Learning how to love (yaoi + 18 by Kayla. & Bl forever)

[Kayla.]

Salut tuturor! Ne-am hotarat sa facem un fic impreuna. Eu voi nara din partea unui personaj, iar Denise din partea altui personaj. Relatarea se va face la persoana I si veti afla mai multe delatii pe parcurs. Speram sa va placa si asteptam orice fel de comentarii. Lectura placuta! >:D<

Capitolul unu - Inceputul

Este o dimineata minunata de primavara. In aer se simt miresme parfumate, iar vantul adie usor, facandu-i pe toti sa se bucure de aceasta zi splendida, sau ma rog, aproape toti.

Alarma enervanta a ceasului, incepe sa sune, amintindu-mi ca trebuie sa incep o alta zi idioata de scoala, in care trebuie sa suport toate acele specimene pe cale de disparitie, numite profesori si colegi, intr-un cuvant niste idioti. Imi ridic o mana de sub patura si arunc ceasul in perete, facandu-l in acest mod sa se opreasca. Dupa inca zece minute in care am mai lenevit in pat, hotarasc sa ma ridic din pat pentru a-mi face siesta de dimineata. Ma indrept spre baie si apas usor pe clanta, patrunzand in incaperea decorata cu bun gust. In baie se afla o cabina de dus, un wc, o chiuveta, un agatator de prosoape, un cos destinat rufelor murdare si alte obiecte necesare intr-o baie. Faianta de culoare albastru deschis contrasta perfect cu gresia alba, asemenea spumei laptelui. Imi dau pijamalele jos, iar mai apoi intru in cabina de dus, dand drumul jetului de apa ce incepe sa-mi purifice intreg corpul. Dupa un rasfat de zece minute, opresc dusul, imi sterg corpul cu un prosop alb si ma imbrac cu halatul meu din matase, de culoarea cerului.

Revin in camera mea si ma indrept spre dressing de unde imi aleg ca si haine pentru acea zi niste blugi negri si un tricou albastru, cu un dragon pe spate. Ies din dressing si revin in camera unde imi fac freza, ca de obicei, imi pun un lant de argint, cu un sarpe, un inel cu un craniu pe el si o bratara. Imi dau cu parfum de la armani, ma incalt cu o pereche de conversi si ma asez pe pat, asteptand sa mi se aduca micul dejun. Dupa doua minute aud un ciocanit la usa. Fiind sigur ca e menajera cu micul dejun o poftesc inauntru. Aceasta intra usor, cu o tava pe care se aflau cereale cu lapte, niste clatite cu sirop de artar si un pahar cu suc natural de portocale. Dupa ce imi lasa tava, o poftesc afara pentru a-mi putea savura masa in liniste.

Dupa ce termin de mancat, imi iau telefonul, castile si portofelul cu bani si alte cateva chestii, si cobor la parter unde ma astepta ghiozdanul facut de menajera. Dupa ce imi iau ghiozdanul, ies din casa si urc in limuzina de culoare neagra, ce ma astepta in fata casei ca de obicei pentru a ma duce la liceul acela idiot la care insista parintii mei sa merg. Daca parintii mei n-ar mai fi niste persoane asa de importante, nici ca as mai merge la liceu, dar odata ce tata este ministrul de economii al tarii, iar mama una dintre cele mai bune doctorite din tara, e si normal sa merg si eu la scoala, chiar daca nu fac mai nimic, decat sa dorm in ore. Tot vorbind am uitat sa ma prezint. Ma numesc Ryo Yamada si am saptesprezece ani. Am parul saten, asemenea scoartei copacilor, iar ochii albastrii, asemenea albastrului infinit al boltei ceresti. Sunt o fire mai nepasatoare si mandru de cum arata, avand in vedere ca sunt cel mai popular baiat de la mine din liceu, iar toate fetele sunt topite dupa mine, de aici rezultand ca am extrem de multe fane care ar face orice pentru o privire de la mine. Precum v-am mai spus, parintii mei sunt niste oameni foarte importanti, cu o mare influenta asupra inaltei societati, dar in ciuda acestui fapt, in loc sa aiba un baiat educat si manierat, eu sunt tocmai inversul a ceea ce isi doresc eu, nu putine fiind datile in care am avut probleme cu politia din cauza batailor, drogurilor si multe altele. Dar sa lasam asta la o parte, nu asta e important acum. Am trancanit destul.

