Lock and Unknown

[Prevented :D]

Pai...imi cer mii descuze Miranda ^_^, dar asa sunt eu....raspund la fiecare intrebare adresata mie.:D De acum promit ca nu voi mai raspunde decat daca mi se cere! Deci...am venit cu nextul...si cum v-am mai spus de acum eu voi face capitolele deoarece colegutza mea are niste probleme! Sper ca este reusit...si cum spuneam..."CRITICI DUREEEE!":))


Cap. 8 – Oare cosmarul se va sfarsi?



Sakura:
Incerc sa deschid ochii dar nu pot. Sunt fava vlaga, nu pot face absolut nimic. Ma mir in sinea mea cum de mai pot respira. Nu pot deschide ochii, nu pot misca buzele, nici macar vreun deget. Simt cu cad, sunt in cadere libera si parca nimeni nu vrea sa ma prinda. Cad intr-un abis negru si nesfarsit, iar in capul meu sunt o gramada de amintiri si urate si frmuoase, dar deodata in acel abis linsitit se aude o voce, Aceea voce care adineauri, imi spotea vorbe dulci, care ma facea sa ma simt pe aripile unui inger in zbor. Vocea striga tot mai incet “Sakura, te iubesc!” Simt cum vocea dispare incet iar eu fac contact cu o suprafata rece si solida. Scotand un mic geamat de durere pe care cu greu l-am putut creea. Intr-un final imi deschid ochii mei care pana acum au fost inchisi si reusesc sa vad ca ma aflu, pe o strada necunoscuta mie, si este seara, luminile felinarelor lumineaza partial strada, goala si pustie. Deodata se aude un zgomot de impuscatura si un tipat. Vocea aceea era total cunoscuta si de aceea, fug spre locul cu pricina. Alerg cat pot de repede fiind atenta pe unde calc. Abia acum observ ca eram inbracat cu un tricou verde cu un ursulet si niste pantaloni albi exact ca si adidasi. In cap imi revin tot mai multe scene din accidental nostrum cu masina, dar la un moment dat firul gandurilor se rupe, ajungand in locul acela. Vad o silueta care era slab luminata si inca una pe jos, gafaind de durere. Ma apropii cu perle de cristal in ochii spre trupul ce se asterne in fata mea.
-Sa…su…ke! reusesc sa zic incet
-Papusic-o! Ce zici de o noapte frumoasa intre noi doi?zice aceea voce de barbat ce imi dadea fiori pe sira spinarii
-Dute naibii de prost! Tu nu vezi ce tocmai i-ai facut?tip la acel necunoscut ajutandul pe scumpul meu Sasuke sa se ridice, dar abia atunci observ ca era intr-o balta de sange. Imi vine sa urlu si sa il omor chiar eu pe tipul acela. A ucis cu sange rece si apoi mai are si tupeul sa ma intrebe dac vreau sa o fac cu el. Nu mai pot si dau drumul lacrimilor sa curga nestingherite pe obrajii mei catifelati.
-Sasuke! Te rog nu ma parasi! Nu ma lasa aici sa ma chinuiesc singura intr-o lume nedreapta. Fii te rog langa mine!tip si il strang de mana incerc sa vad daca reactioneaza in vreun fel. Dar nimic, parac nici nu exista acolo, era doar trupul si atat. Simt cum inima mea se rupe in doua, si nu mai poate fii lipita la loc.
-Nu…..se poate….!
-Oooo!cineva este suparat? Hai gata, gata, nu este asa de rau.
Vocea aceea deja ma enervase, la culme. Nu stiu cat voi mi rezista pana sa ma duc si eu dupa el, deoarece acel individ a tras cu pusca in mine. Ma ranit foarte adanc in picorul drept de unde acum se scurge acel lichid rosu si vital pentru corp. Il vad ca mai trage inca o data si simt cum mana mea era, parca smulsa cu totul, din umar. Cad jos langa brunet, care avea ochii inchisi si buzele de odinioara rosii ca sangele si atat de moi, fiind reci si vinete. Simt cum sunt din ce in ce mai grea si imi este frig. Aceea racoare ma cuprinde incet in bratele sale mari, si simt cum sangele ingheata in vene ne-mai circuland prin corpul meu.
