Katie

[Lanna]

Salut. Scuze de intarziere ... din nou. Duminica trecuta cu prea am avut nici timp, nici prea mult entuziasm sa pun urmatoarea parte. Sper ca ma veti ierta. Iar aucm sa trec la subiect.

Capitolul IX

- Poftim! Jack, la Royal Palace!
Masina vira la dreapta, pe un drum laturalnic, cu magazine de o parte si de cealalta.
Ajuns aproape de un magazin mai mare, ii facu semn soferului sa opreasca.
- Unde mergem? intreba fetita curioasa.
- Ai nevoie de o garderoba noua. Vino cu mine!
Iesi din automobil si o lua pe Katie de mana.
Nu prea ii placeau cumparaturile, dar pe el nu il putea refuza. Nu vroia sa il supere si ar fi facut orice pentru a-i multumi pentru tot ceea ce facuse. Se gandi ca o schimbare ar fi binevenita si accepta cu cea mai mare placere.
Urcara cele cateva trepte si usa se deschise inaintea lor. Ceea ce vazu o lasa cu gura cascata. Rafturi cu incaltaminte, imbracaminte si alte accesorii.
- Ia tot ce vrei! o indemna el.
Entuziasmata, incepu sa alerge cand intr-o parte, cand in cealalta, aruncandu-si privirea peste tot in jurul ei. Nu stia ce sa aleaga, pentru ca toate i se pareau scumpe. In cele din urma, dupa aproape o ora, iesira din magazin cu cateva plase in mana.
Dupa ce urcara din nou in masina, soferul porni spre urmatoarea lor destinatie: Royal Palace!
Fetita incepea sa se obisnuiasca cu noua ei viata. Nimeni nu ii acordase atat de multa atentie pana atunci si ii convenea sa fie servita si sa i se faca fiecare pofta. Mereu isi dorise sa fie ea in centrul atentiei, dar nu avusese niciodata o ocazie. Ii mutumi lui Dumnezei ca i-a dat sansa sa devina ceva in viata si sa-i ajute pe cei in nevoie. Tot ce mai lipsea acum era mama ei, mama pe care nu o va mai vedea vreodata.
Ajunsera inaintea unui restaurant, iar deasupra intrarii, cu litere mari, rosii, statea scris: " Royal Palace ".
Barbatul cobora primul, urmat indeaproape de fetita. In fata ei statea un paznic, imbracat intr-o uniforma rosie. Chipul lui neted ii demonstra varsta frageda si faptul ca nu le deschise usa, lipsa de experienta si de buna crestere. Ii privi doar in trecere, fara sa scoata o vorba.
Ignorandu-l, Jonathan intra in restaurant. Localul era incapator iar muzica lenta si relaxanta ii dadea clientului o stare de liniste, astfel incat sa-si doreasca sa vina si data viitoare. Peretii albi se potriveau perfect cu mesele rotunde, acoperite de o panza rosie si cu scaunele din lemn lacuit, ce aveau o nuanta rozalie.
Floriile si plantele decorative erau si ele nelipsite, asezate de-a lungul ferestrelor lungi si in dreptul usii.
Chelnerii alergau cand in colo, cand in coace, cu tavile mereu pline, asteptand sa l-i se dea o mica suma de bani pentru serviciile acordate. De multe ori, insa, clientul se preface ca nu il ia in seama si isi vedea de treaba.
Restaurantul era acum plin, luminat doar putin de candelabre cristaline ce atarnau de tavan si de razele soarelui ce patrundeau prin ferestre.
Se asezara la o masa libera dintr-un colt, timp in care un chelner se apropie de ei. Le intinse meniul, dupa care trecu la o masa alaturata.
- Comanda ce vrei! o indemna el, deschizand meniul.
Secundele treceau, timp in care fetita privea cu atentie numele mancarurilor ce arau atat de greu de pronuntat, incat ti se incurca limba in gura.
Chelnerul reveni, gata sa le ia comanda.
- Ce ati vrea?
- Numarul 10 si o sticla din cel mai bun vin rosu pe care il aveti.
- Si domnisoara?
Fetita arata spre un numar, din cauza timiditatii care puse atapanire pe ea.
- Numarul 12, sa inteleg! Buna alegere! continua el, zambind. Si ceva racoritor?
- Adu ce crezi tu ca e bun pentru o fata, interveni Jonathan, vazand ca fata nu putea vorbi din cauza emotiilor.
- E un eveniment important?
- Puteti spune si asa!
- Voi reveni imediat!
Se indeparta, lasandu-i sa astepte rabdatori.
Dupa cateva minute, se intoarse cu mancarea, asezand farfuriile inaintea celor doi.
- Pofta buna!
- Multumesc!
Umplu paharul barbatului cu vin rosu cu miros intepator si dulce, iar pe cel al fetei cu liminada proaspata.
- Daca mai aveti nevoie de mine, strigati!
- Desigur!
Jonathan isi infipse furculita intr-un homar din care nori de aburi se inaltau spre tavan. Din carnea fierbinte incepu sa iasa un sos verde, cu urme de marar si patrunjel, priveliste ce putea face pe oricine sa saliveze.
Lua intai paharul, isi umplu narile cu aroma vinului, dupa care lua o mica inghititura.
Katie comandase orez cu carne. Prima lingura o aduse parca la viata. Aroma carnii ii invada gura si ii mangaia papilele gustative.
- E bun, nu-i asa? intreba barbatul, in timp ce isi savura homarul aburind.
- Da, e foarte bun! raspunse ea, umplandu-si din nou lingura.
La sfarsit, bau jumatate din paharul cu limonada si isi intoarse privirea spre barbat, care tocmai termina.
Chelnerul se apropie din nou de ei si le aseza inainte doua farfurii.
- Desertul e din partea casei! Tort de fructe cu glazura de inghetata.
Fetita gusta si exclama entuziasmata:
- E delicios!
- Imi pare bine ca iti place! Daca mai vrei, iti mai aduc o felie, se oferi el politicos.
- Nu, multumesc!
Fetita refuza pentru ca nu vroia sa profite de bunatatea celor din jur. Nu vroia ca celorlalti sa le fie mila de ea.
La sfarsit, Jonathan plati nota, dupa care amandoi se indreptara din nou spre masina. Soferul dormea linistit la volan.
Batu de cateva ori in fereastra, gest la care tanarul se trezi brusc. Se scuza si le deschise usa.
- Nu e nimic! Poftim! Cumpara-ti o cafea!
Jonathan ii intinse o bancnota pe care soferul o lua cu sfiala. De ce i-ar fi dat bani in plus fata de salar?
Intra, nu prea entuziasmat, in restaurant dar se intoarse dupa cateva minute. Urca la volan si isi inchise centura de siguranta. Zambea.
- Mai bine? il intreba senatorul, vazandu-i zambetul larg de pe chip.
- Da! Va multumesc! Urmatoatrea destinatie?
- Acasa!

