoare, un tricou negru strans pe corp, cu un decolteu destul de generos si se incalta cu o pereche de balerini negri. Dupa ce si-a luat jacketa si ghiozdanul, aceasta coboara scarile trecand pe langa parintii ei fara sa le spuna nimic desi acestia o salutau.
Pe drum merge incet, incercand sa intarzie cat de mult posibil momentul in care ii va privi pe prietenii ei in ochi si mai ales pe brunetul care i-a furat inima. Nu stia cum sa le explice situatia. Tinea atat de mult la toti si totusi trebuia sa-si ia adio. Acest gand o macina pe interior lasand cate o lacrima sa-i curga pe obrazul rece.
Cand ajunge in curtea scolii se opreste cateva clipe tragand aer adanc in piept. Hinata isi zareste prietena si alearga spre ea. Odata ajunsa in fata rozaliei, bruneta ramane stupefiata. Parul care altadata era stralucitor si matasos, acum era incalcit si ravasit pe chipul inundat de lacrimi al fetei, ascunzand niste ochi prin care puteai vedea suferinta din sufletul ei.
-Ce s-a intamplat, Sakura? Esti bine? Intreaba Hinata ingrijorata.
Sakura nu isi gasea cuvintele. Aceasta isi musca usor buza de jos si cu o mana isi da la o parte suvitele roz ce gadeau grele pe chipul sau.
-Eu… eu va trebui sa plec…nu stiu pentru cat timp…
Ochii Hinatei s-au marit la auzirea acestor cuvinte. Nu-i venea sa creada ce auzea. Cea care i-a fost cea mai buna prietena, care i-a fost ca o sora si care a fost mereu de partea ei trebuia sa plece. Deodata ochii i s-au micsorat incercand sa-si opreasca lacrimile sa curga.
-De ce? Murmura cu greu bruneta.
-E prea mult ca sa-ti pot explica. Te rog sa-mi promiti ca mereu, indiferent de ce se va intampla noi vom ramane prietene.
Hinata izbucneste in plans si isi imbratiseaza strans prietena.
-Bineinteles ca vom ramane prietene, orice ar fi!
Cele doua au continuat sa planga una pe umarul celeilalte pana cand s-a auzit clopotelul care vestea inceputul orelor. Pe drumul lor spre clasa, niciuna dintre fete nu a spus nimic. Pentru Sakura era foarte dificil sa stie ca este ultima ei zi acolo. Trecea pe langa atat de multi oameni care i-au fost alaturi si stia ca este posibil sa fie ultima oara cand ii vede. Aceasta intra in clasa si se aseaza in banca ei alaturi de Hinata.
Peste putin timp profesorul intra in clasa si imediat dupa el un baiat cu parul negru si ochii ca taciunele isi face aparitia, cerandu-si scuze pentru intarziere. Pe drumul brunetului spre banca sa, o vede pe Sakura care privea total absenta pe geam, incepand sa zambeasca. Zambetul i-a fost sters de imaginea Hinatei care era desfigurata de la plans. Acesta era total confuz, nu stia ce se intampla.
Dupa ce ora se terminase toata lumea a iesit din clasa. Sakura se plimba singura prin scoala depanand amintiri. Deodata acesta simte o mana calda care o prinde de talie. Realizand cine este, tanara se intoarce incet stand fata in fata cu Sasuke. Aceasta privea in jos, evitand un contact vizual cu brunetul. Tanarul ii prinde barbia fetei cu doua degete, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut. Vazand ca o lacrima s-a strecurat afara din ochii fetei, Sasuke intreaba ingrijorat:
-Sakura… s-a intamplat ceva?