Kimi ni todoke

[Kuro Kitsune]

Kimi ni todoke a fost un anime foarte inocent si dragut :3 Mi-a placut de la inceput cum se inrosea Kazehaya la orice zicea Sawako si mereu punea faza de: - Nu crezi ca e cald aici?>///< Si ryuu si chizuru sunt foarte simpatici si faza aia cu:- Stii, in momentul in care spui chi gura automat iti zambeste.Deaia te strig mereu asa. Uite incearca: Chi . Am ras dinnou la faza cu zvonurile: Ayane: -Sawako,stii, eu am fost cu 100 de baieti in scoala generala. Chizuru -Si eu (nu stiu cea mai facut). la care Sawako: - Sunteti uimitoare!!!! Si ele: 200% inocenta

[Crazy~Tenshi]

Am vazut si eu anime-ul acum vreo doua luni. A fost dragut, dar nu impresionant. In primele episoade mi se parea ca totul se misca prea repede intre Kazehaya si Sawako, parca s-au indragostit imediat unul de altul, doar ca nu isi dadeau nici ei seama. Dupa a inceput sa mi se para ca actiunea e cam trasa de par si ca totul se lungeste prea mult. Grafica a fost ok, mai ales din punct de vedere al baietilor si, pana la urma, ideea povestii a fost frumoasa, mi-a placut.
Sawako e putin cam exagerata din anumite puncte de vedere. Tot ce face e sa isi ceara scuze si sa le multumeasca celorlalti ca ii vorbesc. Se subestimeaza si se considera mai prejos decat oricine, considera ca nu merita nimic. In schimb, mi-a placut sinceritatea ei si faptul ca si-a facut curaj sa ii marturiseasca baiatului pe care il place ce simte pentru el, nu e chiar asa usor. Mai ales avand in vedere timiditatea ei...
Kazehaya a fost si el destul de nice. Desi chiar nu facea aproape nimic pentru a-si imbunatati relatia cu Sawako, ba mai rau, incepuse sa o evite doar fiindca ii era teama ca ar putea fi refuzat. Mi s-a parut umpic aiurea ca, dupa atata timp, ei tot nu isi intelegeau sentimentele unul altuia, desi erau atat de evidente. Faza mea preferata a fost cea de Anul Nou, pe care l-au petrecut singuri, cand Sawako a fost incredibil de draguta si cand chiar s-au comportat de parca s-ar fi placut mult. Si finalul a fost nice, ma asteptam la un sarut sau macar un pupic, dar a fost sweet oricum, mai ales ca ea i-a dat si acea ciocolata ce o pregatise de Valentine's Day.
Cred ca personajul meu preferat a fost Ryuu. Desi de obicei imi plac baietii ceva mai plini de viata, el a fost cel mai cute ever, avea asa o liniste adorabila in el si acel calm misterios chiar m-a facut curioasa. Imi pare rau ca Chizu nu ii impartasea sentimentele, dar mi-a placut foarte mult atunci cand el o consola si incepuse sa ninga pentru prima data in acel an. :X Nu stiu daca va exista o continuare a anime-ului, dar eu inca sper ca vor fi impreuna candva.
Ayane nu m-a impresionat prea mult, dar parea o tipa de treaba, desteapta, singura care parea sa isi inteleaga cu adevarat toti prietenii. Pin mi s-a parut amuzant si mi-a placut ca, prin felul lui aiurit de a fi, prin a lua la misto si a face glume, a reusit sa ii ajute pe Sawako si Kazehaya.
Era sa uit de Kurumi... Sincer, nu imi plac persoanele prefacute ca si ea, dar din punctul asta de vedere e o actrita buna si, oricum, trebuie sa existe si un personaj mai mult sau mai putin negativ, iar rolul asta i s-a potrivit foarte bine. Si, in plus, daca nu ar fi fost ea, Sawako nu ar fi avut motivatia sa ii spuna lui Kazehaya ce simte pentru el.
Nu stiu, mi s-a parut dragut anime-ul, dar nu stiu daca imi voi mai aminti prea multe de el peste un timp...

[Aggie]

Pai, l-am inceput acum o luna si cum pe mine nu ma prind in vraja majoritatea shojourilor, l-am gasit ataat de plictisitor, fata aceea, Sawako, nu stiu, mi se pare prea prostuta si caracterul ei devine cumva enervant uneori. Cand am avut intentia sa il vad prima oara era pentru ca mi-a placut cum erau desenate personajele - prima oara am vazut o imagine cu, Kurumi - si am zis sa ii dau o sansa, chiar daca shojourile de genul asta ma fac sa adorm dupa primele episoade. Sincera sa fiu, am reusit performanta de a ajunge pana la episodul 18 doar datorita lui Kurumi si profesorului lor Pin. Sunt niste personaje foarte tari, de Kurumi m-am atasat din primele episoade si ma enervasem cand am vazut ca nu mai apare mai incolo, iar Pin e Pin, e foarte amuzant, datorita lui am ras in unele scene. Oh, si Ryu cu Chizuru sunt adorabili. < 3
Presupun ca asta e parerea mea in mare, nu stiu daca il voi mai continua, poate cand nu voi avea altceva mai bun de facut.

[Cherie]

Cum thread-ul in sine este la sectiunea anime si nu manga, mi-e cam foarte greu sa raman fidela doar evenimentelor ecranizate, luand in calcul ultimele capitole aparute in care – aleluia! – lucrurile par sa fi inceput in sfarsit si ele sa miste, cu toate ca... dupa saptej’ de capitole... hm, e cam aiurea!

