Ceea ce se află mai jos este primul meu "Oneshout" , recunosc că are unele lipsuri, însă voiam şi încă voiesc să aflu părerea voastră. Nădăjduiesc că criticile vor fi pe măsura !
Ca şi în vremurile bune, domnul director mă invitase la dumnealui în birou, ca să acordăm impreună, o clipă unei binemeritate ţigări. La modul cum îl cunoşteam pe bătranul director, nu ar fi ezitat să mă servească cu un pahar de alcool, atunci când soţia sa, doamna Hermansteud, contabila şcolii, nu se afla prin apropiere . Colecţia impresionantă a acestuia, în materie de fumat, care pe mine m-a impresionat, nu tind să cred ca o mai detine vreo altă persoană. De asemenea, băuturile alcoolice, aşezate în vitrina langă secţia de tutun, nu ezită să impresioneze prin rafinamentul cu care sunt proportional aranjate. După ce avu amabilitatea de a-mi permite sa-mi aleg singur ţigara pe care o doresc, domnul director Hermansteud se aseză în imensul şi comodul sau fotoliu, care apartinuse bunicului dumnealui, si care reprezenta un motiv pentru care sa fie mandru de familia sa.Rezemat de pervazul ferestrei, bucurandu-ma de compania unei tigari bune, imi intoarsem privirea catre directia opusa , unde se afla teritoriul curtii .
Aveam sansa de privi din nou locul in care studiasem cu zece ani in urma, iar prin depanarile mele ma cufundam si mai mult in dorul de a retrai acele clipe. Curtea era insa pustie, doar vantul se juca pe alee , iar frunzele se lasau purtate de catre jocul sau .
- E atat de multa liniste, iar linistea e profunda incat iti cuprinde gandurile, te amageste sa cazi prada voi sale, iar apoi cand micii dracusori vin la cursuri, iti e imposibil sa-ti duci mai departe placerile, profesore Bratl, rosti ironic .
- Asa este, adevarat, insa acesti dracusori ne invelelesc viata, o fac mai interesanta si plina de intamplari, care, adesea produc zambete. Apropo, ce s-a mai intamplat cu eleva Helena Michaelson, cum se mai simte dupa acel conflict ? Acele eleve, au prins-o la mijloc, si drept razbunare, i-au introdus fortat capul in una din toaletele scolii .
- Au fost pedepsite, eu insumi m-am ocupat de acest lucru, insa Helena a ramas marcata, isi petrece timpul liber lecturand excesiv, este retrasa si nu cred ca exista o alta persoana cu care se intelege atat de bine, cum o face cum dumneavoastra. Atunci cand a-ti plecat, profesore, s-a ascuns o saptamana intreaga, probabil ca a avut nevoie de cateva clipe de reculegere, zise eliberând fumul ţigării din gură.
Discutia a continuat pe teme legate de scoala, sau alte intamplari, care s-au petrecut in luna in care fusesem plecat. Era o deosebita placere sa discut cu aceasta persoana, adesea portia de bautura era prea mare, insa ametit fiind, stia cele mai bune bancuri pe care le puteai auzi. Clopotul care anunta inceperea orei de curs, pe care o aveam de predat,fusese punctul in care discutia noastra se sfarsi .
Din biroul domnului director m-am indreptat catre sala de cancelarie, de unde mi-am luat lucrul didactic si am pornit spre clasa. Holul era forfotat de catre elevii energici, care din neatentie se ciocneau de catre o persoana. Ma indreptam linistit catre clasa, insa in momentul in care trecusem de colt, ma ciocnisem de Helena, care in urma impactului cazu la pamant.
" - Imi pare rau profesore Bratl, nu v-am vazut , si, si v-ati in. . . tors observ, rosti printre buzele intredeschise.
- Helena, ce ai patit ?
- Pai, banuiesc ca il cunoasteti pe profesorul de chimie, care este un batran pervers. Astazi dupa ce am raspuns din lectia de zi, clopotul a sunat, insa el m-a rugat sa raman o clipa in clasa, l-am ascultat. In momentul in care nu ne putea disturba nimeni, a incercat sa ma oblige sa fac lucrurile acelea , cand s-a apropiat de mine, am luat vaza de pe catedra si am aruncat apa din ea asupra lui, dupa care am luat-o la fuga, zise chicotind.
- A trecut totul, acum haide sa mergem la ore , spusem razand oarecum .
Dupa ce se ridica, porniram amandoi inspre clasa .
