Laevis

[Denny]

Mersi fetelor de commuri ma bucur ca va place. Aici e nextul. ^^

Capitolul trei

Se casatorea ! Inca nu-mi venea sa cred. De fiecare data cand imi aminteam nervii clocoteau in mine. Cat de naiv am fost cand am crezut ca puteam avea un viitor impreuna, viitor pe naiba ! Eu eram nascut din apa iar ea din foc. Doua elemente care se atrag, dar nu se combina prin simplul fapt ca se naste cunosa. De cateva zile incoace parca sunt un corp fara viata, nu mananc cum trebuie, nu ma ingrijesc, afara nu prea ies iar poezii ... nici nu compun. Inainte le compuneam pentru ea, doar gandul la ce snetimente nutream fata de ea ma inspira, doar rostrul ei ma facea sa scriu pagini si pagini, chiar daca nu aveau sens eu ma simteam implinit, doar pentru ca m-am descarcat pe hartia alba punanad cateva pete de cerneala pentru a-i da putina culoare.

Dupa doua saptamani de la aceea veste, Mark, prietenul meu cel mai bun a venit sa ma cheme la o intalnire cu grupul nostru. Era un grup restrans, il formau vreo opt persoane dintre care faceam parte si eu si Clara. Presupuneam ca avea sa fie si ea acolo asa ca la inceput am ezitat, dar Mark mi-a facut capul calendar si asa am acceptat sa ma duc cu el. I-am zis sa ma astepte pana ma imbrac. Cand am fost gata am iesit afara si am coborat la parter pentru a pleca impreuna la locul de intalnire stabilit. Am optat pentru o camasa alba si niste pantaloni de stofa. Primul nostru principiu era sa folosim haine care sunt facute din materiale care nu afecteaza mediul inconjurator.
Nu am regretat ca am iesit afara deoarece era o zi de toamna insorita, adoram acest anotimp. Se caracterizeaza cu elementul meu, toamana e ploioasa, ploaie automat apa. Soarele stralucea pe cer voios, oamenii se plimbau de colo in colo razand si facand tot felul de lucruri care orice om obisnuit. Cand am ajuns in parcul in care obisnuiam sa ne petrecem timpul, am observat ca majoritatea frunzelor erau pe jos, in timp ce pe copaci ramaneau cateva, care dadea senzatia unei femei dezbracate.
Erau toti acolo, inclusiv ea. De ce a trebuit sa vina ? Dar de ce sa nu o faca ? Am incercat sa schitez un zambet dar nu stiu cat de bine mi-a iesit. Cand ne-au observat, o fata a venit repede sa ne intampine, Beth. A sarit la gatul meu pupandu-ma pe obraz. Asa era ea, copilaroasa, era din clanul Aqua, asa ca eram prieteni buni, era mai mica decat mine asa ca pentru mine era sora mea mai mica. Ne-am salutat pe rand si cand am ajuns in dreptul ei i-am spus un rece si simplu ' Buna ' , fara alte pupaturi sau imbratisari cum faceam inainte, ea mi-a raspuns la fel.

- Amadeus, tocmai vorbeam cu Clara despre nunta ei, vei fi prezent, nu ?

M-a intrebat Diana, o fata relativ simpatica. Am zambit amar si m-am uitat catre Lara apoi mi-am mutat pirivrea inapoi la Diana.

- Nu, curand voi pleca la casa de tara a parintilor mei, voi pleca cu vreo doua - trei saptamani inainte. Avem niste probleme de rezolvat acolo asa ca ... imi pare rau ca nu voi putea merge.

Ultima parte am spus-o mai mult pentru mine. Caci era minciuna, nu m-am gandit sa ma duc, doar am inventat, ce probleme puteam avea acolo ? Niciuna. Oricum, poate pana la urma ar trebui sa ma duc acolo, departe de oras, departe de ea, ca sa poata fi fericita si in acelasi timp, eu sa o uit, si sa fiu si eu fericit, daca se putea.

