Kaleido Star

[DreamGirl]

Exista diverse topicuri ba cu personaje, ba cu pareri asupra unor aspecte diverse ale animeului si totusi niciunul pentru animeul in sine, in general. Asta e concluzia la care am ajuns dupa ce am cautat prin vreo cinci sectiuni si am folosit si optiunea cu search, sper sa nu ma insel (close it if it's so, please ^^').

Either way, Kaleido Star este un anime superb, unul dintre animeurile care se difuzau demult si pe la noi si care, imi place mie sa cred, a fost si poate inca mai este indragit de multi. Spune povestea unei tinere pasionate de acrobatie, Sora, a carei cel mai puternic vis este sa devina acrobata la celebrul circ din State, Kaleido Star. De-a lungul calatoriei ei, Sora intampina numeroase dificultati, isi face noi prieteni, ajunge sa se descopere pe sine si isi imbunatateste mai mereu tehnica, fiind deschisa spre lucruri noi si invatandu-le cu usurinta (sau nu... mai ales cand ma gandesc la Diabolo si la patinaj hehe ^^'). Astfel, intregul anime e o parabola a vietii si o poveste despre puterea de a merge mai departe si de a iti urma visurile.

Mie una mi-a placut. Sper ca si voua, asa ca va invit mai jos sa va exprimati parerea in legatura cu minunatia asta de anime V-o las si pe a mea, sper ca fara prea multe spoilere, o parere in desfasurare.


Oh, the memories. Cred ca asta a fost primul anime descoperit, pe vremea cand mai exista A+ si pe vremea cand il aveam doar in vacante, cand mergeam la bunica la Sibiu. Cumva, am avut norocul sa prind fix primul episod si tin minte ca m-am indragostit imediat de Kaleido Star. And how could I not? Mi-a starnit o pasiune pentru circ pe care nu stiam pana atunci ca o am si m-a facut sa imi petrec dupa-amiezi intregi imaginandu-mi ca bara de batut covoare din spatele blocului e un trapez si umplandu-mi inevitabil mainile de rani. Oh well, childhood.

Am inceput de curand sa revad animeul totusi si abia am ajuns pe la episodul 18, multe au o calitate absolut oribila din pacate si nu am putut sa le gasesc altfel. Eh, either way, m-a reapucat dragostea de lumea aia absolut fascinanta a circului, laolalta cu iubirea pentru faimosul Cirque du Soleil dupa care am inteles ca este inspirat animeul. Nu poti sa il vizionezi si sa nu apreciezi munca depusa, complexitatea spectacolelor, diversitatea firelor narative si frumusetea costumelor (asta pe langa multitudinea lor, pentru ca ti-e mai mare dragul sa vezi personaje care chiar isi schimba hainele). Asta pe langa felul in care sunt conturate personajele - which is beautiful and more than slightly realistic. Nu zic ca sunt complet realistice, pentru ca poate intra prea tare in anumite stereotipuri in unele situatii si heck, oricat as admira-o pe Sora, inca nu am cunoscut vreo persoana care sa ma faca sa cred ca exista vreun corespondent real pentru cineva ca ea.
Ca tot a venit vorba de Sora, ohmygosh, I love that girl. Mi-a placut intotdeauna insa abia acum, cand am inceput sa il revad, am realizat asta, am realizat cat de mult ma inspira felul ei de a fi naiv si totusi hotarat si optimist. She's one great role model and I mean it. Vreti ceva educativ pentru copii? Freaking get them to watch this. Ma rog, nu mai e chiar asa childish odata ce evolueaza actiunea, dar ideea de baza ramane aceeasi: never give up on your dreams.

Sunt la partea in care Yuri comploteaza impotriva lui Kalos si a intregii companii si, cel putin momentan, am o antipatie maxima pentru omul ala. Ok, he wants revenge, but at what cost? Sunt acolo o groaza de oameni care nu merita asta si sunt o groaza de fani care nu merita asta. Dar banuiesc ca pana intr-un final tot tendintele egoiste inving. Desi Sora e preferata mea, abia astept sa apara in scena Leon si May Wong (parca asa o chema. Sper ca asa o chema) pentru ca imi amintesc cu drag de ei, desi foarte vag. Pana atunci insa, ma delectez cu umorul mereu esuat al Annei, cu inventivitatea Miei, cu eleganta Laylei si cu entuziasmul fara margini al Sorei. Abia astept sa prind ocazia sa termin din nou seria, voi reveni atunci cu siguranta cu o parere mai detaliata ^-^

Sorry I didn't put a picture, I'm not on my computer and it's tricky like that ._. will edit when I can.

