Life Hurts

[Addeh]

Ei bn,iata primul meu fic:X Nu mai aveam rabdare,deci sper ca a iesit ceva destul de bun.Enjoy:D

Cap. 1

Realizez cat de stupida poate fi viata, de oameni nici nu ma vorbesc, un colectiv de insipizi. Niciodata nu am crezut in iubire sau sinceritate, am trait fara visuri, doar m-am hranit cu ajutorul cuvintelor impuse de catre parintii mei, obligata sa traiesc dupa regulile lor. Da, familia... doar persoane false, totul pentru mine este ireal, inexistent.
Ma numesc Abigor Johnson si momentan locuiesc in New York; spun '' momentan '' deoarece urmeaza sa plec in Japonia, Okinawa mai precis, asta doar din dorinta parintilor. Macar acolo o am pe bunica mea, Hara, poate singura care ma intelege si cea care nu ma judeca, indiferent de situatie. Familia ma uraste, dintotdeauna m-au urat, am fost mai prejos din clipa in care au adoptat un baiat, noul meu frate, mai mare ca mine cu trei ani, el avand nouasprezece, iar eu doar saisprezece. Pentru ei, a reprezentat tipul de copil model, cel cu note mari la scoala, in fata lor era doar fratele meu mai mare Erik, cel cuminte si silitor. Atat de aiurea !
Nimeni nu stia ca era un prefacut, un ipocrit fara limite. Din clipa in care a ajuns in casa asta, totul a devenit mult mai negru pentru mine, mai rau decat era vreodata. Eram doar o pustoaica de paisprezece ani cand a profitat de mine, de trupul meu. Mi-a furat cel mai de pret lucru, singura valoare intacta: inocenta de copill naiv si credul, m-a violat in cel mai brutal mod si m-a amenintat sa nu spun nimanui nimic, vezi Doamne ! Ii puteam strica reputatie creata in N.Y.. Din acel moment m-am inchis in mine, am refuzat viata unei adolescente ce putea trai fara griji, o viata normala...
Nu mai am prieteni, nu mi-au placut personalitatile lor, stateau cu mine doar pentru bani, lipsea cu desavarsire sinceritatea si increderea ce ar trebui sa existe intr-o prietenie, iar astfel m-am indepartat de ei, i-am distrus cu vorbe pline de nonsens si cu mincini sfruntate. De iubiti, nici nu mai discut. Nu am cunoscut dragostea, deci nu am avut niciun prieten, am considerat ca nu era nevoie de o persoana sa-ti fie alaturi doar cu trupul, inarmata doar cu cuvinte, soapte false de dragoste si numeroase promisiuni in vant. Din acea zi, m-am schimbat. Am stat si am reflectat tot timpul pierdut pana acum...
Iata-ma in drum spre aeroport, in masina nenorocitului de frate, un mincinos.
- Ei bine, scumpa mea Abigor, se pare ca o sa scapi de mine, dar nu pentru mult timp, te asigur. Cand te vei intoarce, iti jur ca te voi face a mea din nou, am asteptat prea mult timp fara caldura corpului tau, adauga Erik cu un ranjet ce exprima victorie.
M-am rezumat la tacere, nu avea rost sa port o conversatie lipsita de sens cu el, tocmai acum cand aveam sa evadez pentru putin timp din real. In cele din urma, ajung cu bine la destinatie. Deschid portiera masinii fara chef si pornesc incet,dar nu inainte de prostiile ''fratelui'' meu.
- Hey, surioara ! Pleci fara un sarut de ramas bun ? Nu e prea frumos din partea ta ...
- Du-te dracu` , Erik ! spun eu cu un zambet sarcastic pe chip.
In fond, nu-i mai permit alte umilinte, am indurat prea mult.
'' Japonia... Hmm... Un nou inceput. ''


Stiu ca este cam scurt, dar inspiratia o sa-mi vina ea :D Detaliile le veti vedea din urmatorul capitol, la fel si poza fetei ! Daca e ceva de lamurit, anuntati-ma.