Lock and Unknown

[Too Many Dreams.]

Buna tuturor, m-am intors cu un nou capitol pentru voi, din partea colegutei mele care a avut o problema si mi-a lasat mie sa postez urmatorul capitol [facut de ea bineinteles]. Amandoua va multumim tuturor foarte mult pentru comentariile in care ne indrumati cum sa facem mai bine ficurile. Eu personal vreau sa va cer scuze de greselile din capitole pentru ca eu cun cea care trebuie sa corecteze capitolele, deci tot e e gresit e vina mea. Increc sa ma corectez pe parcurs! Cred ca nu mai trebuie spus nimic, ci sa va las sa cititi capitolul.

Enjoy!

Cap. 4 – Sentimente regasite…

In sfarsit a venit ziua cea mare. Visul meu se opreste brusc si aud deodata un sunet deranjator. Imi aduc aminte ca am pus ceasul sa sune sa nu cumva sa ma trezesc pe la 13:20 si sa pierd avionul spre “dragul” meu fratior. Ma ridic foarte incet din patul meu moale si calduros si ating cu piciorul covorul moale care putin mai tarziu se schimba intr-o gresie rece de culoare albastra exact ca restul baii. Dau drumul la robinet si din el incepe sa curga o apa rece si cristalina care odata ajunsa in mainile mele imi vad reflexia in aceea apa. Imi duc mainile pline de lichidul incolor si il ating de fata. Dupa ce imi termin siesta normala intru inapoi in camera mea si imi iau hainele propuse cu o seara inainte. Ma imbrac si imi fac parul cu gel si ma dau cu parfumul meu obisnuit. Ma incalt cu o pereche de adidasi negri si ma duc jos in fata portii. Acolo ii astept pe prietenii mei cu care vorbisem la telefon de aseara. Stau pe bancuta din fata portii si admir privelistea ce ma linistea. Vedeam cum petalele din corcodusi se ofilesc asa innsemnand ca este vremea lor. Multe petale albe si roz imi trec prin fata si ma apuca o meloancolie usoara, ma las purtat de ganduri care mai de care mai infioaratoare si rele despre ce ar putea sa imi faca Sakura cand ma va vedea acolo. Las toate gandurile la o parte si aud ca ma striga cineva. Imi intoc instinctive capul inspre directia din care sa auzit sunetul. Ii vad pe prietenii mei ca vin tragand dupa ei fiecare cate un troler mediu si negru.
-Gata? intreb in timp ce ma ridic alene de pe bancuta
-Oricand! a spus Gaara nerabdator
-Atunci sa mergem la aeroport ca poate pierdem avionul! zic si incep sa merg fiind indeaproape urmat de colegi mei.
Pana acum nu am fost prea atent la imbracamintea lor dar dabia acum observ ca Neji purta un trcou erde ce scria pe el “NY” si niste pantaloni negrii cu multe tinte si lanturi. Iar Gaara era imbracat cu niste pantaloni gri inchis si un tricou albastru cu foarte multe desene pe el. Neji avea parul sau lung prins intr-o coada joasa la spate iar Gaara avea la fel ca si mine parul facut tepi dar parfumul era total diferit. Ne urcam intr-un taxi aflat pe langa trotuar gata sa primeasca clienti si ii spunem unde vrem sa ajungem. Masina pleca de pe loc iar baietii discutau ceva foarte neinteresant. Ma uit pe geam si incep sa imi rasune tot felul de intrebari ciudate prin minte: “Ce face Sakura?”, “Oare si-a gasit pe alt cineva?”, “Poate a uitat ca exist!” si toate ma intristau din ce in ce mai mult parca vrand sa ma doboare. Am ajuns in sfarsit la aeroport. Am platit drmul dandu-i banii soferului care era un om mai intre doua varste si cu parul castaniu dar cu o privire foarte blanda. Am intrat in sala aceea mare unde multa lume se imbulzea pentru cate un loc pe banci sau la locurile de asteptare a avionului. Caut cu privirea un loc unde sa putem sta si noi si gasesc unul pe care nimeni nu l-a ocupat pana atunci dar nu-mi pot da seama de ce. Locul nu avea nimic poate din cauza ca era curent caci era mai la usa care se deshidea mereu. In fine, ajungem acolo si se striga in boxe ca avionul “Tokyo 35 va pleca in zece minute” ne grabim sa ajungem la avion. Am ajuns si i-am inmanat bilete pe care le primisem de la