30-08-2010, 04:39 AM
E prima oara cand postez pe aici :) cu toate astea vreau sa aud toate criticile, fie bune sau rele. Nu va abtineti de la critica, imi prinde bine.
Capitolul 1
"De multe ori mi s-a intamplat in ultimile 2-3 luni sa ma cert cu parintii mei, dar astazi a fost parca mai rau ca niciodata. Tatal meu a incercat la un moment dat sa-mi dea o palma, apoi s-a enervat si mai rau pentru ca nu a reusit sa ma atinga. Dupa aproape o ora am iesit din camera de oaspeti si am urcat in propria camera pentru a-mi clarifica putin gandurile. Dupa jumatate de ora m-am hotarat sa-mi iau banii pe care ii aveam adunati de peste an si sa plec in cautarea unei noi locuinte si, normal, unei slujbe pentru a-mi permite plata unei chirii."
Nici nu avea idee cate lucruri se vor schimba dupa si din cauza plecarii lui de langa parintii sai, nu foarte bogati dar cu suficiente cunostinte prin multe orase, fapt care le usura munca de cautare a tanarului fugar.
Asa cum planuise a luat banii stransi cu greu de-a lungul anului si a iesit pe usa cand parintii lui adormisera. A mers timp de cateva ore fara oprire, dar si fara sa stie exact in ce directie se indrepta. In prima noapte a dormit sub cerul liber, intr-un parc tocmai de la marginea orasului. A doua zi si-a dat seama ca doar plecand fara sa le spuna parintilor de ce a facut asta nu rezolva nimic, s-a grabit sa scrie cateva randuri cu explicatii... banale, care la prima vedere pareau scrise numai ca sa nu spuna nimeni ca nu a vrut sa le scrie. S-a grabit la posta pentru a pune plicul si apoi a pornit prin oras pentru a-si cauta o gazda,avea suficienti bani pentru o luna de cazare, timp in care trebuia sa-si gaseasca un loc de munca.
Parintii lui Allen au inceput cautarile chiar din acea dimineata, au telefonat tuturor cunoscutilor, colegilor lui si politiei, pentru a reclama disparitia.Timp de 2 zile mama lui si-a sunat prietenele din oras si din cel mai apropiat oras pentru a le spune ca fiul ei a disparut si pentru a le ruga sa fie cu ochii in patru pe strada dupa el. In acest timp tatal lui se plimba de dimineata si pana seara pe strazi in cautarea lui.Dupa 2 zile cand au primit scrisoarea, ei s-au nelinistit si mai rau.
Allen cauta in toate partile o gazda, dar fiind doar un adolescent nimeni nu avea incredere sa-l primeasca, spunand ca nu mai au loc. Cand iesea de la o femeie care tocmai il refuzase vazu pe partea cealalta a strazii pe un coleg de clasa.
"Daca ma vede s-a zis cu fuga mea!"
Dar nici nu-si termina ideea bine ca il si aude pe colegul lui intreband o alta persoana daca l-a vazut pe Allen Stewart, se pare ca persoana respectiva trebuia sa-l cunoasca... altfel nu ar fi avut logica sa intrebe un strain in felul asta. Vazand ca este cautat s-a hotarat sa plece din oras chiar in acea zi. A inceput sa mearga pe drumul principal, care il scotea din oras in jumatate de ora de mers pe jos. Ii era atat de teama sa nu fie vazut de vreun cunoscut sau de politie incat drumul, de obicei placut de parcurs, i se paru un cosmar groaznic de jumatate de ora. Cand a iesit din oras s-a mai linistit si a inceput sa se bucure de insorita zi si de frumosul peisaj din jurul orasului. Stia ca daca merge timp de cateva ore pe langa drumul acela va ajunge intr-un orasel, unde s-ar putea sa gaseasca si gazda si slujba. Dupa 2 ore de mers vede o poteca lata cat o masina care se desprinde de drum si o coteste brusc la dreapta, mergand spre mijlocul campului. Cand s-a uitat mai atent, la capatul drumului se vedea o casa gigantica, un palat ar fi putut spune si chiar la inceputul potecii un semn pe care scria "Resedinta Carey".
"Ciudat... o casa asa mare, dar atat de izolata. La cat este de mare banuiesc ca au o armata de servitori acolo.Asta este! Locul perfect unde sa ma ascund de oricine. Sper doar sa mai aiba nevoie de un servitor sau macar sa-i conving ca mai au nevoie de inca unul."
