Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Kisaeng

#18
Ok am revenit.trebuia vineri, dar am avut ceva treaba asa ca..in fine nu mai stau la barfe si va pun capitolul urmator. sper sa va placa si ca nu ma urati:D Deci Lectura Placuta.>:D<


Cap VII Durerea unei mame...consecinta faptelor

SAKURA


Nu-i mai raspund si sar ca arsa din pat, indreptandu-ma spre dormitorul fetei mele. Merg, mai bine spus alerg si acum urmeaza momentul final. Deschid usa si..si..nu pot sa cred ceea ce vad... Langa pat, pe covorul candva alb sta Sachiko. Pete rosiatice sunt pe acel covor, iar parul ei negru prinde o reflexie de rosu. Picoarele imi tremurau numai la ceea ce vedeam, dar tot nu ma tineau pe loc. Nu am mai stat propita langa usa si am alegat spre ea. Aici nu m-am mai putut tine pe picioare si am cazut in genunchi strigand numele brunetei mele mici si luand-o la pieptul meu. Numi pasa daca ma murdaresc de sange, acum ea conta. Dar nimic, ea nu raspundea... nu ma auzea. Era liniste. Asa multa liniste ma dispera. Imediat au sosit si servitori castelului, ramanand stana de piatra la imaginea din fata lor. Nu puteam sa cred. Ce stau acolo ca mumiile? De ce nu vin odata sa ma ajute?
- Ce tot stati acolo de parca a-ti vazut o stafie? –Nimic, nici un raspuns. Nu se mai auzea nici musca- Miscati-va odata mumiilor! Aduceti un doctor! Repede! Nu vedeti ca prinstesa e aproape moarta? –tipam la ei ca nebuna, iar ei se invarteau pe acolo ca curcile bete. Doamne aici imi trebuie o mana de barbat.- Rezista scumpa mea, am spus in soapta.

Simteam cum inima mi se rupe in bucati, iar cerul mi-a cazut in cap. Asa ma simteam acum. Defapt nu cred ca puteam descrie ceea ce era in inima mea. Inima mea..inima mea de mama era zdrobita, era strapunsa de o tapusa. Nu mai existam. Nu cred ca mai respiram, dar totusi simteam cum sangele inca imi circula in vene. Eu trebuia sa fiu in locul ei. Eu sunt cea care trebuia sa piarda sange. Pein te rog...ajuta-ma.

Totul era negru in jurul meu. Acum ea conta, ea exista. Nu mai conta regatu, supusii sau altcineva inafara de scumpa mea. Lacrimile incepeau sa-si faca loc pe obraji mei, fiecare cu durerea ei. Sufletul meu de mama era sfasiat si servitori tot nu au faceau nimic. Noroc ca Deidara a auzit zarva si a venit in ajutor.
- Doamne Sakura, ce a patit Sachiko? Rezista micuto. – ii cunosteam urma de ingrijorare din glasul sau, in fond el ii este ca un unchi pentru ea.-
- Deidara, te rog...te rog...ajuta-ma. Servitori nu fac nimic altceva decat se se invarta ca niste curci bete. Te rog. Nu stiu cat mai rezista, nu stiu cat sange a pierdut, nu stiu cat de grav e. Nu stiu nimic. Conduc un stat si cu fata mea nu ma descurc. Deidara! Am tipat la ultimele fraze. Nu mai puteam. Plangeam fara oprire. Simteam cum totul s-a prabusit. Micul meu “regat” s-a prabusit si eu odata cu el. Eram sub acele “pietre” care nu ma lasau sa ies la suprafata. Simteam ca mor, dar ce rost avea sa mai traiesc daca micuta mea moare. Nici unul. Pein era mort, iar daca se duce si ea eu nu mai am de ce sa traiesc. Plangeam in hohote. Trebuia sa ma descarc cumva.
- Atentie aici! -a tipat Deidara si linistea s-a lasat si toti erau aliniati ca la armata asteptand ordine, chiar erau amuzanti.- Voi ce faceti aici? Printesa moare si voi ce faceti? Tu du-te dupa doctor, tu adu... –si tot asa dadea ordine si fiecare facea ce li se spunea.- Acum a-ti inteles? A-ti plecat sau n-ati plecat?