fratiorul meu cand a plecat el de la noi. A zis ca nu vor expira niciodata si mi-a dat trei deoarece daca vroiam sa merg cu mama si tata sa nu plteasca dar totusi am plecat doar trei dar parinti ci doar eu cu baietii. Ajuns in avion ma pun pe scun si imi bag castile in urechi si dau drmul la muzica. Colegii de langa mine iar au o discutie care ma lasat masca. Ei comparau cum e un mafiot de un terorist. Ceva fara sens dar ma rog astia imi sunt prietenii si cu astia o sa mor. Ajungem in sfarsit la Tokyo dupa un zbor lung de 5 ore. Cand cobor din avion colgeii a intreaba daca asteptam pe cinva sau mergem direct la care le spun ca trebuie sa il asteptam pe Itachi sa vina.
-Sasuke? aud o voce din spatele meu si imi dau seama cine este dupa glasul sau ragusit
-Nu iti mai recunosti fratiorul tau mai mic? zic pe o voce care nu credeam ca o voi auzi pana acum din gura mea
-Sigur ca imi recunosc fratiorul! zice si imi strange mana prieteneste.
-Voi cred ca sunteti cu Sasuke nu? Sunt Itachi, am 21 de ani.
-Buna eu ma numesc Gaara si am tot 17 ani ca si Sasuke. Imi pare bine de cunostinta!
-Mda, eu sunt Neji si am 18 ani.
-Ok acum ca ne cunoastem urcati in masina mea si sa mergem acasa. Unde veti sta voi cat vreti dori. Si am plecat cu masina dragului meu frate, un Masserati negru si decapotabil. Drumul a fost putin lung dar am ajuns acasa mai repde decat speram. Cand am coborat din masina inaintea mea se afisa o vila mare cu doua etaje cu balcon care avea o minunata priveliste spre curtea aceea mare si plina de flori multicolore si cu ciresii aceia care ma imbatau cu mirosul lor divin. Imi aud numele strigat si ii vad pe prietenii mei cu Itachi care stateau la usa doar eu langa masina. Apuc repede trolerul si urc putinele trepte care erau. Intru in casa si raman uimit. Camera avea scari de marmura care duceau sus, livingul era doar alb si negru, canapeaua era alba masuta era neagra la fel si fotoliile albe cu negru. Buctataria avea gresia de culoarea cerului senin de vara iar faianta de culaorea nisipului marii. Pe jos se afisa un covor alb si albastru foarte pufos care imi place mult. Itachi ne-a spus sa ne ducem sus ca el va trebui sa plece.
-Stai linistati fratioare ca mai poate astepta “porumbita” ta pana imi spui cum se ajunge pe plaja. Zic si fac o figura de baiat rau deoarece asa mi-a zis si el mie acasa.
-Sigur…este la cinci strazi de cum te duci in drapta! zice Itachi razand deoarece am folosit cuvantul “porumbita” asa cum mia zis.
Ma duc sus si ii intreb pe baieti care vrea sa mearga cu mine deoarece nu prea am chef sa stau in casa la televizor.
-Hey vreti sa mergem pe plaja? ÃŽntreb eu inainte sa intru in camera.
-Eu unul vin!
-Hmmm…cred ca vin si eu. Pana la urma ce am de pierdut?
-Bine dar lasati slipurile la somn, nu am chef sa intru in apa.
-Sa traiti domn, domn general. Au spus cei doi la unison.
Intru in camera mea care se afisa spatioasa cu un pat dublu la perete la capatul caruia era un sifonier mare. In dreapta era biroul cu un calculator pe el si dupa birou baia. Pe jos era parchet de lemn de nuc dar langa pat era un covor rotund si destul de mare care imita perfect blana de animal, fiind alba. Imi deschid trolerul si incep sa imi bag in dulap hainele si restul lucrurilor avute in el. Imi aleg un tricou negru cu un dragon rosu pe spate si niste blugi de un albastru foarte inchis. Ma dau din nou cu parfum dar parul nu il mai fac cu gel ci il asa pur si simplu. Imi iau telefonul si ies din camera. Imi vad prietenii care purtau niste pantaloni negri amndoi iar Gaara purta o bluza alba cu un desen ciudat iar Neji unul rosu cu alb. Ne incaltam cu adidasi lasati la intrare si plecam pe plaja. Pe drum m-am gandit ca ar fi fost frumos sa fie si rozalia mea aici dar nu prea erau sansa de reusita.
-Sas’ke? Si daca Sakura este aici? Si fuge de tine sau ceva de genul asta? Ma intreba Gaara ingrijorat.
