~Life is a long lesson in humility~

[kyra_kyralyne]

'ello. Am venit cu next-ul insa as vrea mai multe comentarii, altfel ma las de scris.
Sper sa va placa. Spor la citit.

CAPITOLUL VII

Din banii ce ii primise in avans pentru a-si ajusta garderoba, si-a platit un taxi, pentru a ajunge cat mai repede la firma. De data aceasta a intrat in cladire increzatoare, neluand in seama privirile ce ii erau adresate. Toti cei din jurul ei o priveau admirativ sau obscenic, insa pe ea n-o interesa. A mers direct in biroul in care avea sa lucreze de acum incolo, constatand ca seful ei inca nu ajunsese. A profitat de lipsa acestuia pentru a face repede cafeaua de care i se spusese, apoi a facut putina curatenie, aranjand hartiile de pe biroul domnului Petrovici si aerisindu-i putin biroul. S-a intors in biroul ei, unde a inceput sa cerceteze agenda ce o astepta, nu inainte de a sterge praful de pe birou, fiind adepta curateniei. In timp ce cerceta curioasa agenda, incercand sa descifreze scrisul precedesoarei ei, usa biroului s-a deschis brusc, pe ea facandu-si aparitia insusi domnul Petrovici. Acesta a privit-o putin, zambind, fiind multumit acum de aspectul ei.
- Ma bucur ca ti-ai schimbat aspectul, se pare ca iti sta mult mai bine asa. Apropo, sa vii in zece minute in biroul meu ca sa-ti dau indicatiile spre ceea ce ai de facut.
Roxanne se ridicase in picioare si a ascultat ce i se spusese, cu un zambet in coltul gurii.
- Desigur domnule. Cafeaua va asteapta pe birou, asa cum ati cerut.
Toate acestea fiind spuse, fata si-a reluat locul, iar seful ei s-a dus in biroul lui. In cele zece minute, Roxanne a reusit sa inteleaga pe deplin tot ce fusese scris in agenda, facand ea insasi notitele ei, apoi a mers in birou. Acolo, domnul Petrovici era scufundat in citirea unui dosar, in timp ce trabucul fumega din nou in scrumiera. Tanara si-a dres putin glasul si a ramas in picioare, in asteptarea ordinelor. Acesta a mai intarziat putin in studierea dosarului, apoi si-a ridicat privirea, cercetand-o, ca si cum ar fi uitat pentru ce o chemase.
-Domnisoara, acest dosar imi este necesar in doua ore, corectat si pus la zi. De asemenea, i-a aceasta foaie si noteaza-ti, te rog, in agenda, tot ce este scris pe ea. Vreau sa ma anunti cu zece minute inainte de fiecare sedinta sau intalnire cu clientii. Si inca ceva. Vreau sa gasesc in fiecare dimineata cafeaua facuta si toate dosarele aranjate si aduse la zi.
Roxanne ascultase fiecare cuvant cu mare atentie, dandu-si seama ca seful ei era un om muncitor, ce tinea mai mult la slujba sa ca la orice altceva. A luat foaia si dosarul, dupa care s-a retras tacuta in biroul ei. Desi la inceput, i-a fost putin cam greu sa inteleaga cuprinsul dosarului, mintea ei inteligenta a prelucrat informatiile destul de rapid, astfel incat, dupa nici o ora, reusise sa puna dosarul la punct. A transcris apoi cu mare atentie tot ce era notat pe foaie, toate intalnirile cu clientii si sedintele, programandu-si ceasul sa sune cu cincisprezece minute inainte de fiecare programare. In momentul in care a vrut sa-i duca sefului dosarul, usa biroului ei s-a izbit de perete, navalind inauntru o femeie de aproximativ treizeci de ani, plinuta, imbracata intr-un costum de culoarea leopardului, machiata strident si incarcata in mod excesiv cu bijuterii false. Parul acesteia era vopsit intr-un blond platinat, insa prea incarcat de fixativ. Mirosul parfumului se raspandise imediat in micuta incapere, dandu-i fetei impresia ca doamna isi turnase, la propriu, sticla de parfum in cap.
Doamna ce navalise ca o furtuna in camera, a inceput sa tipe dupa domnul Petrovici, tipetele ei fiind intrerupte doar de rasuflarea intretaiata. Auzind un clic usor, Roxanne si-a dat seama ca seful ei incuiase usa, nedorind sa fie deranjat de acea doamna dizgratioasa.
- Unde este Mihail? Mi-a promis ca mergem la teatru, iar eu il astept ca proasta de doua ore in fata teatrului. Nu o sa scape de mine asa usor... tipa dama, ducandu-si mana pe care ii atarnau greu cateva bratari masive ce imitau aspectul aurului.
- Imi pare rau doamna, dar domnul Petrovici este plecat momentan intr-o delegatie urgenta. A fost contactat acum o ora ca este nevoie urgenta de dansul si mi-a spus sa va sun, pentru a va anunta, insa eu am uitat, fiind prima mea zi, a mintit roscata in incercarea de a calma blonda. Dati-mi voie sa va servesc cu o cafea si sa va explic mai bine care este situatia, a continuat Roxanne, luand-o pe dama de brat si tragand-o spre camera in care se prepara cafeaua. A asezat-o, mai mult fortat, pe dama pe un scaun, apoi a servit-o cu cafeaua, cu care ar fi preferat in gandul ei, sa i-o toarne in capul blondei, pentru a estompa mirosul puternic de parfum ieftin.
- Domnul Petrovici a primit un telefon urgent in urma cu o ora, in care i s-a spus sa mearga intr-un anumit loc, unde era nevoie de diplomatia lui pentru a incheia o afacere. Mi-am notat pe o hartie numarul dumneavoastra, insa sunt prea zapacita, fiind prima mea zi aici, si am pierdut-o. Exact in momentul in care ati aparut, cautam numarul dumneavoastra. Este vina mea pentru asteptarea dumneavoastra si va rog sa ma iertati, a vorbit roscata pe un ton mieros.
Dama nu a zis nimic, vazand cu cata umilinta ii vorbea fata, apoi a zambit victorios si s-a napustit pe usa afara, nu inainte de a-i preciza fetei ca asteapta sa fie anuntata de intoarcerea domnului Mihail, cum il numise ea.


P.S: M-am gandit sa pun si pozele cu personajele, insa in urmatoarele capitole.