Lock and Unknown

[Prevented :D]

Pai ma bucur ca iti place...da a lesinat, dar nu e gravida!:)) Am scris, mi se pare mai sus de ce a lesinat. Faza cu Neji+Ino a venit pe moment, nu este luata de la manu.:D. Faza cu "Morticia" a fost ca ei ia parut rau, de atunci dar a fost fortata de Itachi sa se distreze pe seama asta. Sasuke le-a dat la amandoi cate un plic continand o suma mare de bani si cate un bilet de avion. Sper ca urmatorul cap o sa te bucure mai mult!

p.s. = Multumesc de comm!>:D<:*:X

[Prevented :D]

Pai...imi cer mii descuze Miranda ^_^, dar asa sunt eu....raspund la fiecare intrebare adresata mie.:D De acum promit ca nu voi mai raspunde decat daca mi se cere! Deci...am venit cu nextul...si cum v-am mai spus de acum eu voi face capitolele deoarece colegutza mea are niste probleme! Sper ca este reusit...si cum spuneam..."CRITICI DUREEEE!":))


Cap. 8 – Oare cosmarul se va sfarsi?



Sakura:
Incerc sa deschid ochii dar nu pot. Sunt fava vlaga, nu pot face absolut nimic. Ma mir in sinea mea cum de mai pot respira. Nu pot deschide ochii, nu pot misca buzele, nici macar vreun deget. Simt cu cad, sunt in cadere libera si parca nimeni nu vrea sa ma prinda. Cad intr-un abis negru si nesfarsit, iar in capul meu sunt o gramada de amintiri si urate si frmuoase, dar deodata in acel abis linsitit se aude o voce, Aceea voce care adineauri, imi spotea vorbe dulci, care ma facea sa ma simt pe aripile unui inger in zbor. Vocea striga tot mai incet “Sakura, te iubesc!” Simt cum vocea dispare incet iar eu fac contact cu o suprafata rece si solida. Scotand un mic geamat de durere pe care cu greu l-am putut creea. Intr-un final imi deschid ochii mei care pana acum au fost inchisi si reusesc sa vad ca ma aflu, pe o strada necunoscuta mie, si este seara, luminile felinarelor lumineaza partial strada, goala si pustie. Deodata se aude un zgomot de impuscatura si un tipat. Vocea aceea era total cunoscuta si de aceea, fug spre locul cu pricina. Alerg cat pot de repede fiind atenta pe unde calc. Abia acum observ ca eram inbracat cu un tricou verde cu un ursulet si niste pantaloni albi exact ca si adidasi. In cap imi revin tot mai multe scene din accidental nostrum cu masina, dar la un moment dat firul gandurilor se rupe, ajungand in locul acela. Vad o silueta care era slab luminata si inca una pe jos, gafaind de durere. Ma apropii cu perle de cristal in ochii spre trupul ce se asterne in fata mea.
-Sa…su…ke! reusesc sa zic incet
-Papusic-o! Ce zici de o noapte frumoasa intre noi doi?zice aceea voce de barbat ce imi dadea fiori pe sira spinarii
-Dute naibii de prost! Tu nu vezi ce tocmai i-ai facut?tip la acel necunoscut ajutandul pe scumpul meu Sasuke sa se ridice, dar abia atunci observ ca era intr-o balta de sange. Imi vine sa urlu si sa il omor chiar eu pe tipul acela. A ucis cu sange rece si apoi mai are si tupeul sa ma intrebe dac vreau sa o fac cu el. Nu mai pot si dau drumul lacrimilor sa curga nestingherite pe obrajii mei catifelati.
-Sasuke! Te rog nu ma parasi! Nu ma lasa aici sa ma chinuiesc singura intr-o lume nedreapta. Fii te rog langa mine!tip si il strang de mana incerc sa vad daca reactioneaza in vreun fel. Dar nimic, parac nici nu exista acolo, era doar trupul si atat. Simt cum inima mea se rupe in doua, si nu mai poate fii lipita la loc.
-Nu…..se poate….!
-Oooo!cineva este suparat? Hai gata, gata, nu este asa de rau.
