La răscruce de drumuri [romance, drama, mystery]

[BloodyInnocence]

ce pot spune? am intrat aici din pura curiozitate si am dat peste ceva...pot spune interesant si misterios.
imi place mult prologul, explicatia pe care ai oferit-o in prolog pentru ceea ce inseamna "La rascruce de drumuri" este foarte interesanta.
Acum.... sa iti spun cate ceva despre modul in care sunt scrise aceste doua "Capitole". Nu stiu... scrii intr-un mod care pe mine ma lasa rece, adica nu ma intereseaza foarte mult continuarea dar nici nu mi-ar displace sa o citesc, intelegi ce spun? este o lectura usoara pe care as putea sa o citesc oriunde, nu ca asta ar fi ceva rau.;)
Despre poveste, idee nu pot spune multe pentru ca esti inca la inceput cu ea. Sper sa o continui si sa o termini sunt curioasa sa vad cum evolueaza toata aceasta sclipire pe care ai avut-o.

[L'pti.chat]

Eu am închis-o între ziduri de plumb, am acoperit-o cu scântei fierbinţi şi am lăsat fulgi de zăpadă să-i pătrundă în sufletul curat. Eu...

Cuvintele astea suna al dracului de bine :)). Imi place foarte mult.

Luand totul de la inceput, spun ca am intrat aici din pura curiozitate . Prologul nu m-a atras prea mult [ poate din cauza ca eram obosita, poate pentru ca era foarte misterios si nu am avut rabdare sa-l descopar ] , cert este ca al doilea capitol mi-a captat atentia in mod deosebit. Toata acea confuzie din mintea ei ai descris-o foarte bine, intr-o maniera inocenta .

Descrierea e , dupa parerea mea una foarte buna, bine imbintata cu naratiunea. Ai un vocabular frumos si lectura decurge usor, fara insa sa fie plicitsitoare :D.

Cam atat am avut de spus. Scuze ca nu am lasat un reply mai devreme, dar sincera sa fiu mi-a fost foarte lene :)). Astept nextu' si spor la scris >:D<

Edit : Chiar m-ai facut sa-mi dau seama ca mai am de lucrat, avand in vedere ca ai 15 ani si consider ca scrii foarte bine . :D

[AlerimxD]

Scorpia Zuzu., DeDal N., Snowweh, Purple teardrops, FallenAngel şi mary2we, mulţumesc penru comentarii.



Note : Cu italic sunt scrise gândurile fetei.


Capitolul 3 – Frânturi din trecut

Ticăitul ceasului palpita prin tăcerea camerei în care Chloe era dezorientată. Ce am să mă fac acum ? se întreba singură tânăra făcând cercuri pe covorul alb. Un lucru ştiu sigur, începu iar monologul interior. Nu-mi place când nu ştiu ce trebuie să fac, sublinie. Stai puţin... Dacă ştiu asta, înseamnă că pot afla multe lucruri despre mine. Tot ce trebuie să fac este să-mi amintesc.

În primul rând voi accepta faptul că sunt Chloe şi voi încerca să descopăr cine şi cum sunt eu în realitate. Şi va trebui să mă comport normal, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat pentru a afla de ce nu-mi amintesc mai nimic. Mă voi duce la întâlnirea cu Lara şi voi vedea ce doreşte. Foarte bine, am un plan! Se pare că sunt organizată. Deja am descoperit ceva despre mine.

Chloe se îndreptă spre dulapul în care îşi ţinea hainele şi privi cu atenţie. În ciuda faptului că îi plăcea albastrul, majoritatea hainelor ei erau negre şi roşii. Alese o pereche de blugi în carouri şi un pulover roşu, se aranjă puţin şi trecu prin hol, unde se încălţase cu o pereche de cizme cu toc, singura pe care o avea de altfel, apoi închise uşa cu cheia. În inel erau prinse două chei.

Coborî scările şi când ajunse jos începu să păşească precaută prin zăpadă condusă de instinct. Nebăgând de seamă mergea înainte, spre un loc cu gheaţă. Strada asta mi se pare aşa cunoscută, spuse Chloe privind într-o parte. Picioarele ei alunecară şi ea căzu pe gheaţă. La naiba, cred că mi-am rupt ceva. Se lăsă pe spate în mijlocul trotuarului şi îşi aminti nenumărate frânturi din trecut.