A inceput sa mearga pe poteca, catre mareata constructie, cu cat mergea cu atat i se parea mai mare,
ciudat era ca nu auzea nimic, niciun sunet, nicio vorba, era mult prea liniste pentru resedinta cuiva foarte bogat.Cand ajunse la poarta se astepta sa fie intampinat de un portar care sa-l conduca direct la stapanii casei, dar in loc de asta, gasi poarta putin deschisa si ... nici urma de vreun om. Dupa 5 minute de gandire a luat hotararea sa intre in curte si sa se duca la usa, acolo trebuie sa-i deschida cineva si se va lamuri totul. Aproape 10 minute a durat drumul de la poarta la usa. Ajuns in fata impunatoarei usi incepu sa se gandeasca ce explicatie sa dea cand va fi intrebat de ce se afla acolo.
"Ce pot spune? Cine mi-a dat voie sa intru in curte? De ce am intrat?... NU! Nu e bine sa-mi fac planuri, esueaza mereu! Ma voi lasa purtat de imprejurari si va fi bine, ca de fiecare data!"
Cu mana tremurand de emotii ciocane la usa, prima bataie fiind foarte inceata, apoi inca 3 batai putin mai puternice. Nu se aude nimic din casa, niciun zgomot. Au trecut cateva zeci de secunde foarte apasatoare. Vazand ca nu iese nimeni s-a intins pe jos in fata usii.
"O sa astept aici pana vine cineva, la urma urmei nu am altceva mai bun de facut"
-Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?
"Firar sa fie! Usa este deschisa! Atat de neatent sa fiu... sa nu aud. Si cine o fi aceasta tanara? De ce imi vorbeste atat de politicos cand probabil suntem de aceeasi varsta?"
-Buna ziua!... aaa... Ma ... puteti conduce la ... stapanii casei?
-Va rog, intrati! Ce este atat de urgent si important sa comunicati stapanilor casei?
-As dori sa stiu daca au nevoie de un servitor...
-Mai am doar un servitor... nu mi-ar strica inca unul
"Ce vrea sa.... doar nu o fi ... IMPOSIBIL... E prea tanara.."
-Ce vreti sa spuneti?
"Mi se pare ciudat sa fiu atat de politicos in vorba cu cineva care mi se pare mai tanar ca mine."
In acel moment tanara domnisoara ii intinde mana prezentandu-se.
- Elizabeth Carey, stapana acestei case!
"Raman atat de surprins incat, pur si simplu, in primele secunde uit sa ii iau mana si sa i-o sarut.Dar mi-am dat seama la timp si luandu-i mana incet ca pe o floare ii sarut varful degetelor si imi spun numele"
- Ma scuzati! Am crezut ca...
- Nu face nimic. Asa cum v-am spus...
- Va rog spuneti-mi Allen!
- Bine, asa cum ti-am spus, Allen, am un singur servitor si acela este ocupat acum, de aceea am deschis eu usa.
"Mi se pare ca de la respect a trecut brusc la sarcasm cand mi-a pronuntat numele."
- Sunteti interesata sa mai angajati unul?
- Nu esti cam tanar? Cati ani ai?
- Mai am o luna si fac 18.
- Esti cam mic... s-ar putea sa am probleme daca te angajez...
"AH! Nu ma inteleg! De ce nu am zis ca am mai mult.. nu ma cunoaste puteam sa o spun linistit"
Nici nu avea idee cat de bine a facut ca nu a mintit. In tot timpul discutiei tanarul aproape ca nu a privito deloc pe tanara domnisoara Carey, insa ea... il studia in detaliu desi incerca sa o faca in asa fel incat el sa nu observe. il putea studia in voie chiar fara sa se fereasca, el fiind mult prea derutat ca sa mai fie atent la privirea ei. Nu-si putea imagina cum o fata asa tanara sa fie stapana unei case asa mari, nu ar fi fost normal sa fie parintii ei stapanii casei?
- Parintii tai ... ce vor spune cand vor afla?
- Nu mai locuiesc cu parintii mei, deci nu vor afla si nici nu vor putea spune nimic.
- Poti veni maine? Trebuie sa fac ceva acum. Maine daca vei fi la fel de interesat de slujba iti voi da un raspuns.
