Kiss of Dawn

[Itsumi]

Am mai deschis un nou topic...cu o noua poveste. Se pare ca celelalte 2 nu prea v-au placut. Daca cineva va dori sa pun la ele continuarea o voi face. Sper sa nu va plictisesc si cu aceasta poveste.
Multumesc.
Enjoy!



Capitolul 1 - Destinul




Luna misterioasa, acopera pamantul cu razele ei protectoare. Gardianele ei, stelele, stau de paza si protejeaza toate lucrurile ceresti.
Natura, impreuna cu toata vegetatia si fauna ne ofera clipe importante noua oamenilor. Ne ofera un trai mai bun, bogat si fericit. Umbra copacilor la care te poti aseza sa te odihnesti si sa te feresti de lumina soarelui arzatoare, oferand o cantitate importanta de oxigen. Fara natura, noi am muri, deoarece ei ne prelungeste viata chiar si cu cateva clipe, minute, ore, zile, ani…
Chiar si casutele candva multe pe aceasta insula au incetat sa mai chiuie sau sa mai petreaca. Multimea vrajita de farmecul noptii s-au retras incetul cu incetul spre locuintelor umile, dar frumos aranjate pentru o viata lipsita aproape fara griji. Auzind din departare,raul curgand, cu un zgomot placut pare a fi un cantec de leagan interpretat de insasi ingerii pogorati din cer.


“Cel mai dureros lucru din lume este sa te simti in plus, acolo unde era totul…”



Inca de mici, destinul ne-a adus impreuna…Mereu impreuna, la bine si la rau. Nu ar fi fost nici o problema. Inca din pantecul mamei noastre, noi doua ne intelegeam si ne confensam ideile si planurile de viitor. Noi doua urmam sa conducem insula, spre un loc mai bun. Mereu am avut incredere in tine, stiam ca alaturi de tine ceva rau nu avea sa se intample. Credeam in puterea noastra si in destinul harazit noua. Nu aveam sa te dezamagesc niciodata si nici tu pe mine…
La nasterea noastra toata lumea venita pentru noi a ramas uimita. Eram doua fete mici gemene. Mama noastra a fost cea mai fericita, insa in scurt timp a murit pe patul de spital. Noi desi nu intelegeam ce se intampla, am simtit ceva straniu care ne-a facut sa plangem. Aveam numai o ora, iar primul nostru vis de a creste impreuna cu mama noastra ne-a fost furat. Lacrimile amare si inocente curgeau pe chipul nostru angelic. Mama a mai apucat doar sa ne dea numele care aveau sa ne ocroteasca mereu: Kokoro si Kimo.
Numele ni se potriveau perfect. Eu eram mai indrazneata, mai vie de accea numele meu era Kimo. Eram o pisicuta draguta care avea sa te protejeze pe tine Kokoro. Tu erai inocenta, frumoasa. La fel ca un iepuras alb ca zapada. Insa inima ta nu era de iepuras, ci de un leu neinfricat care avea sa ma ajute mereu pana ne indeplineam visul. Toate visurile mele aveau sa se indeplineasca pentru ca tu erai langa mine…Insa destinul a lovit din nou…