***
Nu putea sa creada ca acceptase sa coboare pe acea scara singura in timp ce o suta de priviri o urmareau gata sa izbucneasca in ras atunci cand avea sa greseasca. Inima ii batea asurzitor de tare fiind gata in orice moment sa ii explodeze ceea ce ar fi fost cu siguranta mult mai bine decat chinul prin care trebuia sa treaca, insa dorea ca parintii ei sa fie mandrii de ea. De aceea se afla in acea clipa in capul scarii, uitandu-se cu groaza la toate acele trepte si la oamenii care o asteptau jos. A inspirat adanc si inchizandu-si ochii a pasi pe prima treapta apoi rapid si i-a deschis dandu-si seama ca nu era tocmai inteligent din partea ei sa incerce sa coboare cu ochii inchisi. Din fericire o data ce a trecut de primele cateva trepte a inceput sa coboare mai repede ajungand destul de rapid jos unde a intins mana spre Siracus care o astepta in dreapta scarii. A ezitat o secunda in acea miscare deoarece il vazu pe Amadeus undeva mai departe, in fata ei fiind gata sa apara langa ea pentru a o conforta daca cumva ceva avea sa se intample, insa cineva blond i se puse in cale, ducandu-l afara. Rasufla linistita cand Amadeus disparu deoarece inca nu stia cum avea sa ii spuna despre logodna ei cu Siracus, sarpele ce exact in acea clipa a atins-o trimitandu-i un fior pe sira spinarii, facand-o sa ii vina sa vomite. Reusi sa isi ascunda dezgustul si sa se intoarca pentru a-i oferi un zambet. Acesta ii intoarse zambetul si a condus-o printre invitati spre locul unde tatal si mama ei se aflau primind numeroasele felicitari pentru ca au crescut o fata atat de manierata si de minunata.
Statea agatata de bratul lui Siracus uitandu-se la parinti ei cum socializau si nu putea sa inteleaga cum de suportau sa fie inconjurati de toate acele minciuni. Ea putea sa vada clar ca cei care spuneau toate acele lucruri nu erau sinceri ci doar rosteau niste cuvinte goale doar pentru ca asa trebuia, asa era politicos. O ingrozea teribil gandul ca in curand si ea se va transforma intr-o asemenea persoana teribila. Nici nu isi dadu seama cand incepuse sa tremure, iar atunci cand Siracus ii atrase atentia avu nevoie de un moment pentru a intelege la ce se referea el. Se inrosi rusinata de faptul ca fusese prinsa si vru sa se departeze, insa partenerul ei refuza sa o lase sa evadeze, obligand-o sa ramana langa el.
- Nu poti fugi, inca. Mai trebuie sa mai astepti cateva ore pana vei reusi sa scapi de langa mine, ii spuse el fara a se uita macar o secunda in directia ei.
Clara nu ii raspunse ci doar se linisti si il lasa sa ii tina mana in a lui. In mod normal s-ar fi simtit stanjenita ca era atat de aproape de un baiat, insa Siracus nu era doar un alt baiat. Acesta era, din punctul ei de vedere, un fel de robot care nici macar nu intelegea ce erau acelea sentimente. Acesta nu se enerva, nu zambea cu adevarat, nu radea, nu arata niciodata nici un fel de sentiment nimanui si intotdeauna tonul sau era lipsit de orice fel de inflexiune personala care atunci cand il auzeai vorbind aveai impresia ca vorbesti cu un robot. Logodna si intr-un final casnicia lor nu ar fi fost o idee atat de ingrozitoare pentru Clara daca el i-ar fi aratat ca are sentimente, ca ii pasa putin de fericirea ei, a lor. Se gandea in acea secunda ca poate ar fi ajuns sa il si iubeasca, dar isi scutura capul alungand fanteziile si aducandu-si aminte ca realitatea era, de fapt, cu totul alta. Intr-un final, chiar in secunda in care Clara mai avea putin si se indeparta de acel loc absolut ingrozitor din jurul parintilor ei, unde nu putea sa spuna nimic deoarece nimeni nu o asculta, iar Siracus raspundea in locul ei de fiecare data cand cineva intreba ceva, parintii ei s-au intors si le-au constientizat prezenta. Act pe care trebuia sa il faca, dupa parerea Clarei, chiar in secunda in care au aparut langa ei, nu in secunda in care ea se hotarase sa faca pe dracul in patru sa dispara.