[ohaio_angel]

Awwwww Doamne, Kaleido Star
Stiu, stiu, ma uitam cu mama la animeul asta cand era pe A+ (Animax) cred. Nu conteaza, Sora e geniala, Layla, awwww, blondina aia care a luat-o asa din scrut la inceput pe Sora si a trebuit sa faca acrobatia aia mirifica pe care Layla o facea in Cenusareasa. Cat am putut sa iubesc pana si perversitatea lui Fool.
Cum sa nu te uiti la asa ceva, cu siguranta dupa ce am sa las comentariul asta am sa ma bag, again pe el. Nu pot sa-l scot din cap. E plin de aventura, aproape, Sora face multe pentru a-si atinge scopul. Iubeste scena la fel de mult ca Layla si devine printre cele mai bune, mai ales dupa accidentarea Laylei.
As sta sa filosofez in continuu, dar trebuie sa ma opresc pana nu fac un roman care sa ma umple de banii )
Merita vazut !!!!!!!

[DeDal N.]

Woooo, nu exista topic pentru superbitatea asta? Heh, acum imi amintesc faptul ca @MottoMotto uraste seria pentru ca a luat locul unei serii preferate de el, ador sa il intreb asta si sa vad cum se enerveaza. Get back here you piece of *%*$#. Asa, back on topic. Kaleido Star mi-a indulcit serile de vara in care abia descopeream superbitatea ce se numeste anime. Sora a fost si poate inca e eroina mea si asta deoarece nu a renuntat pana cand le-a aratat tuturor cat de buna e. Daca imi amintesc bine, avea un crush pe Leon la un moment dat, am I right? Daca nu, sorry, baka me. Cu sau fara competitie, a reusit mereu sa se intreaca si sa demonstreze ca merita sa fie vazuta de sute de oameni. De asemenea era o prietena foarte buna si intelegatoare. Imi amintesc faptul ca eram mirata pe acel par roz al ei, nah, eram si eu la inceput. Acum stiu cum sa diferentiez un personaj principal de restul. Layla a avut si ea un rol majooor in cariera Sorei, so awesome. Amintiri xD! Love it xD!

[Katsu]

Oh, I feel old. Ma uitam la asta cand eram mica si il dadea pe A+ atunci, apoi a inceput si pe Animax. Tot ce stiu foarte sigur e ca animeul asta mi-a creat pasiunea pentru personaje negative, pentru ca Yuri era personajul meu preferat si era un sexy asshole. Si inca este, chiar daca am crescut eu. Si tot el a infiripat in mine si idee de personaje proprii, OC-uri, pentru ca stiu sigur ca a fost primul anime in care imi creasem eu un personaj, si l-am desenat si toate chestiile astea.
O alta chestie pentru ca care va ramane un anime bun si memorabil e ca, cel putin pe mine, m-a facut sa fac sport. Adica stateam numai in casa si cand o vedeam pe Sora cum sare si toatea astea, voiam sa fac si eu intocmai. De aia era sa imi rup mana la bara de covoare (trapezul) si piciorul cand am incercat sa merg pe gard cum mergea ea pe sfoara. Pe Layla am inceput sa o plac abia la sfarsit, dupa ce si-a taiat parul. Era genul ala de personaj perfect si puternic cu un fel de sad background de care nu stia nimeni, daca nu ma insel, si nu era tocmai genul meu de personaj. Eu sunt un fel de Maica Tereza care se duce dupa assholes. La Leon a fost antipatie la prima vedere, nu mi-a placut de el din prima clipa cand l-am vazut si pana in ultima.
Mai era un personaj, o fata a carui nume l-am uitat, cu parul scurt si foarte inalta care era unul de suport, prietena cu Sora, cu care cred ca m-am identificat cel mai bine.

Oricum, cred ca animeul in sine e bun de vazut, dar conteaza varsta si genurile pe care le cauti, pentru ca eu tin sa cred ca la 20 ani nu prea mai ai ce sa vezi din aventurile Sorei, ci mai degraba pe la 10-11 ani.