Trebuie sa revenim la realitate. Se pare ca am ajuns la liceu. Cobor usor din limuzina si ma indrept spre intrarea in scoala. Nici nu pasesc bine pe poarta scolii ca sunt asaltat de o tona de fane nebune, ce nu incearca decat sa flirteze cu mine. Cu greu scap din acea imbulzeala si reusesc sa intru in liceu. Ah, ce uituc sunt. Am uitat sa va descriu’’minunatul’’ meu liceu. Este vopsit intr-o culoare de galben pal, cu cateva dungi portocalii si are doua etaje. La parter se gasesc trei bai, una pentru profesori si celelalte doua pentru fete si baieti. Tot la parter sunt vreo sapte clase, cancelaria, secretariatul si biroul directorului. La etajul unu sunt cinci clase, laboratorul de fizica si de chimie, cabinetul psihologului si cabinetul medical, iar la etajul al doilea sunt sase clase, laboratorul de informatica, biblioteca si cabinetul stomatologic. In curtea liceului se afla copaci plantanti, la umbra carora sunt amplasate banci pe care te poti odihni. Avem o sala de sport in care sunt mese de tenis si trei terenuri: unul de baschet, altul de handbal si unul de fotbal.

Majoritatea claselor de la parter si etajul unu au televizor si pian, ceea ce este un mare avantaj, mai ales ca in pauze putem da drumul la televizor pentru a asculta muzica sau a urmari emisiuni favorite. In fine, nu mai conteaza asta. Ma indrept usor spre clasa mea, iar ca prin minune, ajung si eu la timp. Ma asez in banca mea de la fereastra si astept sa vina profesorul. Sunt sigur ca ziua asta se anunta a fi foarte plictisitoare. Abia astept sa scap de aceasta inchisoare, numita liceu si sa ajung acasa, sa ma relaxez…
____________________________________________________________
Si acum o poza cu Ryo, ca sa aveti idee cum arata:
click :d

Inca o data speram sa va placa si primim orice fel de comentarii! >:D<

[alexutzy97]

Hi! Cea-ti zice de comentariul asta: Dragut primul capitol, acesta este cel mai importand intr-un fic. Modul in care incepi, si cum reusesti sa-i faci pe ceilalti sa-si dea seama de mesajul trimis. In cazul nostru, cum si in ce mod vor decurge lucrurile. E bine!
Baiat popular, parintii bogati, dragut, indragit de toate fete din idiotul sau liceu, am omis ceva? Nu cred. Mi-se pare foarte interesant baiatul asta. Cu atitudine si sunt sigura ca va fi si un partener excelent. :"> Astept sa vad cum mai decurg lucrurile in capitolul urmator...
Va poop si va rog anuntati-ma de next.:d
Bye!

[HanniGram]

In primul rand este o onoare sa lucrez cu sotiorul meu si o sa trag de mine pana la maxim,mai ales ca mi-am ales un personaj mai complicat :))
Sper sa va placa modul meu de a nara si sa va distreze comentariile lui :D