[Flashback]

Chloe se plimba cu mâinile în buzunare şi ascultând muzică în căşti. Se afla pe o străduţă mică şi nepopulată. Semaforul era verde, dar ea îl privea încruntată şi stătea pe loc. Tatăl ei murise trecând pe roşu şi rămase orfană, aşa că locuia cu mătuşa ei care nu dădea prea des pe acasă. Se făcu galben, apoi roşu şi Chloe începu să păşească. Pe partea cealaltă o fată care ţinea în braţe un copil îşi mări pasul. O maşină venea în viteză spre cele două fete.

Chloe se trezi simţind picături de ploaie pe faţa ei şi gustul de sânge. Stătea nemişcată pe mijlocul străzii. Primul gând care îi veni în minte era legat de cealaltă fată. Se linişti când o văzu îngrijorată, dar neatinsă de maşină, stând lângă ea.
- Bună. Eu sunt Lara, iar ea este surioara mea, Sophie. Rezistă, ambulanţa va veni imediat, o încurajă ea.

Şi stând aşa, pe jumătate inconştientă, aproape moartă, Chloe se întrebă de ce ea întotdeauna trecea pe roşu şi era în viaţă, iar tatăl ei a trecut o singură dată şi a murit. Cât de ironic, cât de nedrept! Închise ochii şi încetă să se mai lupte să rămână trează când auzi sunetul ambulanţei.
Când îşi reveni o femeie blondă cu ochii albaşrti, îmbrăcată în alb o privea. Făcu ochii mari şi se abţinu să nu strige.

- Nu sunt un înger, fetiţă, sunt doar o simplă asistentă! zise apăsat femeia şi plecă din cameră trântind uşa.
- Ah, miros specific şi insuportabil al spitalului, ce dulce eşti, spuse Lara melodios, apoi răsucindu-se pe călcâie, o privi pe Chloe şi îi zâmbi delicat.
Lara era o adolescentă brunetă şi părea ambiţioasă şi deschisă, dar mult prea visătoare.
- Mi-ai salvat viaţa, şoapti Lara. Maşina aia se îndrepta spre mine şi tu ai sărit în faţa ei. Glasul îi vibra şi se apropie de Chloe. Vreau să ştii că sunt aici pentru tine aşa cum ai fost tu pentru mine, spuse luând-o de mână şi strângând-o puternic.

[The end of Flaskback]

Chloe îşi mai amintea întâmplări aleatorii. Ştia că de la accident ea şi Lara deveniseră bune prietene. Părinţilor fetei nu le păsa ce se întâmplă cu fiicele lor şi de multe ori făceau afaceri în alte oraşe, aşa că Lara se ocupa de Sophie. Asta aveau în comun fetele, lipsa părinţilor. Şi asta le-a apropiat.

- Ridică-te, fetiţo, crezi că am să aştept toată ziua să visezi în mijlocul trotuarului ? întrebă iritat un bărbat.
Chloe se ridică şi începu să meargă spre parc având grijă de data asta să evite gheaţa. Nu-şi putea scoate din minte întrebările care îi erau prinse în faţa ochilor. De ce era Lara speriată ? Şi cum îşi pierduse ea memoria ?


Note : Accidentul de maşină a avut loc cu mult timp înainte de a-şi pierde Chloe memoria, deci nu este de vină.

Ca de obicei, comentariile, sfaturile, criticile sunt binevenite.
Xoxo, AlerimxD.

[SnowFlake.]

Euuuuuuuuuuuu! Dau edit după ;; ).

postpreascurtblablaaaaa -.-

EDIT :
Auuciii o.O'. Accident de maşină?
,, În inel erau prinse 2 chei. " - Ştii tu ce vreau să spun, love :*. [ Cu plăcere : )) ]
Apropo de ce nu ai scris două?
Îmi place povestea foarte mult, mă atrage şi crede-mă vreau continuarea cât mai repede.
Descrierea ca întotdeauna e superbă : - ". Nu am nimic de obiectat în privinţa asta, niciodată nu am, aşa-i ? : ]]
Ai avut o greşeală de tastare, atât, dar nu mai ştiu unde e o.O'.
Cum şi-a pierdut memoria? : | Accidentul a fost de vină ? [ Prea multe întrebări, right? : )) ]
Cam atât am avut de spus.
Succes în continuare, darling. ^.^

[ultimate wulf]

Abia am terminat al doilea capitol. Voi da edit mai tarziu sa iti zic parerea generala.