[Sushiiushii]

Avand in vedere obsesia mea pentru Kaleido star era cam prea mare, well, trebuie neaparat sa imi fac prezenta si pe aici cu un mini comentariu.

Eram inca pe la inceput cand descoperisem A+ - si cred ca de pe atunci incepuse sa imi placa sa raman singura acasa ca sa am televizorul doar pentru mine, mwuhahaha-. Dar era chiar funny pentru ca desi nici nu stiam sa pronunt bine (chiar deloc), ?????cantam????? ca nebuna la op si la ends (stiu ca odata am inregistrat cu telefonul televizorul in asa fel incat sa ascult si in timpul zile, si eventual sa..?????cant?????, grrr, vai vai de copilaria mea, stiu, vai si de vecinii mei...)

Kaleido star a avut un rol colosal la capitolul incredere-n mine, eram tipa ce se panica si rusina de fiecare data cand privirea mea intalnea privirea altcuiva, dar uh, trecand peste partea de ?????vocea Romaniei????? in fata televizorului, KS era si cred ca inca e o modalitate de a iti pune increderea in tine pe picioare, si sa nu mai vorbim de optimismul molipsitor al Sorei ce iti intra pana in ultima celula, facandu-te sa traiesti cu intesitate fiecare moment din anime.

[DreamGirl]

I just finished it. AHHH. So emotional. So emotional. Spoilers ahead, my dears. You have been warned.

M-am bucurat sa descopar ca imi amintesc mare parte din anime, revazandul. Am recunoscut personaje, am intuit deciziile lor, am inteles totul mai bine, asta pana pe la ultimele 4-5 episoade, pe care am realizat ca nu le vazusem niciodata. Now that's a delight! Stiu ca pe la mijlocul seriei ma enervasem, Sora fusese invinsa de May si era intr-o stare absolut deplorabila, fara vreun scop anume. Deriva respectiva a dus-o pana in punctul in care a fost aproape sa renunte la scena, de s-a intors chiar acasa pentru cateva zile. Mi s-a parut putin iesit din caracter felul in care a reactionat, sincer. Adica inteleg ca respectiva reactie a fost umana si realista, ca that's what happens when you sort-of fail, you lose your equilibrium and everything, dar Sora nu isi pierduse deloc visul. She still wanted to be a real Kaleido Star so where did that go? M-am bucurat ca si-a gasit un alt scop pana la urma, acela de a avea o scena plina de armonie, fara batalii si conflicte. Utopic, da, dar tipic ei. Nu stiu daca a fost cineva sa vizioneze anime-ul si sa creada un asemenea vis posibil din prima. Dar poate exact in asta sta farmecul lui: ca pe parcursul episoadelor ce urmeaza, te face sa realizez ca totul e posibil atata timp cat lupti pentru asta.

Finalul a fost adevarata revelatie pentru mine, poate pentru ca nu il mai vazusem deloc inainte si am ramas puternic impresionata de ultimele episoade. Mi-a placut dinamica Leon/Yuri si faptul ca am ajuns sa descoperim alte fete ale respectivelor personaje. Pe de cealalta parte, m-a marcat metamorfoza care s-a produs in cazul lui May, care a ajuns sa se cunoasca mai bine doar observand-o pe Sora. Povestea pe care s-a bazat interpretarea lor din Lacul Lebedelor a surprins foarte bine totul, facand-o sa realizeze ca ura aceea care o condusese pana atunci nu era prea departe de iubirea pentru scena si pentru tot ceea ce ar putea deveni. In definitiv, May nu a avut niciodata un vis bine stabilit si a fost mereu condusa de sentimente mai putin nobile, care poate fi si motivul pentru care nu a ajuns atat de departe pe cat ar fi vrut.