- Voi veni si va asigur, stimata domnisoara, ca voi fi la fel de interesat de slujba.
"Nu indraznesc sa-i spun ca altceva mai bun nu am gasit si ca probabil voi dormi pe undeva prin gradina ei pentru ca nu am unde in alta parte"
- La revedere,tinere!
- La revedere!
In timp ce se indrepta spre iesire a auzit un zgomot de sticla sparta dintr-o camera apropiata dar nu a reactionat, si-a continuat drumul spre usa, pe care a inchis-o dupa el cu putina indoiala in suflet.
Fiind inca devreme nu se grabea sa plece, mergea incet in pas de plimbare prin frumos aranjata gradina a domnisoarei Carey. Dupa 5 minute de plimbare. ii vine ideea sa-si petreaca noaptea chiar in curtea aceea intr-un loc ascuns de geamurile casei. S-a intins pe iarba proaspata si a adormit gandindu-se la colegii lui, care probabil inca il cauta.La un moment dat se aude o lovitura puternica apoi o usa se deschide si se inchide fulgerator si zgomotos. Allen se trezeste speriat, mai mult de gandul ca ar putea fi descoperit decat de sunetele pe care le auzise. A inceput sa se miste usor spre iesire. dar tocmai cand voia sa deschida poarta pentru a iesi aude o voce subtire de fata.
- Cine este acolo?
"Daca ma duc... ce va zice ca nu am plecat pana acum? Mai bine continui, nu cred ca ma va urmari."
- Stai! Spune-mi, cine esti?
Foarte suparat pentru ca a fost descoperit si nu stia ce explicatie sa dea pentru a nu crea o impresie proasta, se intoarse catre fata si privind in pamant spunse:
- Eu, Allen, Allen Stewart.
- Ah.. Ce faci aici? De ce mai esti aici?
- Am... mai...
- Spune-mi, nu te voi omora.
- Adevarul este ca doresc sa ma angajez undeva pentru a avea bani sa-mi platesc o gazda, momentan nu am unde locui, am fugit de acasa dupa o lunga serie de probleme cu parintii.
A spus totul dintr-o suflare,fara pauza pentru a nu-si pierde curajul de a marturisi. Abia dupa ce a terminat a ridicat privirea si a vazut cui vorbise. Atat de suparat si ingandurat era inainte de marturisire incat nu recunoscuse vocea. In fata lui statea chiar tanara Elizabeth, dar acum parea mult mai suparata si din cauza asta, mai matura.
- Va rog sa ma scuzati! Plec imediat!
- Nu,stai. De ce nu mi-ai spus de la inceput?
- Am.. crezut ca ma veti refuza daca aflati ca nu am unde sa locuiesc.
- Daca inca mai esti interesat, te angajez, iti ofer cazare si o suma de bani lunar.
- Sigur ca sunt interesat.Va multumesc! Nu aveti idee cat de recunoascator va sunt!
- Vino in casa!
"Am pornit in urma ei, parca plutind de fericire. Eu,locuind intr-o asemenea casa, angajatul unei atat de frumoase si bogate domnisoare... nici nu visam la asa ceva acum cateva zile. M-am lasat condus pana in casa, intr-o incapere mare cu mobilier putin fara sa spun vreun cuvant. Ajuns acolo am simtit un miros puternic de vin."
- Te rog sa scuzi mirosul, servitorul meu a spart o sticla de vin.
- Nu face nimic!
- Asteapta putin!
Se ridica rapid, iese pe o usa din lemn masiv si apoi se grabeste catre bucatarie,unde era servitorul ei. Cand il gaseste ii spune sa pregateasca una din camerele de la parter pentru ca vor avea un nou locatar. Dupa ce ii da instructiunile necesare se intoarce in camera unde ramasese Allen.
- Cand Scotty se va intoarce te vei duce cu el sa-ti arate camera. In camera vei gasi programul tau.
- Multumesc, va asigur ca nu va voi dezamagi!
- Nici nu ma gandeam ca ma vei dezamagi.
Nu trec 2 minute si servitorul se intoarce. Allen pleaca cu el pentru a-i fi prezentata camera lui, apoi casa. Dupa o ora de umblat prin casa, noul servitor al casei Carey cunostea majoritatea camerelor. Dupa aceasta prezentare se intoarse in camera lui si se apuca de citit programul pentru zilele urmatoare.