John-http://i167.photobucket.com/albums/u147/liea_harting/Boys/anime.jpg

Nimic nu e ceea ce pare

Alarma a sunat, dar eu eram deja treaz de o jumatate de ora. Mi-am pus ochelarii, am inchis mecanic ceasul si m-am ridicat, privind ocupat dormitorul. Era o camera micuta si cam darapanata. Singurele lucruri care o mai colorau erau manualele relativ noi si niste haine care erau mai tocite. Acesta era universul meu, dar ma obijnuisem de 4 ani si cred ca mai puteam traii pana la moarte. Mi-am luat un prosop usor galbui de pe singurul fotoliu brun decolorat in care erau inghesuite o gramada de haine de second hand. Am apucat o bluza albastra si niste blugi cam tociti si i-am asezat pe patul de o persoana decolorat. Am iesit din camera,mergand pe un hol cam scurt si am intrat in singura camera care era cat de cat moderna si spatioasa. Am pus prosopul pe ghiuveta si m-am urcat in cada,asteptand sa soseasca apa calda si inghetandu-mi picioarele. Dupa o jumatate de ora a venit ceva mai potrivit si am reusit sa cu chiu cu vai sa ma spal cu un sapun de casa. Dupa ce am terminat,mi-am infasurat prosopul pe talie si mi-am facut treaba de dimineata. M-am dus in camera si m-am imbracat rapid, luand si gozdanul mai zdrentaros pe care il facusem seara.Am intrat in sufragerie, care era defapt dormitorul mamei. Mama mea era o femeie scunduta si slabuta din cauza saraciei in care traiam. Ochii ei albastrii exprimau suferinta de cand tata a murit intr-un accident ciudat, dar nimeni nu a avut timp sa ancheteze accidentul din cauza ca nu aveam pile ca sa le miscam fundurile lenese. I-am zambit calduros.
-Buna dimineata mama. Cum ai dormit asta noapte? Mi-a zambit si dupa aceea a oftat obosita. Si-a intors capul si a privit inspre canapeaua pe care tocmai dormise. Era o canapea mai moderna, dar foarte incomoda.
-Buna fiule…ca de obiciei. Daca tatal tau ar mai fi fost, nu am fi trait in mizeria asta si eu ti-asi fi putut asigura un viitor. Mi-a mangaiat obrazul, lasandu-mi o dara negricioasa. Nu imi pasa ca ma murdarisem. Acea atingere materna era nepretuita pentru mine! Stiam prea bine despre ce vorbeste si nu puteam sa-mi opresc sufletul sa se stranga de durere in fiecare dimineata.
-Daca vrei, ma mut eu in sufragerie. M-am oferit eu serios, facand-o sa ofteze din nou.
-Nu fiule, macar tu sa ai somnul linistit. M-a mangaiat din nou si s-a intors pentru a-si incepe treburile.
Daca ar mai fi trait tata…
M-am privit in singura oglinda din casa. Reflectia mea ma privea badjocoritor si rece. Urasc sa recunosc, dar dupa toate ce mi se intamplasera, asta devenisem. Un tiran rece si fara inima. Eram un adolescent inalt si subtirel, parul meu brunet fiind rebel din cauza ingrijirii precare care i-o dadeam. Dar la ce se astepta? Samponuri scumpe? In niciun caz! Chipul meu exprima numai duritate si raceala. De asta aveai nevoie cand traiai cu funduri regale! Mi-am aranjat ochelarii subtiri pe nas, ascunzandu-mi dupa ei ochii caprui si reci. Hainele ma dezavantajau intr-un mod clar, dar nu aveam ce sa fac. Mi-am luat pachetelul saracacios si am iesit pe usa.
Am intrat in “Autobuzul proscrisilor” asezandu-ma in spate. Se numea asa, fiindca V.I.P pedepsite mergeau cu acest autobuz, pentru ca parintii lor se saturasera sa ii plimbe cu limuzina. Desigur,acest autobuz negru,cu scaune stilate nu era pentru liceenii obijnuiti, fiindca gloata de funduri regale ar fi dat in judecata liceul. Nu,el era dezinfectat in fiecare dimineata ca ei sa nu contacteze vreun virus din mintea lor aberanta. Daca ar fi sa intocmesc o lista cu tot ce urasc, ea ar fi kilometrica. John Rotensnit, un adolescent briliant de 16 ani care este dezgustat de tot ce inseamna puf. Un urlet panicat mi-a intrerupt gandurile.
-C-ce e cu pata asta? Sterge-o imediat! A urlat un tip brunet cu trasaturi “fine”. Mi-am dat ochii peste cap, dar ma obijnuisem de un an cu virusii lor din creier, desii incep sa ma intreb daca au unul, fiindca eu vad ca numai functiile de baza merg, iar in rest sunt la stadiul unui cimpazneu. Am privit plictisit cum servitoarea autobuzului incearca sa-l calmeze pe tip si sa stearga pata. Situatia era deja extrem de exagerata! Chiar trebuiau sa angajeze si o servitoare? Mergeam doar zece minute tampite! Ce se putea intampla? Apocalipsa? M-am strambat si am scos o carte galbuie, incepand sa o citesc. Nu merita sa-mi omor neuronii cu ei. Dupa un minut urletele au incetat, ramanand numai huruitul obijnuit al motorului.
Am ajuns in curtea liceului si am privit toti mototolii cum se grabesc sa ajunga in clase. Dar de ce? Si asa tot ce conteaza este decat prezenta si nu capacitatea de a raspune, iar din cauza asta trebuie sa le suport smiorcaielile in fiecare seara, dupa ore. Ati citit bine. Eu trebuie sa fac pe tutorul in fiecare seara, ca sa invat creierele lor plate sa se increteasca si sa fie atente un minut. Noroc ca profesorii de aici nu merg pe pile, fiindca eu dupa doua luni asi fi inceput deja sa am ganduri sinucigase! O adiere lina mi-a intrerupt gandurile intunecate. Ptealele de sakura ma incurajau, facand un vartej in jurul meu. Am zambit, privind fascinat fenomenul. Se parea ca natura era singura care tinea cu mine. Dupa ce vantul a incetat m-am indreptat inspre clasa mea infectata cu tot felul de specimene din ce in ce mai curioase. Prima ora aveam matematica, preferata mea. Am strabatut rapid holurile si am intrat in clasa, asezandu-ma in prima banca de la geam. Eram singurul elev fara coleg de banca si ii multumeam cerului pentru asta, fiindca nu aveam chef sa ma timpesc de la aberatiile lor. M-am uitat plictisit la haosul din clasa si am oftat.
Avea sa fie o zi lunga...