- O, Clara, imi pare rau ca a trebuit sa astepti atat pana sa te felicitam! Exclama mama ei zambind.
Daca tatal ei trezea in ea frica si respect, mama ei nu facea decat sa starneasca in ea decat o repulsie si un dezgust imens. Nu o putea suporta pe acea femeie mai mult din cauza ca era doar o dovada vie a viitorului ei. De fiecare data cand o vedea ii amintea ca va ajunge si ea la fel ca mama ei, un lucru pe care nu il dorea, dar era inevitabil daca avea sa fie fata cuminte si supusa pe care ei o doreau si care avea sa urmeze drumul deja aranjat de parinti.
- Ma bucur ca m-am putut ridica la asteptarile voastre, spuse Clara facand o plecaciune adanca in fata lor.
Ceea ce nu vazu ea atunci cand facu acel gest a fost privirea schimbata intre tatal ei si Siracus. Daca ar fi vazut-o cu siguranta ca ar fi actionat mult mai rapid decat avea sa o faca, dar i-a scapat. Nu stia ca toata acea intrare a ei fusese doar un mod de a o prezenta unui potential sot. Daca Siracus nu ar fi fost multumit de ceea ce ar fi vazut, atunci ea ar fi ramas pentru cateva saptamani singura pana cand tatal ei ar fi gasit un alt potential sot pe placul sau. In acea secunda era mandru de fata lui care a facut pentru prima data de cand s-a nascut ceva care sa nu ii incurce planurile si i-a dovedit, fara vointa ei, ca poate sa fie de folos. Deja incepuse sa ii sclipeasca ochii rosii de incantare la toate posibilitatile pe care avea sa le aduca acea unire.
Clara s-a trezit singura in timp ce tatal ei l-a luat deoparte pe Siracus sa vorbeasca cine stie ce secrete importante sau poate sa ii planuiasca viitorul. Nu o deranja deloc faptul ca fusese data la o parte chiar de catre tatal ei, ba chiar se bucura intr-un fel deoarece asta ii dadea oportunitatea de a se duce sa vorbeasca cu Amadeus. Sa il intrebe cum de primise invitatie la aceasta petrecere, nu ca nu s-ar fi bucurat sa il vada, dar nu intelegea ce mai exact urmarea tatal ei invitandu-l. Nu il mai vazuse de foarte mult timp si ii era dor de prezenta lui calmanta si de vocea sa care intotdeauna o alina intr-un mod sau altul. Tocmai ajunsese la usile din sticla ce dadeau spre gradina interioara cand cineva o apuca de brat si o opri. Se intoarse furioasa catre cel care a avut tupeul sa o opreasca doar pentru ca furia ei sa dispara instantaneu atunci cand il vazu pe Siracus insotit de tatal ei. Cum observasera atat de rapid disparitia ei nu putea sa isi dea seama, deasemenea nu putea intelege nici cum au gasit-o atat de repede avand in vedere ca amandoi o ignorau atunci cand si-a facut disparitia. Nu credea ca i-a trebuit atat de mult timp sa strabata acea mare de oameni pentru a ajunge la usile din sticla, dar dupa cate putea sa isi dea seama ii luase o jumatate de ora deoarece din cateva minute in cateva minute era oprita pentru a fi felicitata.
- Unde te duci, scumpa mea? O intreba Siracus pe un ton ce vroia sa fie dulce, dar nu facea decat sa o dezguste.
Nu ii raspunse ci doar isi intoarse privirea spre usile care dadeau spre singurul om pe care dorea sa il vada in acea seara. Numai ca stia ca nu putea sa ii ignore pur si simplu pe cei doi si sa iasa din acea incapere. Asta l-ar fi infuriat pe tatal ei atat de tare incat cu siguranta ar fi pedepsi-o crunt.
- Voiam doar sa iau putin aer. Este mult prea cald aici, raspunse Clara zambindu-i dulce, dar acesta nu ii ajungea la ochii care pastrau raceala si nepasarea ei.
- Clara, te rog, nu te mai indeparta de insotitorul tau in aceasta seara. Nu este frumos ca o domnisoara de statutul tau sa umble neinsotita intr-o sala de bal, spuse tatal ei uitandu-se urat si putin dezamagit la ea stiind ca acea dezamagire avea sa o faca sa se comporte adecvat.