Faptul ca Layla a decis sa se antreneze pentru Manevra Ingerului de una singura, dorind sa fie macar o data rivala Sorei... now that was unexpected. A adaugat o noua dimensiune intregii situatii si m-a facut sa o indragesc pe Layla mai mult decat credeam. Duelul lor e ca un rezumat al intregii lor povesti si portretizeaza foarte bine evolutia Sorei, schimbarea ei de atitudine, her growth both as an artist and as a person. Iar ceea ce a zis Kalos, vazandu-le... totally blew my mind! "Only a true demon can raise an angel." That was never about Leon or Yuri, they were never going to become a true demon. It's always been about Layla and how she continuously raised Sora to be her best possible self. Si asta mi s-a parut cea mai buna concluzie a intregului anime, cea mai realista whatsoever. Mi-a dat fiori. Discursul Laylei de mai apoi (despre cum Sora va trebui sa ii inspire acum pe altii si despre cum va veni un moment in care va trebui sa fie si ea invinsa, pentru a lasa locul altcuiva), laolalta cu the actual performance de a doua zi, in care toti artistii au venit pe scena dupa ce au vazut manevra Sorei... ei, aia a fost doar o concluzie fireasca, o implinire a unui vis inceput cu 51 de episoade inainte. And it was just wonderful.

Nu sunt de acord ca e un anime de care te poti bucura doar la o anumita varsta, pentru ca eu l-am trait acum la fel ca atunci cand aveam 12 ani si l-am vazut prima data. There's simply something magic about it, and if you watch it with your heart open, you might just see it.

[Florence Iris Winter]

Kaleido Star a fost printre primele anime-uri vizionate, ca apoi mai tarziu sa-l revad cu mare drag. Anime-ul creeaza o atmosfera placuta, te simti cu siguranta cuprins in lumea spectaculoasa a luminilor si manevrelor legendare pe care in timpul vizionarii episoadelor le consideri inconstient, desigur, verosimile, poate chiar realizabile.

Cand eram micuta aveam o bara in fata blocului si un gardulet relativ indepartat de ea de pe care saream si imi imaginam cat de interesant ar fi sa fac miscari asemanatoare acrobatilor. Bineinteles ca eu doar ma miscam aka balanganeam cu multa gratie pe bara aia incercand sa nu cad, de rupt ceva nici nu se punea problema, nu eram foarte constienta pe atunci, dar aveam curaj, asa ca am luat la rand toate gardurile si barele din fata blocurilor invecinate. Pe leagan nu mai spun, deja eram o micuta pasare care-si lua zborul in departari.

Atunci cand am apucat sa-l revad, am reusit sa-i inteleg actiunea si din alte puncte de vedere, nu numai tot ceea ce tinea de miscarile fantastice ale protagonistilor pe trapez. Acea lupta a Sorei de a reusi din primul sezon, povestea din copilarie a Laylei, motivele lui Yuri, moartea surorii lui Leon si promisiunea pe care acesta i-a facut-o, esecul Sorei din al doilea sezon care a determinat-o sa-si schimbe perspectiva si visul, parca le revad pe toate in fata ochilor <3.

Toare reprezinta intamplari posibile, confruntari pe care viata ni le aduce in cale si carora trebuie sa le facem fata pentru a reusi sa trecem mai departe. Chiar si un esec oricat de dureros ar parea si oricat de puternic ti-ar zdrucina viata in acel moment, el isi are un rol esential in decursul evolutiei tale ca persoana - You learn more from failure, than you do from success (e asa usor de spus...).

Asa ca episoadele in care Sora incerca sa se regaseasca pe sine, sa-si recasitige increderea in fortele proprii, sa-si restabileasca visurile si intentiile, mi-au placut in mod special. Nu exista un om care sa fi trecut prin viata fara sa experimenteze macar un esec considerabil, magia consta in cele din urma in modul in care resusesti sa-i faci fata .

Iar Sora, in urma acestei experiente, a reusit sa-si gaseasca un vis nou, pentru care va lupta pana in ultimul episod. Astfel, desi pentru unii visul sau ar putea parea complet irealist sau copilaresc, ea a indraznit sa viseze nestingherit si sa creada ca intr-o zi acesta va putea lua fiinta - o scena fara lupte, o scena in care toti sa-si execute acrobatiile manati de unicul sentiment de iubire pentru scena.

M-am tot intrebat daca am un personaj preferat, insa am ajuns la concluzia ca toate personajele mi-au placut intr-o oarecare masura la un moment dat, chiar si cele secundare care apareau rar.

In Kaleido Star nu vorbim despre conflicte puternice care au dus la lupte aprige, majoritatea au fost de scurta durata si s-au incheiat intr-un mod placut, insa putem vorbi despre visuri, dorinte, povesti de viata, fantezii si manevre care te lasa fara respiratie.