Sper sa va placa:-"
Astept comentarii:D

[Addeh]

Hmm...Văd că vă grăbiţi să postaţi. Oricum, e foarte bine după părerea mea. Cum eu snt fană yaoi... :-" Well, e o secţiun de original yaoi & yuri. ^^ Evident că nu-i ai dau drumul acestui fic. *laughs* :]]
Deeci ! Am observat contrastul - să zic aşa - între cei doi protagonişti. Unul este bogat se pare, iar celălalt [ îl prefer mai mult pe John, cred... ] sărac. Şi iată de ce-l prefer mai mult pe John. Dar hey, nu spun că Ryo îmi displace, ci din contră; are un rol important. :X Revin la brunet. Atitudinea sa mă atrage - hai să fim serioşi ! E un dulce; chiar şi-n poză. :))
Doamne, din nou.. Eu => fic yaoi => voi => NEXT !

[.Dudiii]

Primul capitol!!!!!
Eu ma cam plictisesc cand vine vorba de descriere xD prefer sa-mi imaginez singura locurile, dar....deja mi-am creat o parere despre asta, pai..nu cred ca lasam comentariu daca nu ma seca verisoar`mea la cap si daca nu-mi placea yaoi-ul :]]
So... tipul cool din scoala, foarte bogat, fara griji si adorat de femeie :| Imi suna a tipul fitos din scoala, foarte bogata de la atatea fite, fara griji ca are "tati" banuti si iubit de fetele fara creier -.-" Glumeam:]]


Al doilea capitol!!!