Intotdeauna incercase sa ii faca pe plac, incercand sa il faca mandru, lucru de care se folosea la maxim tatal ei, neavand de gand sa ii spuna ca niciodata nu va fi mandru de ea pentru ca nu avea sa duca numele familiei mai departe, pentru ca in definitiv era fata si nu baiatul pe care il dorise.
- Da, domnule. Imi cer scuze daca actiunile mele v-au deranjat, sopti Clara fara sa faca o plecaciune pentru a nu le atrage atentia celorlalti oaspeti.
Nici nu apuca bine sa termine ca muzica incepu sa cante rasunand in intreaga incapere. Desi muzica nu era data la un volum mare ea rasuna din cauza camerei care avea tavanul rotund amplificand astfel sunetul, facandu-l sa se auda in toata sala.
Impietri instantaneu din cauza ca stia ca Siracus avea sa o invite la dans, iar ea va fi nevoita sa accepte ceea ce insemna ca pentru cateva minute trebuia sa suporte mainile sale pe trupul ei. Nici nu putea sa isi inchipui acel moment groaznic. Inima incepuse sa ii bata frenetic in timp ce o voce tipa in capul ei sa fuga sau sa se prefaca bolnava, orice numai sa nu ii simta acele maini pe corpul ei. Din pacate nu putea sa faca nimic. Spera ca cineva sa o salveze dar stia ca si acea speranta era in van.
Asa cum se asteptase il auzise pe Siracus invitand-o la dans, rostind acele cuvinte oribile, intinzandu-i mana pentru ca ea sa o ia si sa il urmeze pe ringul de dans. Vazuse deja cum oaspetii se dadeau intr-o parte sau in cealalta facand un culoar pentru ei doi. In acea clipa ii ura nespus de mult, nu puteau sa ii opreasca pentru a vorbi cu ei asa cum o oprisera pe ea din evadarea ei? Era absolut imposibil in acea secunda sa reuseasca sa scape.
Mai avea putin si ii atingea mana cand cineva necunoscut o prinse de cealalta tragand-o spre el si invartind-o de cateva ori. Ar fi ras, daca nu ar fi fost coplesita de recunostinta imensa pe care o simtea pentru salvatorul ei necunoscut. Clara era mai mult decat uimita, dar in acelasi timp si incantata ca a scapat pentru putin timp de Siracus.
Nu putea sa creada ca acceptase sa coboare pe acea scara singura in timp ce o suta de priviri o urmareau gata sa izbucneasca in ras atunci cand avea sa greseasca. Inima ii batea asurzitor de tare fiind gata in orice moment sa ii explodeze ceea ce ar fi fost cu siguranta mult mai bine decat chinul prin care trebuia sa treaca, insa dorea ca parintii ei sa fie mandrii de ea. De aceea se afla in acea clipa in capul scarii, uitandu-se cu groaza la toate acele trepte si la oamenii care o asteptau jos. A inspirat adanc si inchizandu-si ochii a pasi pe prima treapta apoi rapid si i-a deschis dandu-si seama ca nu era tocmai inteligent din partea ei sa incerce sa coboare cu ochii inchisi. Din fericire o data ce a trecut de primele cateva trepte a inceput sa coboare mai repede ajungand destul de rapid jos unde a intins mana spre Siracus care o astepta in dreapta scarii. A ezitat o secunda in acea miscare deoarece il vazu pe Amadeus undeva mai departe, in fata ei fiind gata sa apara langa ea pentru a o conforta daca cumva ceva avea sa se intample, insa cineva blond i se puse in cale, ducandu-l afara. Rasufla linistita cand Amadeus disparu deoarece inca nu stia cum avea sa ii spuna despre logodna ei cu Siracus, sarpele ce exact in acea clipa a atins-o trimitandu-i un fior pe sira spinarii, facand-o sa ii vina sa vomite. Reusi sa isi ascunda dezgustul si sa se intoarca pentru a-i oferi un zambet. Acesta ii intoarse zambetul si a condus-o printre invitati spre locul unde tatal si mama ei se aflau primind numeroasele felicitari pentru ca au crescut o fata atat de manierata si de minunata.
Statea agatata de bratul lui Siracus uitandu-se la parinti ei cum socializau si nu putea sa inteleaga cum de suportau sa fie inconjurati de toate acele minciuni. Ea putea sa vada clar ca cei care spuneau toate acele lucruri nu erau sinceri ci doar rosteau niste cuvinte goale doar pentru ca asa trebuia, asa era politicos. O ingrozea teribil gandul ca in curand si ea se va transforma intr-o asemenea persoana teribila. Nici nu isi dadu seama cand incepuse sa tremure, iar atunci cand Siracus ii atrase atentia avu nevoie de un moment pentru a intelege la ce se referea el. Se inrosi rusinata de faptul ca fusese prinsa si vru sa se departeze, insa partenerul ei refuza sa o lase sa evadeze, obligand-o sa ramana langa el.