Vocea aceea deja ma enervase, la culme. Nu stiu cat voi mi rezista pana sa ma duc si eu dupa el, deoarece acel individ a tras cu pusca in mine. Ma ranit foarte adanc in picorul drept de unde acum se scurge acel lichid rosu si vital pentru corp. Il vad ca mai trage inca o data si simt cum mana mea era, parca smulsa cu totul, din umar. Cad jos langa brunet, care avea ochii inchisi si buzele de odinioara rosii ca sangele si atat de moi, fiind reci si vinete. Simt cum sunt din ce in ce mai grea si imi este frig. Aceea racoare ma cuprinde incet in bratele sale mari, si simt cum sangele ingheata in vene ne-mai circuland prin corpul meu.
-Adio…dragul meu Sasuke!zic foarte incet si inched ochii.Gata nu mai pot face nimic, desi incerc nu mai pot. Sunt la capatul puteriol mele. Imi aud numele meu strigat intr-o camera mare si deschid incet smaraldele mele. Nu pot privi foarte bine pe cei ce se afla acolo in acea incapere. Ii inchid al loc si ii mai deschi o data, privirea mea fiind incet obisnuita cu lumna aceea puternica. Acele siluete stau cu spatele la mine, fapt prin care nu observasera ca sunt treaza. Imi rotesc ochii si vad o camera alba, simpla si plina cu aparate care mai de care mai sofisticate. Imi rotesc ochii incet si observ ca sutn conectata la un aparat care ticaia de fiecare data cand inima mea batea. Avea o perfuzie la nas care imi baga oxigen cu forta si una in vena. Aveam langa mine pe un fel de cuier alb si mare, o punga cu sange. Sunt derutata si incerc sa ma misc, dar fara rezultat, din nou nu pot face nimic. Vad siluetele cum se apropie de mine si ma studiaza atent din cap pana in picioare.
-Cum te simti, Sakura?
Cel care a pus aceasta intrebare, dupa mine, ridicola este un barbat in varsta de vreo 35-40 de ani cu parul negru si ochii albastrii. Nu pot raspunde la intreabre si ma multumesc doar din a da din cap. Cea de a doua persoana este o femeie cu parul lung si blond prins intr-o coada la spate purtand un costum de infirmiera alb.Ochiide un rosu sters ma priveau bland.
-Sasuke, uite cine s-a trezit! Zice aceea fata iar eu treasr usor la auzirea numelui sau.
-Sakura? Il aud pe dragul meu Sakuke cum imi pronunta melodios, numele meu, eu deja vrand sa strig la el, sa ma ajute. Sa ii pot spune tot ce am patit, dar nu pot. Corpul meu nu poate suporta atat de mult, momentan.
-Sa..su..ke! reusesc intr-un final cu greu sa zic
-Offf! Sakura…
Ma uit prin camera si il vad pe scumpul meu Sasuke stand intr-un pat in lateralul meu uitandu-se dragastos la mine, eu facand acelasi lucru spre el.
-Cum..de suntem…la spital?intreb nedumerita.
-Cand ne-am rostogolit cu masina-in acel timp, eu imi derulam in minte acele momente de groaza-Morticia tocmai iesise din casa. Si vazand masina, a chemat imediat salvarea. Tu stai in pat de 3 zile. Am vrut sa te trezesc, dar nu mi sa dat voie! Povestea cu atata dezinteres faza aceea cu masina, incat am facut sa cred ca am visat, si ca totul este doar un cosmar. Dar avea sa fie adevarat dupa ce simt cum mana mea, este bandajata usor cu un material alb iar langa mana, un material rosu, plin cu sange.
-Auuu!zic putin de tot mai tare, doarece rana era foarte mare iar sangele nu contenea a se opri.
-Scuze! Nu am dorit sa te doara.
-Sakura…trebuie sa te culci..nu poti sta treaza foarte mult timp. Doctorul acela, deja ma enerva. Tocmai m-am trezit dintr-un cosmar si acum ce vrea? Sa ma duc intr-altul? Nici vorba, nu are sanse cu mine!
-Nu vreau sa dorm…..ma simt bine…
Usa de la acea camera se deschidea incet, iar in fata ei se afisa……..


