Kisaeng

[Rose ^^]

buna lume..v-am adus nextu.. Dupa o absenta si o insistare(nu m-am suparat:D) am sosit aici. Sper sa va placa si ca m-am descurcat...scuze daca mai sunt greseli si credeti-ma ca l-am corectat de vreo 5 ori. Deci Lectura placuta:X

Cap IX Minciuni la orice pas...

SAKURA:

“-De ce eu am parul negru si nici tu si nici raposatul meu tata nu au parul negru?”
Intrebarea asta o aud incontinu. Ce as putea sa-i spun. Nu pot sa-i zic adevarul. Nu pot. Cum ar fi sa-i zic “ Stii, Sachiko ca Pein nu e tatal tau. Sasuke e tatal tau si m-a alungat de la palat, iar cand am vrut sa-i zic ca astept un copil nu m-a primit..” Ar fi prea crud. Nu pot sa-i sfasii inimioara ei. Totusi credeam ca nu va intreba asta niciodata, dar temerile mele se adeveresc. Pein ajuta-ma. Sper sa nu gresesc, dar nu pot. A rascolit trecutul si eu care credeam ca l-am ingropat. Nu pot sa evit intrebarea la nesfarsit, poate banui ceva sau si mai rau sa traga alte concluzii si sa ma urasca. Nu, nu vreau sa o pierd din nou. Nu vreau sa mai pierd persoanele dragi mie.
- Credeam ca nu vei pune intrebarea asta.- am hotarat sa-i vorbesc. Era destul de speriata de ceea ce am zis- Pai, draga mea, tu nu ai parul ca mine sau tatal tau, deoarece... – ce sa-i zic? M-am blocat. Nu pot sa-i spun ceea ce am fost eu. Nu pot sa-i zic adevarul. S-ar ingrozi sau m-ar ura- Pai tu il mostenesti pe bunicul tau de pe tata. El avea parul negru, iar la ochii ma mostenesti pe mine. Intelegi? Acum odihnestete, diseara vreau sa fii aranjata, deoarece a venit un vechi prieten si va lua cina cu noi.
- Sigur mama. Pot sa te mai intreb ceva? – dau din cap ca poate continua- Putem merge maine la tata la mormant? Te rog mult.
- Bineinteles. Vei alege tu aranjamentul floral pentru Pein. I-am sarutat fruntea alba dupa care am iesit din camera brunetei, avand directia baie pentru a ma schimba de rochie. Doamne ce ma bucur ca bruneta mea si-a revenit si nu a avut nimic grav.

Acea intrebare, acel raspuns. Nici nu stiu cat de mult am lamurit-o, dar sper sa nu mai intrebe si mai important sa nu ma mai intalnesc vreodata cu Sasuke. Il urasc. A zis atunci ca vrea sa-i devin sotie, iar apoi nici ca ma primeste sa-i zic ca va fi tata. Ei bine, Sasuke stai acolo gandintu-te daca eu mai traiesc, adica daca copilul tau traieste sau daca e bine. Suferi, ca si eu am suferit. Mi s-a rupt inima in mii de bucatele. Desi nu cred ca-ti pasa tie, daca ti-ar fi pasat mai fi cautat, macar pe copil. In schimb, daca intrazneai sa mi-l iei deveneam o adevarata fiara, o leoaica gata sa-si apere puii.

Langa usa neagra de la dormitorul meu o vad pe Hinata. Sigur vrea sa discutam. De ce tot se intampla azi? De ce? Hinata, cu toata durerea in suflet pe care o am trebuie sa fac si pasul asta. Nu vreau sa te pierd. Esti prietena mea, nu as suporta sa patesti ceva. Ma cunosti, te cunosc si stiu ca esti in ceata de ceea ce ti-am spus, dar tot ce fac e pentru tine, pentru voi. Sunt asa rece cu toti pentru ca nu vreau sa va pierd. Prefer sa ma urati decat sa stiu ca v-am pierdut. Mi-a ajuns ca inima mi-a fost rupta in bucati de doua ori, nu mai vreau.
- Sakura, as dori sa vorbesc ceva cu tine.-ofetez si o poftesc la mine in camera. Ne asezam la masa rotunda de langa geam dupa care ii fac semn sa continuie- Te rog explica-mi ce au fost cu acele vorbe spuse de tine? Nu te inteleg.
- A fost purul adevar. Nu v-a pasat de mine. A-ti continuat cu viata voastra fara sa stiti cat de mult sufeream si plangeam.
- Nu, Sakura! Tu nu stii nimic! Nu stii cat ma durea sa te vad asa. Nu te-am mai intrebat nimic, am incercat sa nu mai rasucesc cutitul in rana, sa nu te mai fac sa suferi. Dar vad ca m-am inselat. Poate ca am gresit, dar ti-am vrut binele. Nu stii cat plangeam si cat ma durea sa te vad asa de rece chiar si cu fata ta. Nu stii cat am plans pentru tine. NU STII NIMIC! Poate ca esti regina si conduci un stat, poate ca dai ordine bune si alegi corect, dar in materie de sentimente nu stii nimic.