In acel moment am ramas doar eu, Sachiko si Deidara. Toti s-au evaporat de aici. Blondul o ia pe micuta si o aseaza pe pat, iar eu ma tarasc in genunghi pana langa ea. Era asa palida. Ochii ei verzi nu ii mai vedeam si buzele rozalii acum incep sa devina violete, ca sa nu mai spun ca nu ii mai vad acel zambet dulce ce topea inima oricui. Of si cand ma gandesc ca am fost asa rece cu ea, daca o pierd e doar vina mea. Doar a mea.

De ce am certat-o? Nu sunt o mama buna. Doamne te rog salveaza-mi fata, daca e necesar ia-ma pe mine. Vreau ca bruneta mea sa fie bine. Bruneta...ha..ce ciudat. Imi aduc aminte de... asa ii spuneam lui. Cand il iubeam, dar totul s-a stins si nu cred ca-l voi mai vedea vreodata. Sirul gandurilor imi este intrerupt de Deidara ca imi spune sa ma duc sa ma schimb, dar refuz in mod categoric. Iar acum a intrat pe usa una din servitoare cu apa calduta, carpe curate pentru a opri sangerarea cat de cat.

Eu tremuram din toate incheieturile. Nu mai stiam decat un nume: Sachiko si aveam un singur gand: daca moare? Nu, nu trebuie sa ma gandesc la cei mai rau. Acum regret ca nu am petrecut mai mult timp cu ea. Regret. Regrete si iar regrete, iar timpul inainta, nu puteam sa il intorc. Nu puteam sa intorc roata vieti, pentru a repara ceva. Nu pot. Pot sa dau ordine in caz de conflicte sau razboi, dar sa dau timpul inapoi imi este imposibil. Totul se invartea. Eu eram in centrul dureri. O durere infinita, care nu stiu cand se va termina sau daca se va termina. Nu stiu daca voi mai zambi sau sa fiu fericita. Nu cred ca mai eram capabila de ceva.
- Sachiko iarta-ma! Iarta-ma iubita mea.

HINATA:

A plecat si m-a lasat aici. Nici nu s-a intors sa vada daca plang sau nu. Nu i-a pasat. A plecat. S-a dus. Nu mai e aceiasi fata vesela. Chiar daca nu a fost o fata de rege, imparat sau altele, chiar daca a avut o viata dura... mereu, dar mereu a acceptat viata asa cum e si nu s-a plans. Candva radea din toata inima... a cunoscut dragostea, dar totul s-a schimbat. Treptat..treptat. Din ziua in care a fost alungata de la palat, dintr-o prostie. Treptat...apoi cand Sasuke a refuzat sa discute cu ea in particular, poate ca daca accepta acum totul era diferit. Chiar si asa a reusit sa iasa la suprafata, iar acolo s-a intalnit cu Pein, dar nu a durat mult. Fericirea i-a fost luata de moartea acestuia.

Prietena mea nu mai exista. Cea de acolo e una fara suflet si dura. E doar o imitatie. O papusa fara sentimente. Nu stiu cand o voi mai vedea zambind cu adevarat. Dar intrebarea e: Va mai zambi cu adevarat vreodata? Va mai fi fericita? Mi-e mila de ea, nu nu e mila..e...e durere. Da durere. Doare sa o vad suferind si singura. O cunosc. O stiu de mica si imi este ca o sora, iar fata ei ca o nepotica. Le iubesc pe amandoua si sunt in stare de orice pentru ele, pentru sotul meu si copilasul meu.

Nu am mai pomenit nimic de moartea lui Pein crezand ca o va durea si mai tare, am incercat sa evitam subiectul si sa ne continuam viata, dar ea nu a privit asa si a crezut ca nu ne-a pasat. Daca ar sti ea de cate ori ma gandeam la ea. Daca ar sti ca am varsat lacrimi pentru ea si inca vars. In fond e ca o sora pentru mine, dar se pare ca lantul prieteniei noastre se slabeste incet..incet si va ajunge sa se rupa.

Oare ce e cu zarva aia? De cateva minute toti de la palat fac o zarva mai ceva ca la un razboi. Ma indrept usor spre intrare si in drumul meu dau de o servitoare.
- Ce s-a intamplat? E mai rau ca la un razboi. Ce e cu atata zarva?
- Domnita, printesa Sachiko s-a lovit puternic la cap si nu stim inca cat de grav e. Ma iertati, dar am o sarcina de indeplinit.