Capitolul 1
"De multe ori mi s-a intamplat in ultimile 2-3 luni sa ma cert cu parintii mei, dar astazi a fost parca mai rau ca niciodata. Tatal meu a incercat la un moment dat sa-mi dea o palma, apoi s-a enervat si mai rau pentru ca nu a reusit sa ma atinga. Dupa aproape o ora am iesit din camera de oaspeti si am urcat in propria camera pentru a-mi clarifica putin gandurile. Dupa jumatate de ora m-am hotarat sa-mi iau banii pe care ii aveam adunati de peste an si sa plec in cautarea unei noi locuinte si, normal, unei slujbe pentru a-mi permite plata unei chirii."
Nici nu avea idee cate lucruri se vor schimba dupa si din cauza plecarii lui de langa parintii sai, nu foarte bogati dar cu suficiente cunostinte prin multe orase, fapt care le usura munca de cautare a tanarului fugar.
Asa cum planuise a luat banii stransi cu greu de-a lungul anului si a iesit pe usa cand parintii lui adormisera. A mers timp de cateva ore fara oprire, dar si fara sa stie exact in ce directie se indrepta. In prima noapte a dormit sub cerul liber, intr-un parc tocmai de la marginea orasului. A doua zi si-a dat seama ca doar plecand fara sa le spuna parintilor de ce a facut asta nu rezolva nimic, s-a grabit sa scrie cateva randuri cu explicatii... banale, care la prima vedere pareau scrise numai ca sa nu spuna nimeni ca nu a vrut sa le scrie. S-a grabit la posta pentru a pune plicul si apoi a pornit prin oras pentru a-si cauta o gazda,avea suficienti bani pentru o luna de cazare, timp in care trebuia sa-si gaseasca un loc de munca.
Parintii lui Allen au inceput cautarile chiar din acea dimineata, au telefonat tuturor cunoscutilor, colegilor lui si politiei, pentru a reclama disparitia.Timp de 2 zile mama lui si-a sunat prietenele din oras si din cel mai apropiat oras pentru a le spune ca fiul ei a disparut si pentru a le ruga sa fie cu ochii in patru pe strada dupa el. In acest timp tatal lui se plimba de dimineata si pana seara pe strazi in cautarea lui.Dupa 2 zile cand au primit scrisoarea, ei s-au nelinistit si mai rau.
Allen cauta in toate partile o gazda, dar fiind doar un adolescent nimeni nu avea incredere sa-l primeasca, spunand ca nu mai au loc. Cand iesea de la o femeie care tocmai il refuzase vazu pe partea cealalta a strazii pe un coleg de clasa.
"Daca ma vede s-a zis cu fuga mea!"
Dar nici nu-si termina ideea bine ca il si aude pe colegul lui intreband o alta persoana daca l-a vazut pe Allen Stewart, se pare ca persoana respectiva trebuia sa-l cunoasca... altfel nu ar fi avut logica sa intrebe un strain in felul asta. Vazand ca este cautat s-a hotarat sa plece din oras chiar in acea zi. A inceput sa mearga pe drumul principal, care il scotea din oras in jumatate de ora de mers pe jos. Ii era atat de teama sa nu fie vazut de vreun cunoscut sau de politie incat drumul, de obicei placut de parcurs, i se paru un cosmar groaznic de jumatate de ora. Cand a iesit din oras s-a mai linistit si a inceput sa se bucure de insorita zi si de frumosul peisaj din jurul orasului. Stia ca daca merge timp de cateva ore pe langa drumul acela va ajunge intr-un orasel, unde s-ar putea sa gaseasca si gazda si slujba. Dupa 2 ore de mers vede o poteca lata cat o masina care se desprinde de drum si o coteste brusc la dreapta, mergand spre mijlocul campului. Cand s-a uitat mai atent, la capatul drumului se vedea o casa gigantica, un palat ar fi putut spune si chiar la inceputul potecii un semn pe care scria "Resedinta Carey".
"Ciudat... o casa asa mare, dar atat de izolata. La cat este de mare banuiesc ca au o armata de servitori acolo.Asta este! Locul perfect unde sa ma ascund de oricine. Sper doar sa mai aiba nevoie de un servitor sau macar sa-i conving ca mai au nevoie de inca unul."