-Are dreptate! Eu zic mai bine sa iti gasesti pe altcinvea…nu mai are sens sa te zbati pentru cineva care nu merita.
-Sakura mea are tot meritul si admiratia mea! tip la ei cat pot de tare….
Stau putin pe ganduri si realizez ca nu este bine ce tocmai facusem.
-Imi p…imi… imi pare rau…nu am vrut sa tip asa…dar mi-e prea dor de ea! As mai vrea doar sa o vad, sa o strang in brate si dupa aia pot sa mor linsitit.
-Sasuke, nu zice asta! O sa te ajutam cum putem daca tu chiar tii la fata asta…
-Bine. Va multumesc mult baieti.
Mergem pe plaja si vedeam cu soarele se oglindea atat de frumos in aceea apa infinita si albastra. Am ramas miscat de aceea priveliste pana scos cu forta din euforia mea ma simt strans in brate. Cand imi arunc ochii in jos vad un par pufos si moale, roz ca forile unui cires. Nu nu putea fii ea...sau putea? Imi tot repetam in gand pana cand si-a ridicat fata aceea gingasa spre mine. A urcat cu privirea inlacrimata si s-a oprit in zona gatului. Dupa parerea mea cred ca i-a fost frica sa fiu eu sau sa fie altcineva. Acest gand ma amuza foarte putin dar totsui intr-un final s-a uitat la mine. A ramas masca, nu cred ca se astepta sa fiu eu, tocmai eu din Konoha pana in Tokyo.
-Putem vorbi o secunda? O intreb incet si delicat ca nu cuvma sa mai fauga de mine
-Sigur. Tu primul. zice pe un ton cara nu credeam ca il poate avea o florae asa gingasa ca ea.
-Bine. Ce minciuni crezi tu ca ti-am zis? Faptul ca te iubesc este o minciuna?
-Nu mai stiu ce sa cred dar de acum inainte anunta-ma cand te mai saruti in public cu alte fete. Adu-ti aminte...defapt nu ai cum, eu am vazut toata scena aceea cand te-ai sarutat cu fata aceea roscata in ultima zi…dupa care inceput sa planga.
-Sas’ke lasa-ma te rog putin cu Sakura, imi zice Gaara incet la ureche.
Eu plec incet cu Neji iar Gaara a ramas cu rozalia.
-Sakura…tu tii la Sasuke?
-Pai…da foarte mult dar nu mai vreau sa tin la cineva care ma inseala….
-Sakura…Sasuke atunci a fost luat prin surprindere cand ai vazut tu aceea scena de catre fata aceea roscata.
-Bine dar vreau sa vorbesc cu Sasuke nu cu tine pentru ca nu ma cunosti.
-Vreau sa stii ca Sasuke este foarte posomorat din cauza ta si nu vreau sa ii faci mai mult rau…daca vrei sa vorbesti cu el civilizat bine daca nu fa cale intoarsa.
Sakura pleca repde de langa Gaara care se uita sa vada in ce directie va merge.
Ajunsa in fata mea, Sakura nu putea vorbi…ii era frica de ce voi spune…
-Sa…su…ke adevaratul motiv pentru acre am plecat din Konoha nu a fost acela al sarutului ci pentru ca a trebuit sa imi termin studiile aici. Imi era tema ca te vei supara rau daca iti voi spune ca nu mai vreau in Konoha si portita care mi s-a deschis a fost aceea scena pe care am vazut-o.
Am vazut-o cum incepea sa planga. Mi-era tare greu sa support cum plange cea mai frumoasa floare de pe acest pamant. Ma apropii tandru si incet de buzele ei si i le ating cu ale mele formand un sarut plin de tandrete, frica, interes, pareri de rau.
Intrerup incet sarutul iar eu ma uitam in ochii ei atat de minunati iar ea in ai mei…A fost mai ceva ca intr-un basm cu zane si unicorni acel sarut…O strang in brate si aceasta inceteaza din a mai plange dupa parerea mea fara rost…incep sa ii spun cat de mult o ibesc si cat de mult as vrea sa stea cu mine. Parfumul ei ma imbata in timp ce ma jucam incet si lin prin parul ei matasos. Cand am intrebato daca vrea sa stea cu mine in camera m-a strans in brate mai mult decat ma strangea acum. Am auzit un strigat incet si iam scos capul sin pieptul meu in care se vedea ca plansese.
-Te…iubesc Sasuke mult de tot! san u ma parasesti niciodata, te rog.
-Nu te voi parasi niciodata…voi fi mereu aici langa tine…
Aud o voce care o striga pe Sakura era chiar…..
~ Va Urma! ~

Ma scuzati daca mai sunt greseli de exprimare sau de tastare pe care nu le-am sesizat. Speram ca v-a placut!