Am ramas socata, ce socata?...Eram stana de piatra. Am dat din cap ca poate pleca si dupa ceva vreme de ramas pe loc ca o statuie am realizat ca trebuie sa urc sus. Urcam repede scarile, nici prea repede. Nu doream sa-mi rup ceva. Ma intreb cum e Sakura? Ce spun. E distrusa in mod clar. Intru in camera si il vad pe sotul meu incercand sa o calmeze pe rozalie si doctorul care o consulta pe “nepotica” mea. Mii si mii de lacrimi izvorau din ochii Sakurei. Nu am rezistat nici eu si am dat drumul “inchisori”. Eii scumpul meu, ai doua femei ce trebuie linistite. Ma intrept spre prietena mea. In momentul asta nu mai conteaza ce a fost mai inainte. Dau o iau in brate, dar mi-o ia inainte si incepe sa planga pe umarul ei. Incercam sa o linistesc, dar nimic. Era o masina de plans.

SAKURA:

Am luat-o pe Hin in brate si am inceput sa bocesc pe umarul ei, iar ea incerca sa ma consoleze. Dar nu prea reusea. Ce prietena puteam sa pierd. Una de neinlocuit, unica in lumea asta mare si rea. Putine persoane mai sunt ca ea. Doresc sa-mi cer scuze, dar o servitoare ma anunta ca a venit un rege cu o treaba foarte importanta. Ma intreb cine e? Desi nu am chef sa primesc pe cineva ma duc. Nu am chef de o cearta intre state. Nu mai conteaza ca sunt plina de sange, asta e cel mai putin important. Ii rog pe cei doi sa stea cu doctorul, iar eu plec spre sala tronului. Oare cine e? Cine vine asa pe neanuntate?....
[Imagine: h8v.gif]
 



Răspunsuri în acest subiect
Kisaeng - de Sho-Yo - 19-02-2011, 09:45 PM
RE: Kisaeng - de Kazuki - 20-02-2011, 09:56 AM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 20-02-2011, 09:59 AM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 21-02-2011, 10:30 AM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 27-02-2011, 11:27 AM
RE: Kisaeng - de Flash - 06-03-2011, 12:45 AM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 13-03-2011, 07:53 PM
RE: Kisaeng - de Miranda. - 15-03-2011, 09:22 PM
RE: Kisaeng - de Rose ^^ - 17-03-2011, 10:53 PM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 20-03-2011, 12:24 PM
RE: Kisaeng - de Rukia JJ - 20-03-2011, 01:17 PM
RE: Kisaeng - de curcubeu fara culori - 20-03-2011, 01:40 PM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 20-03-2011, 08:21 PM
RE: Kisaeng - de Rose ^^ - 20-03-2011, 09:03 PM
RE: Kisaeng - de Turta Dulce - 21-03-2011, 10:07 AM
RE: Kisaeng - de Tweety - 22-03-2011, 11:30 AM
RE: Kisaeng - de Rose ^^ - 22-03-2011, 09:34 PM
RE: Kisaeng - de Rose ^^ - 27-03-2011, 04:30 PM
RE: Kisaeng - de Tweety - 27-03-2011, 05:49 PM
RE: Kisaeng - de Rukia JJ - 27-03-2011, 05:53 PM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 27-03-2011, 09:07 PM
RE: Kisaeng - de Kayla. - 04-04-2011, 11:31 AM
RE: Kisaeng - de Rose ^^ - 06-04-2011, 10:36 PM
RE: Kisaeng - de Yin - 07-04-2011, 10:54 AM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 08-04-2011, 07:07 AM
RE: Kisaeng - de Kayla. - 19-04-2011, 06:56 PM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 20-04-2011, 10:05 AM
RE: Kisaeng - de *Black~~Heart* - 20-04-2011, 11:51 AM
RE: Kisaeng - de Kayla. - 21-04-2011, 07:18 AM
RE: Kisaeng - de Rose ^^ - 15-05-2011, 08:08 PM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 16-05-2011, 08:46 AM
RE: Kisaeng - de Katniss - 19-05-2011, 02:14 PM
RE: Kisaeng - de Sho-Yo - 21-07-2011, 06:27 PM
RE: Kisaeng - de Kayla. - 24-07-2011, 10:48 AM


Utilizatori care citesc acest subiect:
7 Vizitator(i)