Ti-am mai spus cat te iubesc? ;;)
Imi place John, de ce? Pentru ca, dupa parerea mea, este singruul personaj ce mi-a atras atentia, traind o viata dura si saraca, insa fara sa se planga de trecut sau viitor, gata! Personaj preferat final: John! Il iubesc mai mult pentru ca este sarac xD Ceea ce ne arata ca iubirea n-are limite <3 Si ca nu conteaza reputatia sau veniturile materiale cand placi o persoana >.<" Gata! Deja sunt pe alta planeta :]]
petale de sakura? Nu puteai sa spui petalele florilor de cires? O__o era mai rezonabil, dupa parerea mea:]]
Kayla. Iubita, sper sa vi cu urmatorul capitol repede <3

Felicitari fetelor, imi place fic-ul :-" *hugs*

[hiimera]

Am luat o pază. . . :-"
Dar mi-am propus ca să vă anunţ din timp , că vă voi citii ficul yaoi .

Kayla - Eu , ştii că ţi-am promis că o să trec la un fic de al tău şi că voi fi fidelă. . . etc .
Desigur că nu m-am putut ţine de cuvânt şi regret amarnic , acum înă văd ceva scris de tine , chiar dacă este colaborare .

Acum să revin asupra problemei , adică a ficului .

- Îmi place idea , este originală . Dar partea cu băiatul bogat este folosită de mulţi , însă sper ca la voi să fie altfel şi după ce am citit tot ce a-ţi scris aici , deja vâd sclipiri. ;;)

- La descriere trebuie să mai lucraţi , idea la ambele ficuri cu acea prezentare scurtă a celor doi băieţii a fost obişnuită . Vă rog eu să nu mai folosiţi astfel de chestii : 'Ah , am uitat să mă prezint. . .' - sincer sunt stupide chestiile aştea , iar la voi nu este cazul.
Era foarte frumos , până când s-a strecurat şi asta .

În rest îmi place , aţi avut câteva greşeli de tastare , dar minore de tot .
Nu maia re rost să le spun fiindcă în ambele capitole sunt maxim 2 greşeli amărâte .

Succes şi multă înspiraţie !

[Kayla.]

Hello :] Am revenit si eu cu next-ul. Imi pare foarte rau ca am intarziat atat cu next-ul doar ca nu am avut deloc dispozitia necesara pentru a-l scrie. Multumit mult tuturor pentru comentarii, inseama enorm pentru noi sa stim ca cineva ne citeste fic-ul si ne lasa critici pentru a ne imbunatatii. Speram sa cititi in continuare si sa comentati, pentru ca ne ajuta sa ne imbunatatim criticile voastre. Inca o data multumim din suflet pentru comentarii >:D<. Vreau sa va anunt ca next-ul il va pune Denise aka Bl forever, dar asta nu se stie sigur cand pentru ca este la bunicii ei si nu are net acolo, decat mai intra cate o data pe telefon. Inca o data ne cerem scuze pentru inconveniente. So, sa nu o mai lungesc mult pentru ca deja v-am plictisit. Aici aveti next-ul. Lectura placuta! >:D<

Capitolul trei- Formalitati


Pe usa isi face aparitia doamna diriginta, Sayuri. Aceasta este o femeie in varsta de vreo douazeci si sapte de ani, cu parul rosu asemenea focului, ochii albastri asemenea infinitului cer si cu forme destul de apetisante. Astazi poarta un costum negru format dintr-o camasa alba, cu un decolteu generos, un sacou, o fusta mini, iar in picioare are o pereche de pantofi cu toc cui, rosii. In mana stanga are o carte de culoare albastru spre mov, de muzica, iar in cea dreapta tine un fel de instrument pentru dirijat, care habar n-am cum se numeste. Dupa cum cred ca v-ati dat seama, e profesoara de muzica, dar in toti acesti ani cat ne-a fost diriginta, n-am facut altceva decat sa bem suc si sa mancam seminte, chipsuri la ora ei si mereu am avut asigurata media zece la muzica chiar daca nu stim nimic la aceasta materie, nici macar cum se aseaza notele pe portativ.