- Nu poti fugi, inca. Mai trebuie sa mai astepti cateva ore pana vei reusi sa scapi de langa mine, ii spuse el fara a se uita macar o secunda in directia ei.
Clara nu ii raspunse ci doar se linisti si il lasa sa ii tina mana in a lui. In mod normal s-ar fi simtit stanjenita ca era atat de aproape de un baiat, insa Siracus nu era doar un alt baiat. Acesta era, din punctul ei de vedere, un fel de robot care nici macar nu intelegea ce erau acelea sentimente. Acesta nu se enerva, nu zambea cu adevarat, nu radea, nu arata niciodata nici un fel de sentiment nimanui si intotdeauna tonul sau era lipsit de orice fel de inflexiune personala care atunci cand il auzeai vorbind aveai impresia ca vorbesti cu un robot. Logodna si intr-un final casnicia lor nu ar fi fost o idee atat de ingrozitoare pentru Clara daca el i-ar fi aratat ca are sentimente, ca ii pasa putin de fericirea ei, a lor. Se gandea in acea secunda ca poate ar fi ajuns sa il si iubeasca, dar isi scutura capul alungand fanteziile si aducandu-si aminte ca realitatea era, de fapt, cu totul alta. Intr-un final, chiar in secunda in care Clara mai avea putin si se indeparta de acel loc absolut ingrozitor din jurul parintilor ei, unde nu putea sa spuna nimic deoarece nimeni nu o asculta, iar Siracus raspundea in locul ei de fiecare data cand cineva intreba ceva, parintii ei s-au intors si le-au constientizat prezenta. Act pe care trebuia sa il faca, dupa parerea Clarei, chiar in secunda in care au aparut langa ei, nu in secunda in care ea se hotarase sa faca pe dracul in patru sa dispara.
- O, Clara, imi pare rau ca a trebuit sa astepti atat pana sa te felicitam! Exclama mama ei zambind.
Daca tatal ei trezea in ea frica si respect, mama ei nu facea decat sa starneasca in ea decat o repulsie si un dezgust imens. Nu o putea suporta pe acea femeie mai mult din cauza ca era doar o dovada vie a viitorului ei. De fiecare data cand o vedea ii amintea ca va ajunge si ea la fel ca mama ei, un lucru pe care nu il dorea, dar era inevitabil daca avea sa fie fata cuminte si supusa pe care ei o doreau si care avea sa urmeze drumul deja aranjat de parinti.
- Ma bucur ca m-am putut ridica la asteptarile voastre, spuse Clara facand o plecaciune adanca in fata lor.
Ceea ce nu vazu ea atunci cand facu acel gest a fost privirea schimbata intre tatal ei si Siracus. Daca ar fi vazut-o cu siguranta ca ar fi actionat mult mai rapid decat avea sa o faca, dar i-a scapat. Nu stia ca toata acea intrare a ei fusese doar un mod de a o prezenta unui potential sot. Daca Siracus nu ar fi fost multumit de ceea ce ar fi vazut, atunci ea ar fi ramas pentru cateva saptamani singura pana cand tatal ei ar fi gasit un alt potential sot pe placul sau. In acea secunda era mandru de fata lui care a facut pentru prima data de cand s-a nascut ceva care sa nu ii incurce planurile si i-a dovedit, fara vointa ei, ca poate sa fie de folos. Deja incepuse sa ii sclipeasca ochii rosii de incantare la toate posibilitatile pe care avea sa le aduca acea unire.