So... Kimi ni Todoke. Ce m-a atras pe mine cu adevarat la anime-ul asta a fost grafica. Stiu ca era in programa cu anime-urile de sezon – chiar nu-mi amintesc care sezon mai exact. Toamna sau primavara sau ceva de genul. – iar posterul lor mi-a sarit imediat in ochi. Mmm, personaje genial desenate, fara exagerari si nici disproportionale, tipa vreau sa zic ca imi parea superba – bine, nu ca nu ar fi adorabila si dragalasa, dar aspectul ei ma dusese cu gandul la un cu totul si cu totul alt caracter – cadru frumos cu copacei infloriti si iarba multa – parca asta era posterul de prezentare, nici nu mi-l mai amintesc. Papuci, l-am vazut in clasa a opta, au trecut vreo 3 ani de atunci – foarte frumos, promitator, trebuie sa-l vad. Desigur ca, in final, am conchis ca acest anime – din toate romance-urile vazute de mine – are cea mai buna grafica. Si dacar ar fi sa-i dau o nota doar pentru grafica aceea cu sigurnta ar fi nota maxima.

Mie personal mi-au placut aproape toate personajele in aceeasi masura in care, unele dintre ele, m-au scos si din sarite. Ca de exemplu, Kuronuma Sawako. Vaaaai, dar fiinta asta este adorabila! Si atat de modesta si sincera, simpatica foc, iar expresiile ei faciale – mai ales cele “de Sadako” – au fost priceless. Sa nu mentionez cat de superba devenea ea, ca fata, cu fiecare zi in care se apropia tot mai multe de Kazehaya si ceilalti. Si ea in sine, caracterul ei atat de dulce, felul in care nu parea sa o doboare rautatile spuse despre aceasta, e minunata. Dar e tutaaaaa! Batuta rau de tot in cap, nu am mai vazut sa ceva . Erau momente in care o iubeam pur si simplu si unele in care-mi venea s-o pocnesc, sa deschida ochii aia odata! Mi-a placut mult. Si m-a enervat la greu. Iar seiyuu-ul ei este Noto Mamiko, hehe. Pe care o ador si vocea ei a ajutat-o muuult in cazul acesta.

Ayane a fost superba de la inceput pana la sfarsit si am admirat-o pe intreaga durata a aparitiilor ei. Atitudinea ei, maturitatea si rationalitatea de care dadea dovada, blandetea manifestata atat de des in jurul lui Sawako si . . . Ah! Cat e de frustrant, eu sunt la zi cu manga si acolo sunt adevaratele motive pentru care o iubesc eu pe tipa asta. Grrr! In anime nu au aratat nici macar o parte din lucrurile care o fac de admirat. Si ea e atat de dragut, imi place la nebunie cum a fost desenata si hainele ei – as fi nebuna sa nu ma leg de asta, sunt fataaaa – erau geniale. Nu stiu de ce, m-am regasit destul in purtarea si actiunile ei.

Chizu si Ryuu mie, personal, nu prea mi-au placut. Separat, impreuna, nu conteaza, n-au fost personaje foarte dragi mie. Chizu a fost draguta, ce-i drept, in momentele ei impulsive si aducea putin haz in poveste, dar altceva nu. Ryuu era simpatic prin atitudinea lui, nu am zis niciodata ca nu ar fi un tip calumea, dar daca se punea mai mult accent si pe acest personaj ca in mangaaaa sunt sigura ca ar fi fost la fel de iubit ca si Kazehaya. Cine stie, poate chiar mai mult.

Cel mai mult, poate chiar preferata mea, a fost Kurumi. Nu as putea sa spun exact de ce, poate aspectul adorabil de papusa, Aya Hirano care i-a fost seiyuu si, la fel ca si Noto Mamiko, e preferata mea, dragostea pe care i-a purtat-o in tot timpul acela lui Kazehaya, personalitatea ei . . . si vreau sa zic adevarata personalitate . Adorabila! Si, la fel ca si in cazul lui Ayane, m-am regasit destul in purtarea si actiunile ei.

Kazehaya e... miaaaau! Superb, perfect, ideal si . . . ma opresc aici pentru ca sunt sigura ca s-a inteles ideea. Nu stiu exact de ce mi-a placut de Kazehaya, probabil pentru ca era atat de . . . popular si iubea atat de mult si era atât de egoist si totusi intelegator si dragut si simpatic si si si cum se rusina el, atat de adorabiiiil. Cand juca baseball . . . oh, mai ales cand juca baseball! Si ciondanelile cu Pin, haha. Minunat. Repet . . . in manga e dezvoltat mai mult, toate personajele sunt dezvoltate mai mult, asa ca nu sunt foarte multe de spus.

Totusi, Kento este preferatul meu printre baieti, desi a aparut doar in sezonul 2 si nu a facut prea multe, oricum ce a facut a fost destul pentru mine ca sa ma faca sa salivez dupa el. Nu stiu cat de serios a fost atunci i-a cerut lui Sawako sa iasa cu el, dar mie mi-a placut oricum foarte mult relatia lor, ea era invatacelul si el maestrul. Iar scenele cu Kurumi au fost de-a dreptul geniale, mai ales cea in care l-a plesnit! Epiiic .

Soundtrack-ul a fost ok, nu m-am topit prea mult dupa el, mi s-a parut adorabil in vremea aceea, mai ales versurile, si ma mai trezeam cateodata fredonand.

A fost simpatic anime-ul, i-am dat 10.