Lacrima ÃŽngerului

[Miss M]

Nu stiu din ce motiv, dar am ales sa-mi tin ochii deschisi. Stateam si priveam in jurul meu. Cred ca stau asa de vreo doua minute. Ce ciudat. Si nu simt nici nevoia de a urca la suprafata pentru a lua aer. Totul bine pana aici, vad ceva mai multa descriere, e un inceput bun.
-Motivul pentru care nu simti aceste lucrurifara virgula este ca nu vreau eu sa le simti, se auzi o voce blanda.
Ma uit in stanga si vad femeia cea puteai sa eviti acest "cea" straina din visul meu. Singura diferenta e ca in loc de picioare, avea Cred ca mai bine ai pune "are". Sa nu incurci timpurile o coada de peste de un albastru safiriu ce-ti aducea Din nou, grija mare la timpuri aminte de marele ocean albastru. Este cumva o sirena?
-Nu, dar asa e forma originala. De multe ori sunt confundata cu o sirena, zise ea dand usor din umeri, facand parul ei cel iarasi "cel", poate fi ocolitblond sa danseze.

Ma intreb daca pot sa si fara "si", nu-si are rostul vorbesc in fara "in", nu are logica daca citesti sub apa ca si ea. Mereu am visat cand eram mica, ca atunci cand voi atinge apa, ma voi transforma in sirena. Ce vise...
-Dragut, chicoti ea.

Stai! Poate sa imi auda gandurile? Daca da, atunci asta-i foarte tare Cred ca "tare" nu e prea potrivit contextului. Optez pentru interesant.. Dar daca nu, atunci imi citeste expresia fetei?
-Mda. Pot sa-ti aud gandurile, dar nu e mare lucru.
„Dar pot sa vorbesc asa cu tine?”
-Poti. Si ma intreb de ce nu o faci.
-Ce? Am zis dupa care mi-am acoperit gura cu ambele maini. Nu-mi vine sa cred ca tocmai am vorbit sub apa fara sa ma inec.
-Nu-ti fa griji!N-ai sa patesti nimic, ma asigura ea luandu-ma de maini. Ai vrea sa plutesti? Ma intreba, schimband subiectul.

Am dat din umeri nepasatoare, dar sa fiu sincera chiar as vrea sa plutesc putin. Dupa ce i-am raspuns, am simtit cum corpul meu era ridicat. In cateva secunde, pluteam la suprafata apei. Ce bine e, am gandit in timp ce-mi lasam corpul sa fie mult mai relaxat. Decide-te daca folosesti trecutul sau prezentul

Nick’s P.O.W.

Andra s-a dus in apa? Dar nu zicea ca ii este frica de ea?
#Se pare ca nu# l-am auzit pe Dylan. Ce-s astea? Cred ca primul era "-" si ultimul ",".
#Esti sigur ca ai auzit-o? l-am intrebat putin nesigur.
#Da. Am auzit-o zicand „Minunat”. Iar faza e ca a gandit-o, nu a spus-o virgula aici sublinie ultima fraza. Mai bine "spuse subliniind"

Chiar inainte sa apuc sa zic ceva, ceva ciudat trecu pe langa mine. Era Teo si avea un aer satisfacut. Ia stai putin. Atunci mi-a picat fisa. Probabil i-a facut ceva monstrul asta.
-Dylan, haide! I-am "i" cu litera mica, e dupa vorbirea directa strigat fratelui meu in timp ce fugeam pe marginea bazinului. Cand, m-am apropiat, ochii mei se marira s-a marit cat farfuriile. Cred ca si Dylan, care abia a ajuns langa mine, are aceasi fata ca mine. ai repetat cuvantul "mine", cauta un inlocuitor

Sub ochii nostrii, Andra plutea linistita si zambitoare. La un moment dat, eu si cu fratele meu am ciulit urechile. Se pare ca Andra canta un cantecel dragut.
-Hai privighetoare! E timpul sa mancam, zise brunetul, trezind-o din starea ei de visare. Probabil daca ar fi stat mai mult, ar fi si adormit.

In scurt timp, ne-am alaturat familiilor noastre si am inceput sa mancam. Tata si cu „mama” vorbeau despre felul cum ne descurcam la scoala, la ce olimpiade am participat, la cate concursuri am castigat si asa mai departe. Andra era cu totul in lumea ei. Dar un lucru inca imi bantuie Sau bantuia? Din nou, grija mare la timpuri. ganduriile. Dylan a spus ca a auzit-o pe fata in modul nostru telepatic. Ceea ce mi se pare de-a dreptul imposibil.

Am mai stat la strand pana la ora sapte. Atunci, am plecat acasa. In tot acest timp, Andra a inotat atat de mult, incat ai zice ca i-a trecut frica de apa. Odata ce am ajuns acasa, fiecare a trebuit sa faca un dus. Si bineinteles a trebuit sa merg impreuna cu fratele meu la baia de pe hol, pe care am utilizat-o noaptea trecuta. Dar de data asta, noi am ajuns primii in camera fetei.
-Trebuie sa vorbim, am soptit incet sa ma auda Dylan.
-Da. Dupa ce adoarme toata lumea? Ma intreba pe acelasi ton soptit ca al meu. Am facut semn aprobator din cap, dupa aceea m-am aruncat pe pat. Nu a durat mult, ca m-a si luat somnul. Dar, n-a durat mult ca am simtit o mana ce ma scutura de umar. Scurt timp dupa aceea, mi-am dat seama ce e timpul. Am coborat repede si silentios treptele. In sufrageria, brunetul ma astepta sprijinit de canapea.
-Ce s-a intamplat? Intreb litera mica in soapta.
-Cred ca, fara virgula aici Andra este o vrajitoare!

In principiu mi-a placut capitolul, ai incercat sa folosesti mai multa descriere, dar se poate si mai bine. Singura observatie, in afara de cele de mai sus: incearca sa mai reduci din dialog. Ideea capitolului a fost interesanta, povesea devine Sf, asa cum imi place mie :>.
Bafta in continuare!:*