25-12-2008, 03:38 PM
pai m-am gandit sa fac si eu un fic aici....este primul deci sa nu va asteptati la prea multe.. :D
CapI:"Ce trecut.."
Intr-o zi sumbra de iarna,ninsoarea atingea fata fina a ingerului ce zacea pe o bucata de carton,intre cele doua blocuri reci.Micul inger zacu in locul acela intunecat de ceva vreme, parca mort.Insa, cand soarele aparu in ochii fetei,strecurandu-se printre firele de par ale copilei,o trezi incet.Aceasta se scula trista,gandindu-se la ziua de ieri:
FLASHBACK:
"-Vino inapoi,hoato!
-Adune inapoi painea!
Saraca alerga pana ce dadu de un lac,unde se urca intr-un copac si infuleca
numaidecat painea proaspat facuta."
END OF FLASHBACK
Se ridica de pe 'patul' ei si porni spre cautare de hrana,ca un lup in salbaticie.Strajui toate strazile Konohai,insa nu gasi nimic.Toate magazinele erau inchise.Se uita dulceag la medalionul de la gatul ei,singurul lucru ramas de la mama ei ,moarta intr-un accident cu masina,in urma cu un an.Tatal ei o abandonase la nastere,si nu mai avea alte rude,pentru ca parintii acesteia
proveneau dintr-un orfelinat.
In ochii ei rosii,medalion stralucea continuu ,chiar daca era murdar si prafuit
Pletele-i brunete ii descopereau urechile albe,in bataia vantului.In cele din urma ,ajunsa in fata unei case mari,se puse langa gardul acesteia,admirandu-i frumusetea.La etaj,vazu o doamna ce citea pe pervaz.
Fetita o recunoscu:era o celebra cantareata ,pe nume Azumi Hanako.Aceasta era o tanara vaduva care-si pierduse sotul si copii in acelasi accident unde murise si mama fetitei.Azumi avea 29 de ani si avea ochii de un violet lucitor ,precum ii era si parul.Aceasta traia alaturi de pisicile ei,in numar de patru,de valet,bucatareasa gradinar etc.Toti acestia erau oameni in varsta, in jurul anilor 40-60.
Azumi, plictisita se uita indifeent afara,pana cand o zari pe copila.Isi adu aminte de acea privire blanda.Isi lua hanoracul si papucii de casa si iesi cu repeziciune afara.Ajungand la fetita ,o studia cu privirea si-i zambii cu blandete.Isi dadu seama ca e datoria ei s-o creasca de acum incolo,pentru ca mama ei murise din cauza sotului ei,care conducea beat.
-Cum te numesti?
-Kimiko...
-Vino,paseste spre noua ta viata.[/font][/color][/size]
CapI:"Ce trecut.."
Intr-o zi sumbra de iarna,ninsoarea atingea fata fina a ingerului ce zacea pe o bucata de carton,intre cele doua blocuri reci.Micul inger zacu in locul acela intunecat de ceva vreme, parca mort.Insa, cand soarele aparu in ochii fetei,strecurandu-se printre firele de par ale copilei,o trezi incet.Aceasta se scula trista,gandindu-se la ziua de ieri:
FLASHBACK:
"-Vino inapoi,hoato!
-Adune inapoi painea!
Saraca alerga pana ce dadu de un lac,unde se urca intr-un copac si infuleca
numaidecat painea proaspat facuta."
END OF FLASHBACK
Se ridica de pe 'patul' ei si porni spre cautare de hrana,ca un lup in salbaticie.Strajui toate strazile Konohai,insa nu gasi nimic.Toate magazinele erau inchise.Se uita dulceag la medalionul de la gatul ei,singurul lucru ramas de la mama ei ,moarta intr-un accident cu masina,in urma cu un an.Tatal ei o abandonase la nastere,si nu mai avea alte rude,pentru ca parintii acesteia
proveneau dintr-un orfelinat.
In ochii ei rosii,medalion stralucea continuu ,chiar daca era murdar si prafuit
Pletele-i brunete ii descopereau urechile albe,in bataia vantului.In cele din urma ,ajunsa in fata unei case mari,se puse langa gardul acesteia,admirandu-i frumusetea.La etaj,vazu o doamna ce citea pe pervaz.
Fetita o recunoscu:era o celebra cantareata ,pe nume Azumi Hanako.Aceasta era o tanara vaduva care-si pierduse sotul si copii in acelasi accident unde murise si mama fetitei.Azumi avea 29 de ani si avea ochii de un violet lucitor ,precum ii era si parul.Aceasta traia alaturi de pisicile ei,in numar de patru,de valet,bucatareasa gradinar etc.Toti acestia erau oameni in varsta, in jurul anilor 40-60.
Azumi, plictisita se uita indifeent afara,pana cand o zari pe copila.Isi adu aminte de acea privire blanda.Isi lua hanoracul si papucii de casa si iesi cu repeziciune afara.Ajungand la fetita ,o studia cu privirea si-i zambii cu blandete.Isi dadu seama ca e datoria ei s-o creasca de acum incolo,pentru ca mama ei murise din cauza sotului ei,care conducea beat.
-Cum te numesti?
-Kimiko...
-Vino,paseste spre noua ta viata.[/font][/color][/size]
Hiding from your true power, from your identity it's called...cowardice.
With no action you'll get no reward
With no action you'll get no reward