Ok. Done with it. Daca ar fi o carte as numi-o cu siguranta o carte grea. Sunt foarte multe planuri... atunci, acum, iar atunci, moartea mamei, moartea tatalui si cine este individul din prolog? Per moment nu am ce zice, desi este incalcita treaba ai un stil de a scrie curat si fara greseli. Ok. Pe viitor sper ca vor fi capitole mai mari si in loc de *** poti sa scrii FlashBack. Asa nu va mai trebui sa explici in subsol alte chestii cititorilor, iar pagina va avea un aspect mai curat. Dupa ce multumesti cititorilor incearca sa lasi mai multe spatii, sa fie aeristia imaginea de ansamblu. Asta este parerea mea si asta as vrea eu sa vad. Daca ai timp te-as ruga sa treci pe la mine.
Inainte de mine am fost eu - http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25028
Pasager - http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25293

[DeDal N.]

Well, asta treuie ca a durut. SI mersi ca m-ai anuntat, chiar nu am observat.
Ca de obicei, povestesti foarte frumos. Nu am nimic de comentat in legatura cu asta.
Oricum m-am cam incurcat putin la capitolul asta pana cand am vazut acel note, parca totul a devenit mai clar.
Huh, ai pus o linie de dialog la ultima fraza, linie care nu avea ce cauta acolo, din cate imi dau eu seama. Asa, mai am nevoie de ceva timp pana cand o sa imi dau seama chiar totusi ce se intampla cu adevarat. Buh Bye !!!

[AlerimxD]

Snowweh, ultimate wulf şi DeDal N., mulţumesc pentru comentarii >:D<

În acest capitol am încercat să clarific anumite lucruri. Este cam simplu, dar sper să vă placă.

Note : La sfârşit sunt cuvintele lui Christopher.



Capitolul 4 – Întâlnirea

Chloe înainta uşor printre pietrele felurite ale parcului ştiind că va afla multe lucruri despre ceea ce se întâmplase. Câţiva copaci acoperiţi de zăpadă dădeau locului un aspect de poveste, iar pârâul rece punea în evidenţă autenticitatea parcului. Câteva bănci care fuseseră acum mult timp galbene se înşirau pe aleea primitoare. Chloe o văzuse pe Lara şi îi zâmbi uşor. Nu ştia ce trebuia să facă sau să spună, aşa că atunci când se află faţă în faţă cu ea se opri şi o privi.

- Chloe, începu Lara, te simţi bine ? întrebă ridicându-şi spâncenele şi aşteptând un răspuns.
În loc să spună cel mai scurt şi simplu cuvânt, Chloe dădu din cap afirmativ, nefiind foarte sigură de ceea ce-i dăduse de înţeles prietenei sale.
- Ce bine! declară Lara cu voce tare şi sări la gâtul prietenei sale. Chiar m-ai speriat când ai primit acea scrisoare şi nu mi-ai răspuns la telefon, am crezut că ţi s-a întâmplat ceva...
- Scrisoare ? o întrerupse Chloe mirată. Ce scrisoare ?
- Ştii tu, replică Lara aproape în şoaptă, acea ameninţare în versuri. Mi-ai spus că nu trebuie să fac un caz din asta, dar părea serios.

Chloe se aşeză pe bancă şi privi cerul. Era senin şi nu-i plăcea asta. Ea adora să urmărească norii, să simtă vântul care îi mângâie faţa şi să meargă departe de tot şi de toate. Acum îşi amintea din nou detalii importante şi amnezia temporară avea sens. Chiar primise o scrisoare în versuri semnată de un tip numit Christopher Selph. Nu cunoştea pe nimeni cu acest nume şi a crezut că este doar o glumă nesărată, dar ceva înăuntrul ei o contrazicea, o parte din ea ştia că ceva avea să se întâmple.

I-a spus Larei despre asta şi în noaptea trecută găsise nişte fotografii vechi. Se emoţionase deşi nu-i plăceau fotografiile. Nu înţelegea de ce oamenii trebuie să zâmbească în ele când defapt nu erau cu adevărat fericiţi. Oamenii nu sunt niciodată fericiţi, dar asta nu era un secret pentru ea. Băuse prea mult în faţa acelei poze cu mama ei. Nu era un obicei, era chiar prima dată când se îmbătase. Din cauza asta nu vroia să-i spună Larei. Deşi fata era doar cu douăzeci de zile mai mare decât ea, îşi luase rolul de părinte iubitor care se îngrijorează de fiecare dată când copilul întârzie acasă.