Aceasta se aseaza pe catedra, ca intotdeauna, iar apoi incepe sa ne vorbeasca:

-Buna, dragi elevi! Imi pare bine sa va revad din nou! Dupa cum stiti si in acest an va voi fi diriginta, nu scapati asa usor de mine. Acum, ca am trancanit destul despre scoala, va invit sa ne spuneti ce ati facut in vacanta! spune aceasta, zambind

Si asa incep toti idiotii sa povesteasca ce au facut in vacanta, totul devenind dintr-o data foarte plictisitor. Dupa ce au terminat toti de spus, diriginta a inceput iar sa ne vorbeasca:

-Dragilor, acum ca am aflat cu totii ce ati facut in vacanta, urmeaza o procedura cam plictisitoare ce-i drept, dar peste care nu putem trece, din pacate. Urmeaza sa va citesc o serie de reguli interioare, exterioare si privind conduita si vestimentatia voastra ca elevi, iar mai apoi sa va inmanez manualele.

Ah, daca e vorba despre reguli si inmanatul manualelor se anunta o ora sau doua foarte plictisitoare, deci ar fi bine sa dorm. Macar acum o sa fie si bancile folositoare la ceva. Pun usor capul pe banca rece, dar totusi folositoare in aceasta situatie si incep sa adorm, nemaigandindu-ma decat la faptul ca abia astept sa plec din aceasta inchisoare si sa ajung acasa. Dupa doua ore de chin total pentru majoritatea elevilor din clasa, diriginta ne anunta ca pleaca, dar nu inainte de a ne da orarul si a ne spune sa mai ramanem doua – trei ore pentru a cunoaste cativa din noii profesori. Oh, perfect. Numai asta nu-mi mai lipsea. Dupa trei ore de chin total si plictiseala, mai urmeaza alt cosmar: acela de a intalnii noii profesori. Ma intreb ce fel de idioti o sa ne mai fie anul acesta profesori. Daca sunt la fel ca specimenele de anul trecut, e clar. Se anunta a fi un an foarte greu, plin de nervi si plictiseala, dar in acelasi timp si amuzant, pentru ca pot face misto de profi daca sunt niste bosorogi care mai au putin si dau ortul popii.

Dupa zece minute de la plecarea dirigintei, pe usa isi face aparitia un domn tanar, in jur de vreo treizeci de ani, imbracat la costum. Are parul asemenea scoartei copacilor, iar ochii asemenea unor mici boabe de cafea. Acesta se aseaza la catedra si incepe sa se prezinte:

-Buna ziua, elevi! Ma numesc Takahashi Kenta si voi fi profesorul vostru de matematica in acest an. Vreau sa va spun de pe acum ca ne vom intelege bine daca si voi aratati putina intelegere. Daca veti fi disciplinati si veti mai si invata putin o sa fim cei mai buni prieteni, va garantez asta, dar daca nu veti invata deloc si veti mai fi si indisciplinati atunci o sa fiu cel mai aprig dusman al vostru. Ah, si inca ceva. Nu admit sub nici o forma chiulul, deci v-as ruga ca la ora mea sa va abtineti sa chiuliti ca altfel nu vreti sa stiti ce va asteapta. Acum ca am stabilit toate regulile, ce ati zice daca v-ati prezenta si voi ca sa va cunosc mai bine!

