Lacatul unui inger razbunator

[LoLix]

vreau sa fiu prima deci e rezervaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
Edit ok s-a zis cu Eu sunt prima nu e drept deloc oricum revenind la fic. Mama draga cat dialog ai putut folosii adicva ei nu mai gandesc deloc . saracii o sa oboseasca de la atata vorbit. Si ai multe greseli de tastare sincer nu le-am numarat dar sunt destul de multe. Ideea in principiu este super si imi place tragicul accident. Pai cam atat astept next-ul bye bye

[Eclair.]

Yo scumpa!

Ştii doar că nu sunt în poziţia să critic, dar încerc şi încerc să mă fac mai bună. Mi-a plăcut foarte mult ideea pare destul de originală şi aş vrea să existe un anime cu această poveste, dar totuşi şi tu ai pus mult dialog aşa ca mine, ar trebui să ne bazăm pe descriere, dar nu numai pe descriere. Trebuie să folosim dialogul şi descrierea în armonie, cel puţin aşa cred eu că e mai bine. Pace şi baftă în continuare!

[Rose ^^]

Buna, pai mersi ca mi-ai spus. Uite ca am ajuns si eu, scuze ca am intarziat, da scoala ce sa-i faci?
Asa sa revenim la tine. Pai s-au spus despre modurile de expunere si alea alea, mai are rost sa mai vorbesc si eu? Nu cred. Ai cam incetinit cu descriere, sper ca in urmatorul capitol sa pui descriere (sentimente) ca doar s-a produs un accident si fata sufera, ca nu cred ca-i stana de piatra. Deci esti avertizata, descriere cat pentru doua capitole:)). glumeam:))
Ai cam avut greselute, nu stau eu sa ti le zic. Fii mai atenta pe viitor, desemenea inainte de "dar" se pune virgula. Sper ca parinti fetei sa nu fie morti, nu poti fi asa cruda, nu?:cry:
Cam atat. Astept next si sper sa ma anunti. Spor la scris si bye.

[RinMi♫♪]

Capitolul VI

Leon:
Firar! Nu asa era programat. Accidentul trebuia sa aiba loc la ora trei in parc, si Nick nu trebuia sa fie implicat. Doar daca...
-Niky stai! Unde pleci? Ce prost sunt, orcine putea stii unde se duce.
Incerc sa o ajung pe fata care alerga ca vantul la locul faptei. Dar aceasta a fost oprita de fortele de ordine care nu a lasat-o sa se apropie de cele doua masini.
-Lasati-ma sa trec! Familia mea e acolo!
-Ne pare rau fetito, dar nu putem face asta. Aici a avut loc o crima. Soferul autobuzului a disparut. Iti poti vedea familia doar dupa ce va fi dusa la spital.
Eu incercand sa ii mai alin din suferinta ii pun mana pe umar si ii spun ca totul va fi bine, in acel moment ea a sarit in bratele mele izbucnind in plans.
O conduc acasa apoi ma merg si eu la vila mea unde ma intalnesc cu asazisa mea mama.
-A reactionat mai bine decat credeam. Zise ea zambind in timp ce isi bea cafeaua la masa din sufragerie.
-Ce s-a intamplat? Nu asa era programat.
Atunci dintr-un colt mai intunecat al incaperi aparu Gina care imi spuse:
-Moartea nu tine cont de timp sau loc, in plus si Nick este print. Ai grija sau o vei pierde, si odata cu ea sansa ta de a scapa din sclavie.
Am stat si m-am tot gandit la spusele Ginei. Dar lucrul care ma chinuia era faptul ca trebuia sa ii explic lui Nicky cine este cu adevarat.

Nicky:
Nu mai suport tot stresul acesta. Simt ca ma sufoc in aceasta imensa casa goala, si faptul ca mi-am pierdut familia ma scoate din minti. Nu vad motivul pentru care eu sunt inca in viata. Voi pleca si eu in lumea de dincolo.
Merg in garaj de unde imi iau bicicleta si ma indrept spre locul meu special. Acest loc se afla pe Dealul Ingerilor, langa lac, de unde puteai vedea tot orasul. Cand ajung imi las bicicleta deoparte, ma prind cu mainile, tinand strans balustrada, stau un moment in care imi aminteam toate cele petrecute in viata mea, bune si rele, dupa care ma arunc peste ea, de la mare inaltime in lac. Apa era foarte rece. Simteam cum incet incet nu imi mai puteam misca corpul. Totul se intuneca. Singurul lucru pe care il regretam era ca imi parasesc prieteni.
Dintr-o data vad o silueta care se indrepta spte mine, dar nu imi pot da seama cine este deoarece mi-am pierdut cunostinta.