Masina opri in fata unei porti metalice ce dadea intr-o curte cu rondouri de flori si copaci ornamentali. O alee de piatra ducea pana in spate, unde se ridica casa. O vila cu patru etaje, gazon si o curte pavata cu marmura.
De jur-imprejur, ciripitul pasarilor umplea atmosfera cu voie-buna si aducea zambetul pe buze celor care il ascultau.
Masina se opri in fata casei. Jonathan pasi afara, urmat de Katie si se indrepta spre intrare, urcand cele cateva trepte ce il desparteau de camera de zi. Usa de sticla se deschise inaintea lui si in intampinare ii iesi o femeie care sari la gatul lui. Parea fericita si multumita ca il vedea, dar, cand o observa pe fata, se indeparta putin de el.
- Hei, fetito, pleaca de aici! Nu avem nimic sa-ti dam! vorbi femeia, cu privirea asupra fetitei. Nu m-ai auzit? Dispari!
- Grace ...
- Imediat, dragostea mea! Numai sa o gonesc de aici!
- Grace ...
- Ti-am spus sa astepti Apoi catre fetita: Vrei cumva sa ma infuri si sa te dau afara? Nu ai plecat inca?
Fetita se opri cu piciorul drept pe ultima treapta de jos. Nu intelegea ce vroia acea femeie de la ea. De ce ii spunea sa plece si de ce o trata ca pe o cersetoare? Nu o vedea oare mai mult decat atat?
- Chiar vrei sa vin la tine? continua ea, observand ca fetita nu se misca. Bine! Dar sa stii ca te-am avertizat!
Vru sa o ia pe trepte in jos, dar Jonathan o apuca de umeri, peste care aluneca un par matasos, castaniu si striga, de data asta mult mai apasat:
- Grace!
Pe chip, cearcanele ii erau si mai accentuate decat inainte. Femeia il privi speriata, cu mainile leganandu-se pe langa trup.
- Grace, incepu el pe un ton bland, ea nu e o cersetoare. A venit cu mine.
Scoase din buzunar o hartie si o despaturi inaintea ei. Grace lua documantul si il rasfoi, dupa care citi cu o privire speriata:
- Kate Redfield ...
Barbatul lua documantul inapoi si il indesa din nou in buzunar. Ii facu semn fetitei sa se apropie, moment in care o auzi pe femeie tipand in spatele lui:
- Jonathan, ce ai facut?
- Ceea ce trebuia! Ceea ce tu nu ai fi facut vreodata!