Tipa la mine cat o tineau plamani. De unde a capatat forta asta? Trebuie sa recunosc ca ma simt mandra sa o stiu asa de puternica si faptul ca nu-i frica sa spuna ce gandeste. Poate are dreptate. Poate ca nu am stiut prin ce a trecut, poate ca nu stiu nimic in ceea ce privesc sentimentele, dar nici ea nu stie ca mi-e greu sa o mint. Nu stie ca nu-mi place sa fiu asa rece, dar prefer ura lor decat sa bocesc dupa persoanele la care tin. Mi-a ajuns cat am plans la mormantul lui Pein si inca plang. Nu vreau sa mai trec prin ceea ce am trecut atunci. Nu pot descrie ceea ce simti cand pierzi o persoana draga tie.
Iti vine sa urli si sa arunci tot ceea ce prinzi. Simti cum lumea ta s-a prabusit peste tine, simti ca nu poti respira, ca viata ta s-a incheiat aici. Nu are rost sa continui. Pe moment nu vrei sa realizezi ca aici s-a terminat ciclul de viata al unei persoane. Nu vrei sa accepti, dar dupa ce vezi cum il da in groapa adanca, rece si umeda, atunci, abia atunci simti durerea adevarata. Atunci realizezi. Incepi sa vresi rauri de lacrimi amare si pline de durere. Doresti sa te arunci dupa el/ea, dar nu esti lasata.
Te simti ca o leguma, neputincioasa. Simti cum totul trece peste tine, iar tu ramai pe loc si nu faci nimic. Poate ca intra traiesti, dar asta e doar de fatada. Corpul e acolo, dar ii lipseste spiritul, care e plecat intr-o lume mai buna. In cautarea fericirii ce pare ca nu vrea sa fie de partea ta. Ai impresia ca viata te uraste si ca nu ai nici un rost pe acest pamant, dar si cele mai mici insecte au rolul lor. Deci suntem aici pentru ca avem un rol de indeplinit. Esti intr-o prapastie si nu te mai poti ridica, dar trebuie sa incercam. Fiercare om are o misiune pe acest pamant. Cu durere trebuie sa mergem mai departe. Cine nu cunoaste siguratatea, tristetea, suferinta.. nu poate spune ca a trait cu adevarat. Abia dupa ce simti ca te-ai dus la fund si ai incercat sa te ridici, abia atunci poti spune ca ai trait cu adevarat. Nu totul e roz. Sunt mii si mii de culori, iar fiecare cu semnificatia ei. Rosul ce semnifica pasiunea, albul puritatea, galbenul gelozia si multe altele...
Se spune ca daca si vremea e morocanoasa in ziua unei inmormantari, atunci persona respectiva regreda ca a murit si ca natura il/o plange. Asta inseamna ca Pein a regretat ca a murit. Si avea si motiv. M-a lasat singura cu fata in aceasta lume cruda, ce incearca sa supravietuiasca. Pentru asta Pein te urasc, dar iubirea mea pentru tine ramane inchisa intr-un cufar. Nu mai sunt de dragoste, e prea multa durerea ca sa o obtii. Nu cred ca mai suport. Prefer sa ma lupt cu un rege ce vrea sa ma vada moarta. Prefer sa simt o sabie ce imi strapunge sufletul. Macar atunci stiu ca mor cu adevarat si nu mai sufar.
- Daca asta vrei Sakura, foarte bine. Iti voi indeplini dorinta. Te voi lasa singura. Voi incepe sa-mi vad doar de viata mea si nu ma voi preocupa pentru tine. –s-a ridicat de pe scaunul maroniu indreptandu-se spre usa. Stau cu capul intors spre ea si vad ca sa oprit si si-a intors foarte putin capul spre mine- Adio surioara.

Asta e. S-a incheiat si prietenia noastra. Aici s-a spus stop. O privesc cum iese din dormitorul meu si usa sa trantit in urma ei provocand un zgomot nu prea placut. Exact ca o voce ce spune “Adio”. Acel sunet persista in mintea mea. Siroaie de lacrimi au izbucnit din ochii mei. Tocmai s-a rupt lantul dintre noi, totusi prefer asta. Ma ridic oftand dupa care sun din clopotel pentru a veni o servitoare sa-mi pregateasca vana. Nu dureaza nici cinci minute ca deja a sosit. Ii dau indicatiile necesare si continui sa privesc cerul albastru. Pasarile zboara linistite, fara nici un gand de durere. Sunt libere sa faca ce vor. Cateodata as vrea sa fiu si eu asa.