Sper sa va placa si imi cer scuze ca este asa scurt, am avut doar 30 de minute la dispozitie iar viteza mea de tastare este egala cu a melcului.

[LoLix]

bun se pare ca si fara sa vreau sunt prima dar nu conteaza asta ok pai pentru inceput vreau sa iti atrag atentia ca ai grabit foarte mult actiunea. Ai avut cateva greseli de tastare dar nu prea imi place mie sa le pescuiesc asa ca ma fac ca trec cu vederea peste ele (dar nu uita ca sunt inca acolo). Interesant si foarte dubios Leon asta ma intreb ce vrea de la Nicky oricum ceva imi spune ca voi afla curand. Pai cam atat am avut de comentat si sper ca ma vei anunta si pe mine cand vei pune next-ul

[RinMi♫♪]

Capitolul VII

Caroline:
Au trecut deja trei zile de cand a disparut Niky si fratele ei. Nu inteleg de ce a plecat. Ea nu e genul care sa fuga de acasa intr-o astfel de situatie. Oare ei doi sunt impreuna? Si Leon de ce s-a imbolnavit asa brusc in cat sa nu poata veni la scoala? Atatea intrebari... prea putine raspunsuri. Ma gandeam eu in timp ce ma plimbam prin parcul de pe Deadul Ingerilor.
-Caroline esti bine? Ma intrebase Tom care era la fel de ingrijorat ca si mine.
-Mi-e asa dor de Niky, totul este atat de deprimant acum de parca ea era sursa noastra de fericire.
-Stiu la ce te referi.
Dar atentia noastra fu atrasa de doamna Saya, prezentatoarea de la stiri. Ne-am apropiat de ea pentru a afla despre ce era vorba.
-...Avem informatii despre fata disparuta ai carei familie a murit in accidentul de acum trei zile din centrul orasului. Este adevarat ca ai vazut-o aruncandure in lac? Spuse ea indreptand microfonul si o paza cu Niky spre doi baieti de vreo 11 ani.
-Da este adevarat. Am vazut-o acum trei zile... Atunci nu m-am putut abtine:
-Nu te cred! Niky nu este genul de fata care s-ar sinucide astfel!
-Sa lasam politia sa decida asta fetito. Zise prezentatoarea Saya accentuind ultimul cuvant.

Dupa ce Tom m-a convins sa plecam am mers acasa, unde ma gandesc chiar si acum ce -sa putut intampla si ce as putea face in legatura cu asta. M-am decis sa plec in cautarea ei dar habar nu aveam de unde sa incep. Asa ca m-am gandit sa il intreb pe Tom. El m-a sfatuit ca ar trebui sa ii pun cateva intrebari lui Leon deoarece el era cel mai suspect. Cel putin acum aveam un punct de reper. Dar nu puteam sa intru pur si simplu in casa omului si sa ii spun "Zi-mi tot ce stii despre Niky", m-ar crede nebuna. Dar tocmai mi-a venit o idee geniala.

-Ei bine am ajuns.
Bat la usa, aud niste pasi, se apropia o femeie deoarece mi-am putud da seama ca sunetul provine de la tocutile unor pantofi. Se deschise usa si in fata mea aparuse o femeie inalta cu parul blond si care purta o rochie eleganta.
-Te pot ajuta cu ceva micuto. Ma intrebat ea fiind foarte amabila.
-D-Da. Avand in vedera ca Leon nu a mai trecut pe la scoala de trei zile i-am adus temele.
-Bine intra. spuse ea dupa care imi aratase unde se afla primul suspect. Urci scarile dupa care intri in a doua camera pe stanga.
"Trrrr Trrrr"
-Oh! Scuza-ma putin imi suna telefonul.
"-Ce cauta ea aici?!" se auji o voce de la celalalt fir. Atunci doamna mi-a zis simplu "Afaceri" in timp ce a pus mana pe difuzor pentru ca eu sa nu m-ai pot auzi ce spunea persoana respectiva. Era foarte ciudat, dar eu aveam alte treburi, cum ar fi interogarea lui Leon.
Bat la usa dupa care intru in camera lui unde il vad ca sta pe pat imbracat in pijamale albastre cu termometrul in gura si jucand jocuri video. Asa se comporta si Niky cand nu avea chef de mers la scoala.
-Salut! Ma intampinase el find foarte vesel.
-Nu e frumos din partea ta sa te prefaci bolnav pentru a chiuli de la scoala. Atunci el m-a apucat de mena si a lipit-o de fruntea lui. Era fierbinte.
-Aparentele insala. Deci de ce ai venit? Iti era dor de mine?
Imi e dor de Niky tampitule.
-Ti-am adus temele. Ii spuneu eu afisand un zambet fals pe fata.
-Multumesc poti pleca!
Scurt si la subiect, nu era de loc convenabil.
-Nu vrei sa te ajut?
Trebuia sa incerc ceva daca vroiam sa aflu mai multe.
-Bine daca insisti sa ramai langa mine.
Devine din ce in ce mai enervant. Ce e cu el? Cu Niky se comporta mult mai diferit. O fi efectul febrei.
-Tu ai stat cu Niky cand a mers la locul accidentului. Stii unde a plecat dupa aceea?
-Care accident?
-Nu-ti amintesti nimic?
-Stiu doar ca am fost la scoala, am stat acolo o ora, am plecat cu Niky la cofetarie dupa care m-am trezit la spital cu o febra de patru zeci.
Era inutil. Leon nu-si amintea nimic. Totul a fost in zadar.