- Apropo, Beth, ce ar fi sa vi si tu cu mine ? Adica, inainte de nunta sau dupa. Sunt sigur ca lui Yaya i-ar placea, nu te-a vazut de cand erai mica.

Am spus aproape inconstient. De ce nu ? Pana la urma ea putea fi salvarea mea, i-am vazut reactia de fericire si cum a aprobat din cap, si a zambit. Am privit-o pe Lara cu coada ochilui si am vazut ca nu i-a picat deloc bine, cu ce motiv ? hm, poate nici nu a auzit ce am spus, probabil era ingrijorata cu nunta ei.

- Da, o sa vin, abia astept sa vad ce e pe acolo, nu am mai fost de cand aveam treisprezece ani, mai tii minte cand aveam opt ani si am mers in mlastina ? Era sa fiu mancata de un crocodil de nu erai tu acolo.

A zis razand, la fel am facut si eu. Da, sigur, imi aminteam, era si Clara cu noi, ne uitam la niste pasari in timp ce Beth a mers cam prea aproape de apa, norocul ei a fost ca am invaluit-o intr-o bula de apa si crocodilul nu a putut sa-i faca nimic. De ce ? De ce Clara trebuia sa fie prezenta mereu in amintirile mele ? Peste tot in mintea mea era ea, oricat de inapoi as privi cele mai bune momente le-am avut alaturi de ea.

- Si mai sti cand ....

Dar nu am mai auzit-o pe Beth ce a spus, gandurile mele fiind cuprinse de durere. Da, aceea durere sufocanta care ma facea sa-mi pierd controlul. Cat de mult nu as vrea sa-i spun sentimentele mele adevarate, sa-i spun ca o iubesc, sa plecam de aici undeva unde sa nu ne gaseasca nimeni.
Niciodata nu am inteles de ce trebuia sa existe asemenea dureri, durerile din dragoste. Le uram, am citit multe povesti, tragedii, niciodata cand am terminat o carte nu m-am simtit cum ma simt acum, de ce oare ? Ma-ntreb de ce fiintele ca si noi, umane, sau neumane, trebuie sa simtim durere si sa suferim ? De ce pur si simplu nu suntem imuni ? As prefera sa fiu un robot, fara sentimente, fara ganduri, sa nu am vointa, sa ma ghideze cineva in viata, si sa ma las ghidat. Cum sunt eu, pe jumatate uman, ma impotrivesc unui destin scris de dinainte ca eu sa ma nasc.

[center] Un simplu destin [/center]

Mi-am zis in minte

M-am uitat in jur, nu mai era nimeni, inafara de ea. Unde se dusese toti ? Am privit buciumac totul, mi-am indreptat atentia asupra ei, ma privea curioasa.

- Ce s-a intamplat ?

Am intrebat-o aproape fara vlaga.

- Nici eu nu stiu. Ai ramas asa nemiscat ... si s-a inserat si s-au dus toti acasa, am zis ca raman cu tine, cine stie ce s-ar fi intamplat dacar te-as fi lasat singur.

Mi-a raspuns zambind. Nemiscat ? Cat timp ? Am simtit o briza de aer rece si mi-am indreptat privirea spre cer, era noapte. M-am incruntat. M-am ridicat si i-am spus ca plec, apoi i-am multumit ca a stat cu mine.

- Amadeus !

Am auzit-o strigand, m-am intors, ce vroia ?

- Eu ... .

Nu a mai continuat, caci altcineva a vorbit pentru ea.

- Aici erai !

A spus un barbat inalt, binefacut, brunet cu o privire blanda, era logodnicul ei. I-am privit pentru ultimadata si am plecat de acolo, nu cred ca puteam rezista sa o vad impreuna cu el. Trebuia sama las in voia destinului, sa ma dau batut in a-i castiga dragostea. Pentru ca pe noi ne despartea o prapasite mult prea adanca.