A inceput sa mearga pe poteca, catre mareata constructie, cu cat mergea cu atat i se parea mai mare,
ciudat era ca nu auzea nimic, niciun sunet, nicio vorba, era mult prea liniste pentru resedinta cuiva foarte bogat.Cand ajunse la poarta se astepta sa fie intampinat de un portar care sa-l conduca direct la stapanii casei, dar in loc de asta, gasi poarta putin deschisa si ... nici urma de vreun om. Dupa 5 minute de gandire a luat hotararea sa intre in curte si sa se duca la usa, acolo trebuie sa-i deschida cineva si se va lamuri totul. Aproape 10 minute a durat drumul de la poarta la usa. Ajuns in fata impunatoarei usi incepu sa se gandeasca ce explicatie sa dea cand va fi intrebat de ce se afla acolo.
"Ce pot spune? Cine mi-a dat voie sa intru in curte? De ce am intrat?... NU! Nu e bine sa-mi fac planuri, esueaza mereu! Ma voi lasa purtat de imprejurari si va fi bine, ca de fiecare data!"
Cu mana tremurand de emotii ciocane la usa, prima bataie fiind foarte inceata, apoi inca 3 batai putin mai puternice. Nu se aude nimic din casa, niciun zgomot. Au trecut cateva zeci de secunde foarte apasatoare. Vazand ca nu iese nimeni s-a intins pe jos in fata usii.
"O sa astept aici pana vine cineva, la urma urmei nu am altceva mai bun de facut"
-Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?
"Firar sa fie! Usa este deschisa! Atat de neatent sa fiu... sa nu aud. Si cine o fi aceasta tanara? De ce imi vorbeste atat de politicos cand probabil suntem de aceeasi varsta?"
-Buna ziua!... aaa... Ma ... puteti conduce la ... stapanii casei?
-Va rog, intrati! Ce este atat de urgent si important sa comunicati stapanilor casei?
-As dori sa stiu daca au nevoie de un servitor...
-Mai am doar un servitor... nu mi-ar strica inca unul
"Ce vrea sa.... doar nu o fi ... IMPOSIBIL... E prea tanara.."
-Ce vreti sa spuneti?
"Mi se pare ciudat sa fiu atat de politicos in vorba cu cineva care mi se pare mai tanar ca mine."
In acel moment tanara domnisoara ii intinde mana prezentandu-se.
- Elizabeth Carey, stapana acestei case!
"Raman atat de surprins incat, pur si simplu, in primele secunde uit sa ii iau mana si sa i-o sarut.Dar mi-am dat seama la timp si luandu-i mana incet ca pe o floare ii sarut varful degetelor si imi spun numele"
- Ma scuzati! Am crezut ca...
- Nu face nimic. Asa cum v-am spus...
- Va rog spuneti-mi Allen!
- Bine, asa cum ti-am spus, Allen, am un singur servitor si acela este ocupat acum, de aceea am deschis eu usa.
"Mi se pare ca de la respect a trecut brusc la sarcasm cand mi-a pronuntat numele."
- Sunteti interesata sa mai angajati unul?
- Nu esti cam tanar? Cati ani ai?
- Mai am o luna si fac 18.
- Esti cam mic... s-ar putea sa am probleme daca te angajez...
"AH! Nu ma inteleg! De ce nu am zis ca am mai mult.. nu ma cunoaste puteam sa o spun linistit"
Nici nu avea idee cat de bine a facut ca nu a mintit. In tot timpul discutiei tanarul aproape ca nu a privito deloc pe tanara domnisoara Carey, insa ea... il studia in detaliu desi incerca sa o faca in asa fel incat el sa nu observe. il putea studia in voie chiar fara sa se fereasca, el fiind mult prea derutat ca sa mai fie atent la privirea ei. Nu-si putea imagina cum o fata asa tanara sa fie stapana unei case asa mari, nu ar fi fost normal sa fie parintii ei stapanii casei?
- Parintii tai ... ce vor spune cand vor afla?
- Nu mai locuiesc cu parintii mei, deci nu vor afla si nici nu vor putea spune nimic.
- Poti veni maine? Trebuie sa fac ceva acum. Maine daca vei fi la fel de interesat de slujba iti voi da un raspuns.