Stiu la ce va ganditi: dialog dialog si iar dialog dar nu il pute-am face altfel.

[Sasame]

Am trecut si eu pe aici si ma bucur ca sunt prima ^_^
Acest capitol mi-a placut foarte mult :bv:
Greseli de tastare nu am vazut ( nici nu am stat sa le caut :)) ) , dialogul chiar nu mi s-a parut sec, ba chiar imi place cum l-ai combinat cu descrierea si naratiunea.
Astept continuarea si sper din tot sufletul sa ma anunti si pe mine :pls:

[LoLix]

Pai in primul rand buna si mersi ca m-ai anuntat, in al 2 lea rand dialogul din unele parti il puteai chiar anula de tot si sa il inlocuiesti cu vorbire indircta, in al 3 lea rand inainte de cratima nu trebuie sa pui spatiu pentru ca arata urat si este si putin greu de citit si in ultimul rand au doamne cate greseli de tastare ai. Pai am sa iti scriu cateva din ele cel putin care mi-au atras atentia in mod special pentru ca eu nu am obiceiul sa iau la puricit tot textul Deadul Ingerilor nu era cumva Dealul Ingerilor, aruncandure-aruncanduse, putud-putut, auji-auzi, si cam atat mai sunt multe dar m-am plictisit. In mare cam asta am avut de atras atentia in rest este chiar ok si nu am de ce sa ma supar pe tine. Si nu uita sa ma anunti bye bye.

[Nixu]

Hello sweetie:*
Hopa se pare ca am ramas c-am mult in urma:))
Bine, daca nu vrei nu o sa ma iau de dialog:)).... dar puteai pune mai multa descriere.
Vad ca ai schimbat titlul si desi este mult mai pe gustul meu nu pot sa inteleg care este legatura dintre el si povestea propriu-zisa. Nu uita toate numerele indiferent daca sunt ore sau ani se scriu in cuvinte.
Asta-i tot... stiu ca e c-am scurt, dar momentan nu prea am ce comenta:*:bye:

[RinMi♫♪]

De acum povestea incepe sa se contureze sau cel putin asa sper.

Capitolul VIII

Niky:

Ma simt atat de slabita de parca as fi paralizata. Reusesc sa deschid cu greu ochii si aflu ca stau pe un patul din mijlocul unui dormitor. In fata mea se afla un baiat cu parul blond si ochii albastri precum cerul. Dar cel mai ciudat lucru era ca nu imi amintesc nimic, nici macar cine sunt. Atunci acea persoana se indrepta spre mine pana cand ajunse in dreptul patului. El imi urase "buna dimineata somnoroaso" si imi spuse ca am dormit trei zile. Asta explica foamea mea de lup.
Mi-a dat niste haine si m-a lsat putin singura pentru a ma putea schimba. Pun pe mine un tricou negru pe care scrie "sport" cu majuscule roz, niste blugi albastri si o pereche de papuci de casa in forma de pisicuta galbeni. Poate acesta este stilul meu. Ies din camera si cobor scarile. Ajung in sufragerie unde acel baiat statea la masa si manca. M-a invitat si pe mine. Ma asej la masa fara a scoate un sunet si incep sa inbuc din toate bunatatile. El m-a atentionat ca daca mananc asa repede ma voi ineca si m-a intrebase de ce nu am scos nici un cuvant toata ziua, eu ii raspund ridicand din uneri si ramanand la fel de tacuta.
-Ia uite cine s-a trezit! Ma luase prin surprindere o femeie inalta si foarte frumoasa, de parca era model.
-Si cum o mai duce somnoroasa noastra, s-a acomodat la noul stadiu.
-Fii serioasa, s-a trezit acum cinci minute. Ii taiase moralul acel baiat.
-Sa nu intarziati la scoala, acum ca ati lipsit trei zile.
-Cu astia? spun eu aratand spre papucei galbeni.
-Leon?! Spuse femeia cu o voce nervoasa spre baiat.
-Bine bine! Hai sa iti dau niste papuci normali si sa iti iau cartile.
Atunci el ma luase de mana si ma duse in casa de vizavi.
-N-ai incuiat usa... de ce sa o incui din moment ce vrei sa iti pui capat zilelor.
Auzand astea am ramas putin socata. Ce s-a putut intampla asa de grav in cat sa vreau sa imi iau viata.
-Tu unde iti tii papuci si cartile?
-Nu stiu?
-Ce?! cum sa nu stii? aici locuiesti? Spuse el pe un ton rautacios. Atunci eu mi-am indreptat privirea in jos si tot repetam ca nu imi amintesc nimic, nu stiu nimic. Auzind astea el si-a cerut scuze.
In cele din urma am gasit ceea ce cautam, dupa ce am intors totul cu capul in jos, si am pornit spre scoala. Pe drum observasem ca aveam la gat un medalion in forma de lacat. Nu i-am dat prea mare importanta si ne-am continuat drumul.
La intrarea in curtea scoli o fata cu parul cenusiu precum nori de ploaie si cam de aceasi varsta ca a mea, sarise pe mine spunand ca a fost ingrijora si ma asaltat cu intrebari de genul unde am fost si ce am facut. Atunci venise si un baiat roscat cu ochelari care ii spuse acelei fete sa ma lase in pace pana nu ma sufoca si ma face sa plec iar. M-a lasat sa ma ridic dar atacul de intrebari nu inceta, parca eram la interogatoriu. Eu ii raspundeam continu repetand cuvintele "nu stiu". La un moment dat m-a intrebat daca stiu cum ma cheama si eu am ramas muta. Daca ii spuneam ca nu stiu m-ar fi crezut o idioata. Dar in ultimul moment fusesem salvata de clopotel, binecuvantat fie cel ce l-a inventat.
Toata ora nu mi-am putut lua privirea de la acel baiat, Leon, deoarece si el avea un medalion ciudat in forma de cheie. Oare ce legetura exista intre al lui si al meu.
In pauza, acesta, ma luase in spatele scoli vrand sa imi spuna ceva important. Vazand ca nu e nimeni in prajma, nu m-am putut abtine asa ca am apucat de cheia lui pentru a putea vedea daca se potriveste la lacatul meu, erau perfect compatibile. Dar m-a uimit faptul ca atunci din spatele lui Leon au aparut doua aripi urase de inger.
-Super!
-Vrei sa imi dai drumul acum? Pozitia asta ma cam incomodeaza. El spuse asta deoarece eram foarte apropiati, la propriu, din cauza ca cele doua medalioane erau unite. Asa ca le-am despartit. Dar aripile lui nu au disparut.
-Cum faci asta?
-E simplu; de fiecare cand lacatul este deschis eu voi avea aripi.
-Dar de ce doar tu? si doar cand acesta este deschis?
-Pentru ca eu sunt singurul inger pazitor care este condus de catre iad.
-Nu inteleg.
-E complicat. Tu nu ai putut avea un inger pazitor deorece esti printesa a iadului si primesti automat un "badigard", pe Gina, dar tatal tau a insistat, asa ca, cu pretul vieti lui m-ai primit pe mine: un ingr razbunator ce a primit aripi in ziua in care te-i nascut. Vezi tu ingeri razbunatori sunt un fel de demoni care ii fac sa sufere pe oameni ce la randul lor au facut pe alti sa sufere de aceea acestia nu au aripi.

Ce imaginatie am, bine m-am inspirat dintr-un film 4 animeuri si o poveste nustai era o manga, daca considerati ca nu are ce cauta la original acest fic sa imi spuneti ca sa spun la un oderator sa-l mute daca nu sta bine aici.
La sfarsit nu stiu cum puteam face sa nu am dialog.