Va las in suspans! Sper ca va placut!Astept critici cat mai dure!;)

Ja Ne!

[Prevented :D]

Hello! Lume...am ajuns si eu pe aici.....dupa atata timp am adus nextul....deci de acum numai eu voi fi autoarea acestui fic deoarece Song in rain a zis ca mi-l lasa "mostenire":)) sper ca de acum o sa va placa si stiti ca vreau critici dure!

Sper sa va placa!!:o3

Cap 9 - Schimbare brusca!



In fata ei se afisa…. chiar Itachi. Era imbracat cu un costum bej, cravata fiind neagra si camasa alba, parea un om respectabil din inalta societate, insa dupa cele intamplate lui nu ii se putea spune decat monstru. Simt un fior rece pe spate, eram nervoasa de aparitia lui subita aici. Intrebarile din capul meu ma fac sa o iau razna de tot “El o fi pus accidental la cale?”, nu mai reuseam sa zic nimic, imi aplec capul meu si simt cum cad intr-un abis rece si dur, sunt trezita la realitate de vocea lui Sasuke care se pare ca nu pare deloc fericit de vizita neasteptata a fratelui sau.
- Ce naiba cauti tu aici?? Striga Sasuke nervos strangand in pumni cearceaful, acum sifonat si alb ca zapada pura.
-Domnule Uchica, va rog sa luati loc. Doctorul acela ma calca si pe ultimul nerv ramas intreg. Daca ar stii toata povestea pun pariu ca l-ar da afara. Insa nu este ceva ce poti spune atat de usor la cineva strain. Incer sa trec peste faza de adineauri, si incer sa ma calmez.
-Sakura, imi aud numele strigat usor si ridic capul incet sa depistez sursa sunetului, acesti sunt pentru tine. Il vad in fata mea pe Itachi care se uita fix in ochii mei si in brate observ abia acum ca tinea un buchet imens de crini albi ca cel mai pufos fulg de nea. Ma uit cu coada ochiului la bietul meu Sasuke si simt cum o iau razna cand vad ca, pe obrazul sau neted curge incet incet o picatura cristalina plina de ura si dispret fata de fratele pe care poate ca si la dorit intr-un alt fel.
-Vai, nu trebuia oricum mersi.Zambesc usor pentru a nu da vre-un fel de gand doctorului care, ne urmarea cu mare precizie prin ochelarii sai transparenti.
-Itachi! De ce ai venit aici? Cum de stiai ca suntem aici? Morticia ti-a spus nu-I asa? Striga Sasuke uitandu-se in continuare la patura cu care era invelit, probabil ca era plin de furie insa nu il contra zic si eu sunt nervoasa ca a venit si mai ales ca Morticia i-a spus ca suntem la spital.
-Offf…..am intrebat-o pe Mortcia unde sunteti pentru ca nu v-am gasit acasa.
-De unde atata interes pentru noi asa, deodata? il intreb punand florile aduse intr-o vaza de langa patul meu.
-Am vrut sa stiu unde au fugit fara sa imi spuna la revedere fratiorul meu drag!
-Tu mie sa nu imi spui niciodata ca sunt fratele tau drag, stii bine cate mi-ai facut, nu vreau sa se mai repete. Cand Sakura se va simti din nou bine vom pleca, si fii sigur ca nu voi mai calca pragul usii pana ce nu te voi scoate in sicriu pe usa.
Nu imi vine sa cred ce tupeu are sa spuna ca Sasuke ii este drag. Toata lumea mai minte cate o data, insa el este seful tuturor mincinosilor.
-Sasuke, tu te poti duce “acasa” zic cu un usor ton ironic sa faci bagajele caci eu voi pleca mai pe seara.
-Dar, doamna Haruno…..
-Oh, sa nu ma iei pe mine cu “Doamna Haruno” voi pleca din acest spital acasa la mine, sunt bine si daca este sa mai am probleme, si eu am doctor de acolo de unde vin sa stii. Asa ca dute si fai fisa de externare pentru ca pe mine noaptea nu ma va prinde printer voi aici. Acum ca i-am spsu asta, ma simt mult mai bine. Parca una din multele mele probleme sa dus, sa risipit. Acum va trebui sa ma concetrez mai mult pe problemele care conteaza cu adevarat.
-Bine acum ma duc!
-Itachi, ai facut un gest destul de dragut ca mi-ai oferit florile acestea insa, nu pot sterge cu buretele tot. Sper ca vei intelege. Nu pot si chiar de as fi vrut, nu am cum sa mai fac nimic in prvinta amintirilor.
-Sasuke, dragul meu dute si fa bagajele, inca nu stiu cu ce ma voi imbraca insa, tot aici te astept.
-Sakura, stii atunci cand dormeai Morticia nea adus cateva haine,spera sa venim acasa cat mai repede.
-Si unde sunt ele acum? Intreb nedumerita, uitandu-ma prin toata camera.
-Uite aici!Sasuke imi inmaneaza o plasa rosie ce parea ca este plina.
O deschid si inauntru se afla o pereche de pantaloni trei-sfert roz deschis cu desene haioase, un tricou alb cu un fluture si niste sosete. Se pare ca mai am inca adidasi intregi. Ii rog pe cei care erau de fata sa ma astepte pe hol, ca doar nu o sa ma imbrac cu toata lumea de fata. In timp ce ei asteptau afara, eu ma schimbam linistita. Imi placeau hainele aduse de catre Morticia, sper sa fi acasa cand voi ajunge pentru ai multumi.
