L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Capitol nou... scz ptr intarziere ^:)^.

Capitolul 10: Un caz... si niste sentimente

Ran e potrivit pentru un asemena caz. Experienta lui in informatica o sa-l ajute. Ma intreb cat de departe e dispus sa mearga. Acum o sa vad cat de loiali imi sunt asociatii. Daca o sa intre si Light in treaba asta totul o sa se complice… Sa vedem la ce rezultat ajungem.
Asta era parerea lui Ryuuzaki despre ceea ce avea sa se intample. Dupa cum arata gandurile sale, nu avea nici o intentie sa ma ajute. Poate daca curiozitatea mea nu m-ar face atat de obsedat de acest caz, as putea renunta la el. Din pacate, asta nu este posibil.
Pagina in care erau toate acestea scrise se termina cu niste randuri goale. Am dat pagina de pagina pana cand m-a intampinat din nou acel scris ordonat si usor inclinat. Analizand pentru cateva clipe modul in care este scris jurnalul, observ ca pana acum nu mi-am dat seama de ceva foarte important: alfabetul folosit este cel latin. Avand o mama dintr-o tara europeana, am fost obligat sa-l invat. Si mai ciudat este ca jurnalul este scris in japoneza cu alfabet latin. Nu pot sa cred ca pana acum am trecut peste acest aspect atat de usor. Probabil influenta europeana are o oarecare vina.
Am observant ca cele povestite nu erau directionate catre o anumita zi, probabil avand legatura cu cele citite pana acum. Ma intreb daca acele pagini goale aveau vreo importanta. Ciudat…
Lasand la o parte lucrurile acestea, am continuat sa citesc:

-Gomennasai pentru intarziere.
Am auzit glasul lui Ran dispre usa de la intrare. Trebuia sa vina azi? Parca i-am dat o zi libera… sau era vorba despre Usugi atunci?

<< L nu mai stie ce a facut. Am trait sa o vad si pe-asta. Omul asta incepe sa ma uimeasca cu fiecare paragraf pe care il citesc. >>

-Iar ai lucrat la un caz toata noaptea?
-Da… L-am rezolvat oricum.
Nu am mai avut de ceva ani atat de multe cazuri. Se pare ca lumea e mai rea decat deobicei.

<< Nu mi-am imaginat ca Ryuuzaki sa faca astfel de comentarii la adresa lumii in care traim. Il stiam cu totul altfel. >>

Imi indrept atentia spre ecranul calculatorului. Primisem un caz interesant de la Takamaki. Se pare ca are legatura cu o familie de nobili ai Angliei.
-Ti-am mai spus sa le rezolvi in timpul zilei, nu noaptea.
Ran, imi tot distragi atentia. De ce ai venit azi la servici?

<< Dupa ce ca m-am chinuit toata dupamiaza sa-ti indosariez toate cazurile… O sa te OMOR! >>

-Conform ultimelor statistici un om se poate concentra mai bine noaptea.
I-am spus scurt pentru a evita o alta conversatie. Era stresant sa vorbesc cu angajatii despre aceleasi subiecte zilnice.
In timp ce Ran indosaria niste foi, mi-am reindreptat atentia catre acel caz. Din ce spunea Takamaki, sotia lui Sir Lancellot -unul dintre cei mai mari afaceristi ai Angliei- a disparut in urma cu o saptamana. Tot ce a lasat in urma a fost o scrisoare care nu spunea insa motivul plecarii ei. Se pare ca este vorba despre niste amintiri. Dupa descrierea lui Takamaki, scrisoarea ar arata cam asa:

Iti aduci aminte de ziua in care a venit pe lume fiul nostru? Eu plangeam, iar tu il imbratisai cu caldura. Am simtit in acel moment cum o a doua dragoste renascuse inauntrul meu.

Iti aduci aminte de ziua in care mi-ai oferit primul cadou? un inel cu un diamant rotund, de un albastru contrastant, foarte scump. Nu se putea compara cu sentimentul de dragoste.

Iti aduci aminte de ziua in care ai plecat in acea calatorie pe mare, lasandu-ma cu odreasla acasa timp de doi ani? Ai plecat si am ramas singura, insa cu speranta in suflet.

Inteleg. Ma gandeam ca va fi un caz mai interesant.
-Am terminat.
Vocea lui Ran m-a facut sa-mi pierd acea atentie ce o ofeream cazului. Din nou. Maine o sa-i dau cu siguranta o zi libera.
-Bine. Poti pleca acasa.
I-am raspuns, incercand sa ma concentrez asupra acelei scrisori. Din cate se pare, exista trei paragrafe, deci trei motive pentru care Sir Lancellot a fost parasit. Deasemenea, sunt date si in ordine. Doamna Lancellot, tocmai mi-ati facut treaba mai usoara. Pentru inceput se vorbeste despre acel nou nascut, unde este redirectionat un alt sentiment de dragoste; Doamne Lancellot s-a indragostit de un alt barbat. Al doilea se refera la un cadou foarte scump, dar din cele mentionat la sfarsit, dragostea sotiei nu a putut sa fie cumparata; Doamna Lancellot a primit totul inafara de dragoste. Si in final, acest subiect legat de o calatorie de doi ani in care dansa a stat singura, fiind mereu preocupata de starea sotului ei; Doamna Lancellot il anunta ca a plecat si nu se mai intoarce. Ma gandeam totusi la un caz mai interesant, mai ales ca a venit din aprtea lui Takamaki.

<< L, ti-ai dat seama de toate astea doar citind scrisoarea o singura data. Esti paranormal. Acum, vazand cum gandesti, sunt sigur ca esti cel mai bun detectiv pe care l-am intalnit. >>

Odata cu acest caz se incheie si ziua. Nu mai era nimic scris, dupa acele ultime ganduri ale brunetului. Lasand la o parte faptul ca L a rezolvat cazul inuman de rapid, un lucru mi-a atras in mod special atentia. Este pentru prima data cand il vad pe Ryuuzaki exprimandu-si liber sentimentele.