- Voi veni si va asigur, stimata domnisoara, ca voi fi la fel de interesat de slujba.
"Nu indraznesc sa-i spun ca altceva mai bun nu am gasit si ca probabil voi dormi pe undeva prin gradina ei pentru ca nu am unde in alta parte"
- La revedere,tinere!
- La revedere!
In timp ce se indrepta spre iesire a auzit un zgomot de sticla sparta dintr-o camera apropiata dar nu a reactionat, si-a continuat drumul spre usa, pe care a inchis-o dupa el cu putina indoiala in suflet.
Fiind inca devreme nu se grabea sa plece, mergea incet in pas de plimbare prin frumos aranjata gradina a domnisoarei Carey. Dupa 5 minute de plimbare. ii vine ideea sa-si petreaca noaptea chiar in curtea aceea intr-un loc ascuns de geamurile casei. S-a intins pe iarba proaspata si a adormit gandindu-se la colegii lui, care probabil inca il cauta.La un moment dat se aude o lovitura puternica apoi o usa se deschide si se inchide fulgerator si zgomotos. Allen se trezeste speriat, mai mult de gandul ca ar putea fi descoperit decat de sunetele pe care le auzise. A inceput sa se miste usor spre iesire. dar tocmai cand voia sa deschida poarta pentru a iesi aude o voce subtire de fata.
- Cine este acolo?
"Daca ma duc... ce va zice ca nu am plecat pana acum? Mai bine continui, nu cred ca ma va urmari."
- Stai! Spune-mi, cine esti?
Foarte suparat pentru ca a fost descoperit si nu stia ce explicatie sa dea pentru a nu crea o impresie proasta, se intoarse catre fata si privind in pamant spunse:
- Eu, Allen, Allen Stewart.
- Ah.. Ce faci aici? De ce mai esti aici?
- Am... mai...
- Spune-mi, nu te voi omora.
- Adevarul este ca doresc sa ma angajez undeva pentru a avea bani sa-mi platesc o gazda, momentan nu am unde locui, am fugit de acasa dupa o lunga serie de probleme cu parintii.
A spus totul dintr-o suflare,fara pauza pentru a nu-si pierde curajul de a marturisi. Abia dupa ce a terminat a ridicat privirea si a vazut cui vorbise. Atat de suparat si ingandurat era inainte de marturisire incat nu recunoscuse vocea. In fata lui statea chiar tanara Elizabeth, dar acum parea mult mai suparata si din cauza asta, mai matura.
- Va rog sa ma scuzati! Plec imediat!
- Nu,stai. De ce nu mi-ai spus de la inceput?
- Am.. crezut ca ma veti refuza daca aflati ca nu am unde sa locuiesc.
- Daca inca mai esti interesat, te angajez, iti ofer cazare si o suma de bani lunar.
- Sigur ca sunt interesat.Va multumesc! Nu aveti idee cat de recunoascator va sunt!
- Vino in casa!
"Am pornit in urma ei, parca plutind de fericire. Eu,locuind intr-o asemenea casa, angajatul unei atat de frumoase si bogate domnisoare... nici nu visam la asa ceva acum cateva zile. M-am lasat condus pana in casa, intr-o incapere mare cu mobilier putin fara sa spun vreun cuvant. Ajuns acolo am simtit un miros puternic de vin."
- Te rog sa scuzi mirosul, servitorul meu a spart o sticla de vin.
- Nu face nimic!
- Asteapta putin!
Se ridica rapid, iese pe o usa din lemn masiv si apoi se grabeste catre bucatarie,unde era servitorul ei. Cand il gaseste ii spune sa pregateasca una din camerele de la parter pentru ca vor avea un nou locatar. Dupa ce ii da instructiunile necesare se intoarce in camera unde ramasese Allen.
- Cand Scotty se va intoarce te vei duce cu el sa-ti arate camera. In camera vei gasi programul tau.
- Multumesc, va asigur ca nu va voi dezamagi!
- Nici nu ma gandeam ca ma vei dezamagi.
Nu trec 2 minute si servitorul se intoarce. Allen pleaca cu el pentru a-i fi prezentata camera lui, apoi casa. Dupa o ora de umblat prin casa, noul servitor al casei Carey cunostea majoritatea camerelor. Dupa aceasta prezentare se intoarse in camera lui si se apuca de citit programul pentru zilele urmatoare.