-Sunt gata! Zic iesind pe usa, si il iau pe Sasuke in brate, el se pare ca era imbracat cu un tricou negru cu un dragon alb si niste pantaloni trei sfert de blugi. Itachi se uita la noi, parca cocind ceva in mintea aceea ingusta si diabolica. Ii simteam prezenta acolo, de parca ar vrea ca Sasuke sa moara . Ca sa ii fac in ciudat ma indrept usor si catifela spre Sasuke si il strang in brate. Simteam cum sunt masurata din cap pana in picioare de catre spectatorul nostrum nedorit, si un fior rece ma trece pe sira spinarii. Privirea lui ma ingheta subit, incer s ama trezesc din aceea stare si il intreb pe Sasuke:
-Mergem? Intreb delicat si duios
-Imediat, tu dute si cheama un taxi. Doar nu o sa mergem pe jos nu? Zice el cu putin amuzament in glas, probabil pentru a mai elimina din stresul acumulat.
-Voi avea grija eu de ea, nu-ti fa probleme. Zice Itachi uitandu-se la mine pervers.
-Idiotule! Tu chiar nu stii cand sa te opresti? Tip al el cat pot de tare, facandu-l pe Sasuke sa ma ia de mana si sa il lasam acolo pe ala. Ne indepartam repede de el si simt cum stransoarea slabeste incet incet pana cand imi da drumul defapt.
-Sasuke? Ce este cu tine? Cu mine? Cu noi? Cum de am ajuns sa fugim de cineva care, nu ne are cu nimica la mana? Nu ar trebui sa fugim asa de obstacolele vietii.
Iam spus tot ce gandeam cand am reusit sa il opresc din aproape alergat, pe culoarele acelea imense si albe.
-Sakura insemni totul pentru mine! Fara tine, nu stiu ce ma-s face. Cred ca as muri. Te iubesc Sakura! Nu vreau sa ma parasesti niciodata!
-Si eu te iubesc!In momentul in care buzele noastre s-au unit, am simtit ca parca zbor deasupr la tot ce inseamna bine si rau, parca calc apa cea mai cristalina din lume, fara sa ma ud, primul meu sarut a fost unul de vis aripile mele nu au fost niciodata mai deschise si mandre de ele. Parca visam, insa era un vis din care as fi regretat ca m-am trezit, descopar uimita ca nu este un vis si ca totul este realitate cand Sasuke isi deslipeste buzele de ale mele si imi zambeste uitandu-se dragastos la mine. Picioarele mele se inmuia, nu mai avea control deloc aspura propiului corp. Daca ar fi slabit stransoarea poate ca acum m-ar fi adunat de pe jos, insa a innceput sa ma stranga din ce in ce mai tare. Simteam cu nu mai am aer. Sunt trezita la realitate de un oftat scurt si apasat.
-Am terminat fisa de externare domnisoara Haruno!
-Aha, multumesc domnule doctor. Spun si il iau pe Sasuke de mana si mergem afara din curtea spitalului acela imens pe care, cu siguranta ca nu-l voi mai vedea , Cat timp am fost inchisa in spital, parca ma instrainasem de natura. Nu mai steam ce este frumos si curat.Observ ceva micut si alb prin iarba verde si uda de la roua. Era un catelus micut si scumpic. Era alb ca neaua.
-Sasuke! Te roooog pot sa il iau?Intreb in timp ce imi fac ochiii mari cat cepele si dragastosi?
-Desigur! Dar, acum ca il avem va trebui sa ii punem un nume ce zici?
-Bine! Il va chema….”Colt Alb”!
-Un nume mai frumos nu se putea!spune Sasuke si am strange in brate, in timp ce eu deja luasem catelusul la pieptul meu.
-Vreau acasa, la noi nu aici…hai sa plecam te rog.
-Bine. Am pus niste bani deoparte, steam ca o sa plecam asa ca putem pleca pana maine.
In timp ce Sasuke chema un taxi, eu ma tot jucam cu acel fulg pufos de nea, ce pare amuzat in bratele mele, dar intr-un sfarsit adormi.
-Hai Sakura! Doar nu vei ramane mereu acolo nu?ma intreba Sasuke din taxi
-Sigur ca nu! Acum vin.
In drum spre asa-zisa noastra casa gandul ca voi fi din nou acasa ma batea de mult timp, se pare ca aceasta calatorie nu mia adus decat probleme, mai ales spitalul, Doamne abia astept sa ajung din nou de acolo de unde am plecat. Pierduta prin ganduri, simt cum Sasuke ma trage de mana in timp ce cainele latra bucuros pe langa masina.
-Multumesc domnule sofer. Spun si ii dau bani si pe deasupra ceva mai mult decat suma originala. Ajungem in sfarsit acasa….in fata mea se afisa usa mare din lemn de brad, Sasuke apasa increzator pe clanta deschizand-o larg. Pe fotoliul din piele era chiar…..




Sper ca va placut! Astept critici dure!

Ja ne!

[Prevented :D]

Salutare tuturor! As dori sa stiu daca nu cumva m-ati uitat sau nu vreti sa mai treceti pe la mine pe aici. Spun la singular deoarece "Too Many Dreams" ma lasat pe mine autoarea acestui fic. Daca nu va mai place sau poate din alte motive nu mai doriti sa existe acest fic pe pagina spuneti-mi sa zic la admin sa il inchida.