Dupa ce a terminat cu prezenta, ne-a mai zis cateva lucruri despre manuale, apoi a parasit clasa. Dupa alte cinci minute, pe usa a intrat o doamna in varsta de vreo treizeci si cinci de ani, imbracata intr-un costum de dama alcatuit dintr-o camasa rosie, un sacou maro si o fusta scurta maro, iar in picioare purta o pereche de pantofi cu toc cui, maro. Are parul lung, ondulat, de culoare albastru spre verde, iar ochii asemenea cerului. Dupa chip pare destul de blanda si sper sa nu ma insel. Asemenea domnului de mai devreme, incepe sa se prezinte:

-Buna ziua, copii! Ma numesc Nakamura Misaki, iar eu voi fi profesoara voastra de istorie in decursul acestui an. Nu am prea mari pretentii de la voi decat sa fiti cat de cat disciplinati si sa fiti atenti la ore, fiindca daca veti fi atenti o sa prindeti jumatate din lectie din clasa. Daca veti respecta aceste doua cerinte, o sa ne intelegem de minune. De asemenea, pentru a va stimula o sa mai organizam din cand in cand jocuri didactice cu diverse premii. Sper sa va placa acest lucru! a spus zambind, dupa care si-a luat ’’la revedere’’ si a plecat.

Dupa ea au mai urmat alti cativa profesori, dar care nu au fost la fel de interesanti ca primii doi, iar dupa ce s-au prezentat toti am fost anuntati ca putem pleca. In sfarsit, ma saturasem de stat. Am pornit spre iesirea din curtea scolii, unde ma astepta limuzina. M-am urcat in masina si i-am spus soferului sa porneasca cu toata viteza spre casa. Abia asteptam sa ajung acasa, sa ma relaxez dupa aceasta zi insuportabila de scoala.

____________________________________________________________________________
Ei, sper sa va placa si scuzati eventualele greseli de tastare. Si acum cateva poze ca sa aveti idee cum arata noile personaje:

Sayuri, diriginta copiilor.
Takahashi Kenta, profesorul de matematica
Nakamura Misaki, profesoara de istorie

Inca o data speram sa va placa si asteptam orice fel de critica. >:D<

[.Dudiii]

Mersi ca m-ai anuntat >;d< So... desi nu e personajul meu preferat, imi place cum scri, ai multa descriere si totusi si dialog, eu una sunt multumita, nu stiu parerea celorlalti.
Greseli: nop [n-am vazut]
Scuza ca-ti spun, dar daca as fii directoare si Sayuri ar fii la mine la scoala as fi dat-o afara, arata mai mult ca o tarfulita, decat precum o diriginta normala >___>
Imi aduce aminte de profa de geografie, a venit toata iarna in fusta si cand se apropia vara venea in pantaloni O__o
Anyway....ahm..din cauza ca a fost vorba de prezentari [ *plictisitor*] nu am ce sa comentez ><"

BLforever sper sa vii repede cu urmatorul capitol, eu una am nevoie de el T^T
Bafta fetelor >;d<

[hiimera]

Ceau ! *hug*
Mersi încă odată că mi-ai spus de next. Mă bucur enorm. ^^
Nu se prea petrec multe lucruri, însă profesori par înteresanţi... iar diriginta lor hmm.. sunt de acord cu .Dudiii she`s more like a bitch. *slams a palm on my face*
Scuze de vocabular. --"
Oricum a fost interesant aşa şi aşa.. dar cred că puteai adăuga mult mai multe idei, decât acestea. Nu are împortanţă cât de lung îţi ies capitolele. *smiles*

Anyway capitolul a fost O.K, aÅŸtept nextul.
Să nu ne mai face-ţi să aşteptăm prea mult. *hug*

[alexutzy97]

Hey! Scuze! Se pare ca am pierdut un capitol. Ma revansez eu...:p
Imi place modul in care descrieti si povestiti numai ca ar trebui sa-l mai imbogatiti. Mai multe explicatii, stiti voi. Imi place ideea cu pustiul sarac, si pustiul bogat. E intalnita dar imi place! Chiar pare interesant. Greselutele nu mi-au sarit in ochi, deci este posibil sa nu existe. :d Pozele personajelor de pana acum au fost dragute. Cred ca veti face o treaba buna in continuare. Succes!
Anuntati-ma cand puneti nextul! :x