01-04-2008, 05:40 AM
Shi eu cred ca L i-a fost putzin superior lui Light asta datorita efortului superior pe care-l depunea, la capitolul experientza, dibacitate, intligentza shi d c nu, shiretenie erau cam egali, se compleatau reciproc.
Primele mele cuvinte la sfarshitul seriei au fost "Pe L l-a invins inima sa, care in final voia sa-l "recruteze" pe Light, inima care shi-a folosit-o prea rar...iar pe Light l-a invins sigurantza de sine shi increderea, ca urmare a faptului ca l-a invins pe L, marea sa obsesie"
Cred ca moartea lui L a fost ideala, nimeni nu putea face mai mult jucand ca la carte shi totodata jucand impotriva propriei inimi care-l vedea pe Light ca unic pol de intzelegere shi prietenie posibil, in schimb; moartea lui Light putea fi evitata daca in momentul in care a incercat planul ascunderii noteboock-ului i sugera lui X-Kira sa pastreze o bucata din DN intr-un mod similar cum o facea Light, drept garantzie. Shi sa repete fighura cu numele atat pe caiet cat shi pe foaia ascunsa...ca sa nu fie vre-un pericol in caz de neprevazut{daac-i fura cineva servieta in drum spre locul de intalnire }
Una peste alta finalul a fost cumva sub ashteptarile mele, eram cu pulsul la maxim, ceva ca shi X-Kira ashteptand mishcarea care-i va termina pe Near shi restul deoarece shtiam ca s-a prins de existentza dublurii false, dar credeam ca Light are un plan de avarie. Cred ca a fost sacrificat finalul pt a sublinia umanizarea lui Light shi conexiunea cu intentzia finala a lui L de-al umaniza dar cum spuneam...nu ma satisface...deoarece Light avea un suflet inca activ, doar ca nu era absolut deloc relevant sau necesar pt indeplinirea planului sau.
Imi plac la nebunie oamenii care nu-shi schimba ushor perceptzia shi ideea, staruintza shi statornicia in propriile idei fiind dovada supreama de inteligentza shi mai ales cei ca shi Light care ishi pot schimba chiar shi axa interioara, simtzamintele shi emotziile inutile, derutante, investindu-le in ideologie, chiar daca e sa-shi piarda sufletul, cu cei care-l pretzuiesc cu tot.{Minimalizand evident, atat cat se poate, daunele cauzate lor, ex:moartea tatalui sau}
Primele mele cuvinte la sfarshitul seriei au fost "Pe L l-a invins inima sa, care in final voia sa-l "recruteze" pe Light, inima care shi-a folosit-o prea rar...iar pe Light l-a invins sigurantza de sine shi increderea, ca urmare a faptului ca l-a invins pe L, marea sa obsesie"
Cred ca moartea lui L a fost ideala, nimeni nu putea face mai mult jucand ca la carte shi totodata jucand impotriva propriei inimi care-l vedea pe Light ca unic pol de intzelegere shi prietenie posibil, in schimb; moartea lui Light putea fi evitata daca in momentul in care a incercat planul ascunderii noteboock-ului i sugera lui X-Kira sa pastreze o bucata din DN intr-un mod similar cum o facea Light, drept garantzie. Shi sa repete fighura cu numele atat pe caiet cat shi pe foaia ascunsa...ca sa nu fie vre-un pericol in caz de neprevazut{daac-i fura cineva servieta in drum spre locul de intalnire }
Una peste alta finalul a fost cumva sub ashteptarile mele, eram cu pulsul la maxim, ceva ca shi X-Kira ashteptand mishcarea care-i va termina pe Near shi restul deoarece shtiam ca s-a prins de existentza dublurii false, dar credeam ca Light are un plan de avarie. Cred ca a fost sacrificat finalul pt a sublinia umanizarea lui Light shi conexiunea cu intentzia finala a lui L de-al umaniza dar cum spuneam...nu ma satisface...deoarece Light avea un suflet inca activ, doar ca nu era absolut deloc relevant sau necesar pt indeplinirea planului sau.
Imi plac la nebunie oamenii care nu-shi schimba ushor perceptzia shi ideea, staruintza shi statornicia in propriile idei fiind dovada supreama de inteligentza shi mai ales cei ca shi Light care ishi pot schimba chiar shi axa interioara, simtzamintele shi emotziile inutile, derutante, investindu-le in ideologie, chiar daca e sa-shi piarda sufletul, cu cei care-l pretzuiesc cu tot.{Minimalizand evident, atat cat se poate, daunele cauzate lor, ex:moartea tatalui sau}
Through pain and misery, a new life is born,
Hathread and resentment from all who once thorn,
This young soul apart from its rightfull master;
A whisper of death, a scent of despair, a brink of disaster
Befalls within the place he once called home;
Now that he finally falls to his tomb
There's still nobody who would even bother;
To give a schit on this outcast, diseased and forsaken,
From whom this world has very much taken
His lifespan, his pride, his every right to humanly behave
Leaving him empty as he descends to his grave,
Pure darkness remains, with nothing to uncover,
Only the memory, tormented with anger
Of what's left behind: the love of a brother.