Acum pe hol era liniste, eterna liniste. In clasa insa, era un mare haos, multi dintre elevi fugeau printre banci, altii aruncau cu mingiute de hartie, totul era caracteristic vietii de elev. Cand deschisem usa, inaintea mea au cazut cei doi bureti indesati cu praful de creta, probabil fusese incercarea unui glumet de a provoaca un scandal, care sa intarzie inceperea orei. L-am remarcat imediat, deoarece il vazusem cand se strecura tiptil catre banca sa, incercand sa scape bazma curata
*- Johan Uthenmoer, presupun ca voiai sa-mi dai un mic ajutor cu incaruntirea parului - ma indreptasem catre el si ii pusem mana pe umar .
Intreaga clasa chicoti initial, insa de indata ce tanarul inrosise, chicotirile se transformasera in rasete ironice. Am oftat prelung, si l-am lasat sa se indrepte catre banca sa, insa nu fusese privat de ciondanelile colegilor sai.Dupa acest mic incident, am putut sa imi predau lectia de zi.
Ca si celelalte cotidiene zile, aceasta trecu repede, mai repede decat mi-am imaginat, insa faptul ca am putut fi alaturi de aceste persoane minunate, m-au facut sa inteleg cat de norocos sunt.
Acum, ma indrept impreuna cu Helena catre casa,in splendoarea apusului. Eu imi duc manualele sub brat, iar Helena fuge ici-colo prin imprejurimi, frumoasa varsta a adolescentei, insa nu am un motiv sa fiu trist, caci privind-o pe eleva mea, imi dau seama ca vremurile trecute sunt istorie si ca trebuie sa traiesc prezentul. Pe langa noi trec trasurile trase de cai transpirati, Mai trista ar trebui sa fie Helena, deoarece accidental rochia asezata pe arcuri ii fusese stropita astfel atunci cand roata trasurii se strecura intr-o balta; acum s-a oprit, e trista si totusi in acelas moment fericita.
* - Ati mai vrea sa deveniti odata adolescent sau elev, profesore, sa gasiti taina fericirii ?
- Acele vremuri sunt apuse, tanara Helena , insa faptul ca te vad razand ma face sa-mi dau seama ca sunt norocos, zilnic sunt inconjurat de suflete tinere , pure si naive, de lenea agale a elevilor. Si tu esti una dintre ei .
Oftasem prelung, dupa care mai privisem din nou minunatul apus, care parca emana fericire. Am zambit, am zambit in splendoarea apusului.
Zambete
Ca şi în vremurile bune, domnul director mă invitase la dumnealui în birou, ca să acordăm impreună, o clipă unei binemeritate ţigări. La modul cum îl cunoşteam pe bătranul director, nu ar fi ezitat să mă servească cu un pahar de alcool, atunci când soţia sa, doamna Hermansteud, contabila şcolii, nu se afla prin apropiere . Colecţia impresionantă a acestuia, în materie de fumat, care pe mine m-a impresionat, nu tind să cred ca o mai detine vreo altă persoană. De asemenea, băuturile alcoolice, aşezate în vitrina langă secţia de tutun, nu ezită să impresioneze prin rafinamentul cu care sunt proportional aranjate. După ce avu amabilitatea de a-mi permite sa-mi aleg singur ţigara pe care o doresc, domnul director Hermansteud se aseză în imensul şi comodul sau fotoliu, care apartinuse bunicului dumnealui, si care reprezenta un motiv pentru care sa fie mandru de familia sa.Rezemat de pervazul ferestrei, bucurandu-ma de compania unei tigari bune, imi intoarsem privirea catre directia opusa , unde se afla teritoriul curtii .
Aveam sansa de privi din nou locul in care studiasem cu zece ani in urma, iar prin depanarile mele ma cufundam si mai mult in dorul de a retrai acele clipe. Curtea era insa pustie, doar vantul se juca pe alee , iar frunzele se lasau purtate de catre jocul sau .
- E atat de multa liniste, iar linistea e profunda incat iti cuprinde gandurile, te amageste sa cazi prada voi sale, iar apoi cand micii dracusori vin la cursuri, iti e imposibil sa-ti duci mai departe placerile, profesore Bratl, rosti ironic .
- Asa este, adevarat, insa acesti dracusori ne invelelesc viata, o fac mai interesanta si plina de intamplari, care, adesea produc zambete. Apropo, ce s-a mai intamplat cu eleva Helena Michaelson, cum se mai simte dupa acel conflict ? Acele eleve, au prins-o la mijloc, si drept razbunare, i-au introdus fortat capul in una din toaletele scolii .