-Adio…dragul meu Sasuke!zic foarte incet si inched ochii.Gata nu mai pot face nimic, desi incerc nu mai pot. Sunt la capatul puteriol mele. Imi aud numele meu strigat intr-o camera mare si deschid incet smaraldele mele. Nu pot privi foarte bine pe cei ce se afla acolo in acea incapere. Ii inchid al loc si ii mai deschi o data, privirea mea fiind incet obisnuita cu lumna aceea puternica. Acele siluete stau cu spatele la mine, fapt prin care nu observasera ca sunt treaza. Imi rotesc ochii si vad o camera alba, simpla si plina cu aparate care mai de care mai sofisticate. Imi rotesc ochii incet si observ ca sutn conectata la un aparat care ticaia de fiecare data cand inima mea batea. Avea o perfuzie la nas care imi baga oxigen cu forta si una in vena. Aveam langa mine pe un fel de cuier alb si mare, o punga cu sange. Sunt derutata si incerc sa ma misc, dar fara rezultat, din nou nu pot face nimic. Vad siluetele cum se apropie de mine si ma studiaza atent din cap pana in picioare.
-Cum te simti, Sakura?
Cel care a pus aceasta intrebare, dupa mine, ridicola este un barbat in varsta de vreo 35-40 de ani cu parul negru si ochii albastrii. Nu pot raspunde la intreabre si ma multumesc doar din a da din cap. Cea de a doua persoana este o femeie cu parul lung si blond prins intr-o coada la spate purtand un costum de infirmiera alb.Ochiide un rosu sters ma priveau bland.
-Sasuke, uite cine s-a trezit! Zice aceea fata iar eu treasr usor la auzirea numelui sau.
-Sakura? Il aud pe dragul meu Sakuke cum imi pronunta melodios, numele meu, eu deja vrand sa strig la el, sa ma ajute. Sa ii pot spune tot ce am patit, dar nu pot. Corpul meu nu poate suporta atat de mult, momentan.
-Sa..su..ke! reusesc intr-un final cu greu sa zic
-Offf! Sakura…
Ma uit prin camera si il vad pe scumpul meu Sasuke stand intr-un pat in lateralul meu uitandu-se dragastos la mine, eu facand acelasi lucru spre el.
-Cum..de suntem…la spital?intreb nedumerita.
-Cand ne-am rostogolit cu masina-in acel timp, eu imi derulam in minte acele momente de groaza-Morticia tocmai iesise din casa. Si vazand masina, a chemat imediat salvarea. Tu stai in pat de 3 zile. Am vrut sa te trezesc, dar nu mi sa dat voie! Povestea cu atata dezinteres faza aceea cu masina, incat am facut sa cred ca am visat, si ca totul este doar un cosmar. Dar avea sa fie adevarat dupa ce simt cum mana mea, este bandajata usor cu un material alb iar langa mana, un material rosu, plin cu sange.
-Auuu!zic putin de tot mai tare, doarece rana era foarte mare iar sangele nu contenea a se opri.
-Scuze! Nu am dorit sa te doara.
-Sakura…trebuie sa te culci..nu poti sta treaza foarte mult timp. Doctorul acela, deja ma enerva. Tocmai m-am trezit dintr-un cosmar si acum ce vrea? Sa ma duc intr-altul? Nici vorba, nu are sanse cu mine!
-Nu vreau sa dorm…..ma simt bine…
Usa de la acea camera se deschidea incet, iar in fata ei se afisa……..


Va las in suspans! Sper ca va placut!Astept critici cat mai dure!;)

Ja Ne!