- Cum se mai simte Sophie ? întrebă Chloe spărgând tăcerea.
- Nu prea bine. Tata are nişte probleme cu afacerea şi mama nu mai este plecată în vacanţă, stă mult acasă şi are grijă toată ziua de Soph. Nu ştiu ce a apucat-o, mi se pare cam târziu pentru instincte materne după ce a lipsit din cea mai mare parte a vieţii copilului ei, spuse Lara.
- Nu fi aşa de rea cu ea, poate chiar încearcă să se schimbe. În plus, asta înseamnă că vei avea mai mult timp pe care să ţi-l petreci cu mine! afirmă Chloe luându-o de mână pe prietena ei şi plimbându-se prin parc.
Se simţea mult mai bine acum. Nu ştia ce va urma, dar asta nici nu mai conta pentru că era pregătită să facă faţă oricăror situaţii neprevăzute.

***

Tu nu ştii cum este să priveşti o persoană în fiecare zi, să o urmăreşti, să simţi fericirea, extazul, dezamăgirea sau surpriza în ochii ei. Să aştepţi ore întregi doar pentru a o admira un minut, să o vezi cu ochii minţii chiar şi atunci când nu este în preajmă şi să tânjeşti după o simplă atingere toată viaţa ta. Nu ai dreptul să mă judeci. Orice ai spune, am iubit-o. Am iubit-o chiar şi atunci când am rănit-o.
Ştii senzaţia aceea pe care o ai când descoperi o melodie nouă care-ţi place şi o asculţi ore întregi pentru că îţi aminteşte de cineva ? Cunoşti emoţia şi extazul pe care le-ai simţit la primul sărut ? Ori fiorii de plăcere de la prima atingere ?
Eu nu le-am cunoscut. Şi tot ce am făcut a fost pentru a o face să se simtă la fel de mizerabil ca şi mine. Ştiu că nu vei înţelege niciodată felul în care m-am simţit, dar a trebuit să o fac să sufere.
Şi scrisoarea a fost doar începutul.

[DeDal N.]

Foarte frumos, deja ne-ai obisnuit cu asta. Mersi pentru ca m-ai anuntat.
So, acum mai incep sa inteleg una si alta. Totusi, paragraful scris cu italic ce e? Alta scrisoare? Ma intreb.
Nu am vazut greseli, d'oh, cred ca odata o sa caut doar sa gasesc una, ca sa imi potolesc pofta. Nu te scuza pentru ca e mai simplu, cum am spus si inainte, ai descris foarte bine, asa, ca sa intelegem toti *sarcastic smile*.
Ai folosit ceva mai mult dialog, ceea ce ma foarte bucura. Fata asta a avut, are si cred ca nu ma insel cand presupun ca va avea o viata si un destin foarte interesant. Zi-mi ca gresesc.
Tine-o tot asa. Buh Bye !!!

[SnowFlake.]

Am văzut singură, fără să mă anunţi >:). * smile *

Mie mi-a plăcut mult. Soph, a? Mă duce cu gândul la Soph a noastră : >.
Se pare că iubita noastră Chloe îşi revine :].
Greşeli de tastare şi de exprimare nu am văzut, ca de obicei. Descrierea, naraţiunea şi dialogul, s-au îmbinat perfect :d.
Cea de la final este scrisoarea ? : - ss
Şi prin ce a făcut-o să sufere?
Aici am rămas în ceaţă = )).
Spor la scris >:D<.

[Kayla.]

So, cum am spus ,sunt aici. Scuze pentru intarziere, doar ca a intervenit ceva. So, imi place mult povestea ta, e foarte buna ideea. E misterioasa si te face curios sa citesti in continuare. Am vazut ca nu ai scris o data sau de doua ori cifrele in litere, ar merge mai bine in litere. Asezarea textului este buna si apreciez ca pui diacritice. Nu am observat nici greseli de tastare, nici de ortografie.
Naratiunea este buna, dialogul nu e sec, actiunea nu e grabita, iar descrierea este minunata. O ador :x. Imi place ca iti exteriorizezi atat de profund sentimentele. Nu mai am ce spune decat bafta in continuare, multa imaginatie si sa pui repede next.*Hugs*