Clara s-a trezit singura in timp ce tatal ei l-a luat deoparte pe Siracus sa vorbeasca cine stie ce secrete importante sau poate sa ii planuiasca viitorul. Nu o deranja deloc faptul ca fusese data la o parte chiar de catre tatal ei, ba chiar se bucura intr-un fel deoarece asta ii dadea oportunitatea de a se duce sa vorbeasca cu Amadeus. Sa il intrebe cum de primise invitatie la aceasta petrecere, nu ca nu s-ar fi bucurat sa il vada, dar nu intelegea ce mai exact urmarea tatal ei invitandu-l. Nu il mai vazuse de foarte mult timp si ii era dor de prezenta lui calmanta si de vocea sa care intotdeauna o alina intr-un mod sau altul. Tocmai ajunsese la usile din sticla ce dadeau spre gradina interioara cand cineva o apuca de brat si o opri. Se intoarse furioasa catre cel care a avut tupeul sa o opreasca doar pentru ca furia ei sa dispara instantaneu atunci cand il vazu pe Siracus insotit de tatal ei. Cum observasera atat de rapid disparitia ei nu putea sa isi dea seama, deasemenea nu putea intelege nici cum au gasit-o atat de repede avand in vedere ca amandoi o ignorau atunci cand si-a facut disparitia. Nu credea ca i-a trebuit atat de mult timp sa strabata acea mare de oameni pentru a ajunge la usile din sticla, dar dupa cate putea sa isi dea seama ii luase o jumatate de ora deoarece din cateva minute in cateva minute era oprita pentru a fi felicitata.
- Unde te duci, scumpa mea? O intreba Siracus pe un ton ce vroia sa fie dulce, dar nu facea decat sa o dezguste.
Nu ii raspunse ci doar isi intoarse privirea spre usile care dadeau spre singurul om pe care dorea sa il vada in acea seara. Numai ca stia ca nu putea sa ii ignore pur si simplu pe cei doi si sa iasa din acea incapere. Asta l-ar fi infuriat pe tatal ei atat de tare incat cu siguranta ar fi pedepsi-o crunt.
- Voiam doar sa iau putin aer. Este mult prea cald aici, raspunse Clara zambindu-i dulce, dar acesta nu ii ajungea la ochii care pastrau raceala si nepasarea ei.
- Clara, te rog, nu te mai indeparta de insotitorul tau in aceasta seara. Nu este frumos ca o domnisoara de statutul tau sa umble neinsotita intr-o sala de bal, spuse tatal ei uitandu-se urat si putin dezamagit la ea stiind ca acea dezamagire avea sa o faca sa se comporte adecvat.
Intotdeauna incercase sa ii faca pe plac, incercand sa il faca mandru, lucru de care se folosea la maxim tatal ei, neavand de gand sa ii spuna ca niciodata nu va fi mandru de ea pentru ca nu avea sa duca numele familiei mai departe, pentru ca in definitiv era fata si nu baiatul pe care il dorise.
- Da, domnule. Imi cer scuze daca actiunile mele v-au deranjat, sopti Clara fara sa faca o plecaciune pentru a nu le atrage atentia celorlalti oaspeti.
Nici nu apuca bine sa termine ca muzica incepu sa cante rasunand in intreaga incapere. Desi muzica nu era data la un volum mare ea rasuna din cauza camerei care avea tavanul rotund amplificand astfel sunetul, facandu-l sa se auda in toata sala.
Impietri instantaneu din cauza ca stia ca Siracus avea sa o invite la dans, iar ea va fi nevoita sa accepte ceea ce insemna ca pentru cateva minute trebuia sa suporte mainile sale pe trupul ei. Nici nu putea sa isi inchipui acel moment groaznic. Inima incepuse sa ii bata frenetic in timp ce o voce tipa in capul ei sa fuga sau sa se prefaca bolnava, orice numai sa nu ii simta acele maini pe corpul ei. Din pacate nu putea sa faca nimic. Spera ca cineva sa o salveze dar stia ca si acea speranta era in van.
Asa cum se asteptase il auzise pe Siracus invitand-o la dans, rostind acele cuvinte oribile, intinzandu-i mana pentru ca ea sa o ia si sa il urmeze pe ringul de dans. Vazuse deja cum oaspetii se dadeau intr-o parte sau in cealalta facand un culoar pentru ei doi. In acea clipa ii ura nespus de mult, nu puteau sa ii opreasca pentru a vorbi cu ei asa cum o oprisera pe ea din evadarea ei? Era absolut imposibil in acea secunda sa reuseasca sa scape.
Mai avea putin si ii atingea mana cand cineva necunoscut o prinse de cealalta tragand-o spre el si invartind-o de cateva ori. Ar fi ras, daca nu ar fi fost coplesita de recunostinta imensa pe care o simtea pentru salvatorul ei necunoscut. Clara era mai mult decat uimita, dar in acelasi timp si incantata ca a scapat pentru putin timp de Siracus.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)