- Au fost pedepsite, eu insumi m-am ocupat de acest lucru, insa Helena a ramas marcata, isi petrece timpul liber lecturand excesiv, este retrasa si nu cred ca exista o alta persoana cu care se intelege atat de bine, cum o face cum dumneavoastra. Atunci cand a-ti plecat, profesore, s-a ascuns o saptamana intreaga, probabil ca a avut nevoie de cateva clipe de reculegere, zise eliberând fumul ţigării din gură.
Discutia a continuat pe teme legate de scoala, sau alte intamplari, care s-au petrecut in luna in care fusesem plecat. Era o deosebita placere sa discut cu aceasta persoana, adesea portia de bautura era prea mare, insa ametit fiind, stia cele mai bune bancuri pe care le puteai auzi. Clopotul care anunta inceperea orei de curs, pe care o aveam de predat,fusese punctul in care discutia noastra se sfarsi .
Din biroul domnului director m-am indreptat catre sala de cancelarie, de unde mi-am luat lucrul didactic si am pornit spre clasa. Holul era forfotat de catre elevii energici, care din neatentie se ciocneau de catre o persoana. Ma indreptam linistit catre clasa, insa in momentul in care trecusem de colt, ma ciocnisem de Helena, care in urma impactului cazu la pamant.
" - Imi pare rau profesore Bratl, nu v-am vazut , si, si v-ati in. . . tors observ, rosti printre buzele intredeschise.
- Helena, ce ai patit ?
- Pai, banuiesc ca il cunoasteti pe profesorul de chimie, care este un batran pervers. Astazi dupa ce am raspuns din lectia de zi, clopotul a sunat, insa el m-a rugat sa raman o clipa in clasa, l-am ascultat. In momentul in care nu ne putea disturba nimeni, a incercat sa ma oblige sa fac lucrurile acelea , cand s-a apropiat de mine, am luat vaza de pe catedra si am aruncat apa din ea asupra lui, dupa care am luat-o la fuga, zise chicotind.
- A trecut totul, acum haide sa mergem la ore , spusem razand oarecum .
Dupa ce se ridica, porniram amandoi inspre clasa .
Acum pe hol era liniste, eterna liniste. In clasa insa, era un mare haos, multi dintre elevi fugeau printre banci, altii aruncau cu mingiute de hartie, totul era caracteristic vietii de elev. Cand deschisem usa, inaintea mea au cazut cei doi bureti indesati cu praful de creta, probabil fusese incercarea unui glumet de a provoaca un scandal, care sa intarzie inceperea orei. L-am remarcat imediat, deoarece il vazusem cand se strecura tiptil catre banca sa, incercand sa scape bazma curata
*- Johan Uthenmoer, presupun ca voiai sa-mi dai un mic ajutor cu incaruntirea parului - ma indreptasem catre el si ii pusem mana pe umar .
Intreaga clasa chicoti initial, insa de indata ce tanarul inrosise, chicotirile se transformasera in rasete ironice. Am oftat prelung, si l-am lasat sa se indrepte catre banca sa, insa nu fusese privat de ciondanelile colegilor sai.Dupa acest mic incident, am putut sa imi predau lectia de zi.
Ca si celelalte cotidiene zile, aceasta trecu repede, mai repede decat mi-am imaginat, insa faptul ca am putut fi alaturi de aceste persoane minunate, m-au facut sa inteleg cat de norocos sunt.
Acum, ma indrept impreuna cu Helena catre casa,in splendoarea apusului. Eu imi duc manualele sub brat, iar Helena fuge ici-colo prin imprejurimi, frumoasa varsta a adolescentei, insa nu am un motiv sa fiu trist, caci privind-o pe eleva mea, imi dau seama ca vremurile trecute sunt istorie si ca trebuie sa traiesc prezentul. Pe langa noi trec trasurile trase de cai transpirati, Mai trista ar trebui sa fie Helena, deoarece accidental rochia asezata pe arcuri ii fusese stropita astfel atunci cand roata trasurii se strecura intr-o balta; acum s-a oprit, e trista si totusi in acelas moment fericita.
* - Ati mai vrea sa deveniti odata adolescent sau elev, profesore, sa gasiti taina fericirii ?
- Acele vremuri sunt apuse, tanara Helena , insa faptul ca te vad razand ma face sa-mi dau seama ca sunt norocos, zilnic sunt inconjurat de suflete tinere , pure si naive, de lenea agale a elevilor. Si tu esti una dintre ei .
Oftasem prelung, dupa care mai privisem din nou minunatul apus, care parca emana fericire. Am zambit, am zambit in splendoarea apusului.