Sirul mi-a fost intrerup de Mikia, servitoarea care ma anunta ca pot intra timp in care ea imi va pregati rochia pentru cina. Intru in baie si un miros de levantica imi inunda narile. Imi dezvelesc trupul alb dupa care intru in “ritualul de purificare” a corpului. De as putea purifica si sufletul. Ma bucur enorm ca am reusit si mi-am pastrat vaduvia. Nici un barbat nu s-a mai atins de mine inafara de Pein si cel ce mi-a furat fecioria, iar dupa m-a alungat ca o carpa folosita. Regred un lucru: ca Pein nu a fost primul si singurul barbat din viata mea.

Ies din baie cu un halat alb din satin pe mine fiind gata de a-mi lua rochia pregatita pentru cina. Dupa o ora sunt gata pentru a cobora la masa, dar inainte de toate voi trece pe la Sachiko.

SACHIKO:

Stau si privesc tavanul alb fara a avea un punct anume. Iti multumesc Doamne ca m-ai lasat sa traiesc si ca o schimbi si pe mama cat de cat. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut sa vorbesc asa deschis cu ea fara ca sa tipe la mine. I-am vazut din nou acei ochii blanzi, desi nu stiu cat va dura. Am avut curajul sa o intreb ceva ce ma macina de foarte mult timp. Eu sa seman cu bunicul meu? Ciudat. Nu stiu de ce, dar nu sunt multumita de raspuns. Simt ca ma minte, ca imi ascunde ceva. Ceva din trecutul ei ce nu ar dori sa aflu eu. Ma intreb de ce si ce?

Ma ridic brusc din pat si simt ca ametesc. Parca tot se invarte cu mine. Ma sprijin repede de perete, nu as vrea sa mai am o intalnire cu podeaua. E cam dura si rece. Nu ar fi trebuit sa ma ridic asa de brusc. Merg incet catre baie, pentru a-mi curata corpul de sange si praf, deasemenea trebuie sa ma pregatesc si pentru cina.

Stau in fata oglinzii in timp ce mama mea imi prinde parul usor ondulat. Mi-l prinde intr-o parte cu un trandafir alb. Ma ridic usor, iar rochia roz, lunga pana in pamant si cu diamante se potriveste cu rochia mamei mele de un mov cald. Iesim impreuna din dormitor, mai apropiate ca nici o data. Coboram usor scarile si pline de gratie dupa care ne indreptam spre sala de mese, iar toti servitorii fac o plecaciune imediat ce ne vad.
- Buna seara, printesa! Eu sunt Gae-Doo-La, prieten foarte bun cu tatal dumneavoastra. Condoleante pentru pierderea acestuia.

Trebuie sa recunosc ca e un adevarat domn. Totusi nu trebuia sa il pomeneasca si pe tata. Incepe sa discute cu mama de diferite sibiecte, ceea ce pentru mine e chiar plictisitor. Stai asa.. ceva nu e bine aici. Atmosfera e prea incarcata. Adica de ce nasa mea Hinata nu a salutat-o pe mama? Ceva e ciudat aici. Care e motivul? Simt ca traiesc in miciuna, dar voi afla eu. Nu ma las batuta asa usor.

SAKURA:

Doar in cateva ore am devenit foarte apropiata de fata mea. Ce inger puteam sa pierd. Ochii imi umbla in sala pana ce o vad pe Hinata. Draga prietena, iarta-ma, dar prefer asta. Ofetz usor dupa care inaintez spre capul mesei cu Sachiko langa mine. Incep sa vobesc cu Gae-Doo-La despre ce a mai facut, iar din greseala sau poate ca nu e greseala, e destinul pun accent pe ce s-a intamplat cu statul lui de are nevoie de ajutor. Vad cum se uita in alta parte si incearca sa imi evite privirea. Oare ce imi ascunde?
- Gae, te-am intrebat ceva. Nu ai de gand sa imi raspunzi, azi? Sa stii ca nu am multa rabdare.-liniste. Nimic nu se aude. Nici musca. Oare mai respira careva? De ce nu imi raspunde? Gata mi-a intins nervii la maxim, ei aproape.- De ce nu imi raspunzi? Ce ascunzi? Gae-Doo-La!
- Sakura, scuze, dar nu ai de ce sa te ingrijorezi. Orice stat are problemele lui, nu crezi asta? Trec si eu printr-o perioada mai dificila, dar sigur se poate remedia cu un mic ajutor.

De ce am impresia ca imi ascunde ceva? A ezitat prea mult sa-mi raspunda. Nu stiu de ce, dar ceva imi spune sa nu-l cred. Ca totul se v-a intoarce pe dos. O infruntare e foarte aproape. De ce? Simt ca sunt mintita si de consiuliu. Ce se intampla? Vreau un raspuns si vreau adevarul.

http://www.rochiiseara.ro/Rochie-Blush-9...-p7377.htm -rochia Sakurei

~sper ca m-am descurcat la descriere si mai ales atunci cu pierderea unei persoane dragi. Am incercat sa o spun din propria experienta(binicul:() asa ca sper ca e bine:D~