13-10-2008, 09:01 PM
Off topic: yo am gasit ceva de genul asta dar 90% e ideea mea. Doar ca am copiat faza cu divortul.
si nici pe asta de tot.[post unit]Cap. 2
Era noaptea tarziu. Pe strazile orasului Cape Mary, nu era nimeni. Sau aproape nimeni.
Cand trecea prin lumina felinarelor o puteai vedea. Ea avea parul lung si alb ca spuma laptelui prins intr-o coada. Purta o bustiera neagra, o fusta plisata si extra-scurta, neagra de asemenea, cat si o jacheta neagra din velur. Ochii ei argintii straluceau in lumina lunii, iar tocurile cismelor ei bocaneau asfaltul. Ea ajunse in dreptul unei case si intra in ea, incercand sa se strecoare. Dar vocea mamei ei intrerupse tacerea.
-Samantha! La ora asta se vine, domnisoara?
-Mama, sunt obosita. Putem discuta maine?
-Samy... esti inca suparata pe logodna mea cu Ken, asa-i?
-Vorbim maine.
-Samy, intelege! El ne vrea fericite. El poate fi tatal pe care nu l-ai avut niciodata.
-Mama, daca tu ai intelege... dar... lasa. Sunt prea obosita acum.
Si cu aceste cuvinte, Samy parasi camera si merse in a ei.
Era trista. Niciodata nu credea ca se va simti mai ranita. Nici chiar singura persoana la care tinea, nici chiar mama ei, nu o putea intelege. Acum era pe cont propriu. Ea singura se intreba ce se va intampla in singuratate, in timp ce strangea in mana medalionul ce-l purta la gat.
Medalionul acela... il avea de mult timp. Il gasise cu vreo 7 ani in urma. Si il gasise in mod miraculos, deoarece apartinea tatalui sau adevarat. Era doar un mic medalion rotund si fara rost, dar pentru Samy era singura amintire ce o mai avea de la tatal ei. Si chiar daca nu si-l amintea, stia ca medalionul acela a fost ca o parte lasata in urma de tatal ei.
Intre timp, Sora se uita la stele. Ea era inca socata de la vestea pe care i-o daduse Layla. Ii era teama ca Leon inca era suparat pe ea. Daca ar putea da timpul inapoi...
Dar daca ea nu poate, eu pot.
Era un timp in care Sora si Leon erau impreuna alaturi de ficele lor si erau fericiti.
Dar Ken se imbolnavea. Era din ce in ce mai bolnav pe zi ce trece. Iar Sora nu putea lasa asta sa se intample. Nu dorea moartea lui Ken si a hotarat sa aiba grija de el. Dar poate chiar prea mult...
Sora isi lasase familia. Fara intentie dar o facuse. Familia ei incepuse sa ii simta lipsa. Iar intr-o zi Ken a hotarat sa isi arate "dragostea" fata de Sora. Si chiar in momentul in care Leon venise sa se impace cu ea si sa o ia acasa.
Iar asa s-a terminat povestea lor de dragoste...
Si Leon se gandea la Sora. Se gandea ce va face cand o va vedea. Ar putea sa o ierte? Ii venea sa isi frece lantul de la gat... dar il pierduse de mult sau cel putin asa credea.
Dar iata ca dimineata isi face aparitia. O pala de lumina intra printre draperii. Lily era intuziasmata. Era prima ei zi de scoala in Cape Mary. Copila se scula de dimineata si incepu sa se aranjeze.
Isi lua o bluza alba cu guler si maneci scurte, o fustita scurta din blug si inclta niste pantofi galbeni carora le asorta o fundita ce si-o prinse in par.
Ajunse la scoala la ora 7:45. Ea se duse intr-o banca libera si isi aseza lucrurile acolo. Dar tocmai atunci, cineva incepu sa i se adreseze.
-Hei, nou venit-o! Asta e banca mea. Nu auzi?! Pleaca?! striga o fata cu parul negru, ochii albastru inchis si care se uita cu ura si nervi la biata Lily.
-Las-o, Lin-ying! She ti-a facut saraca copiela?
-Boris? Aaa... unde e Boby? spuse Ling-ying, inrosindu-se.
-Nu-i triaba ta! Acum lasa nou-vienita in pashie. Vrei sa ni criada o clasa di nibuni?
-Nu.
Si cu aceste cuvinte, Ling-ying o lasa pe Lily in pace.
-Bravo, fratioare! Te-ai descurcat. Cum e sa ii faci fata lui Ling-ying?
-Binie. Multam' de complimient fratioare. Tre' sa pliec. Pa!
-Pa fratioare.
In mintea lui Lily erau multe intrebari. Cine erau acesti frati? Ce legatura aveau ei cu Ling-ying, dar mai ales, de ce ajutasera o persoana pe care nu o cunosteau?
-Buna! Eu sunt Bobby. Tu cum te numesti? intreba baiatul cu ochii de culoarea cerului, parul auriu zambetul fermecator.
-Moi? Je m' appelle Lily.
-Incantat de cunostinta. Si... cu ce te pot ajuta? Ling-ying ti-a cam lasat un gust amar.
-Mda. Poate...
-Uite... Lily: Nu toti copiii din aceasta clasa sunt asa. Si sunt dispus sa iti arat asta.
-Nici nu ma gandeam la asta. Tu si fratele tau pareti de treaba.
-Boris? Nu ti se pare sarit? intreba Bobby cu amuzament.
-Neaah. Doar felul in care vorbeste...
-Lasa de dorit? zise Bobby zambind.
-Putin.
Cei doi incepura sa rada. Lily se gandea cat de repede te poti imprietenii cu cineva. Bobby i se parea chiar de treaba. Dar iata ca cineva tocmai le strica buna dispozitie.
-Hei gargara! Mai departe de banca mea. Chiar nu arata a coltu' strazii si yo nu am chef de barfele voastre.
-Salut Samy! spuse Bobby. Ea este noua noastra colega, Lily.
-Si-i banca iei mai! striga Boris care tocmai intrase in clasa.
-KILLIAN!!!!!!!! striga Samy, aproape turbata.
-Ce-i? intreba Boris. Nu ma prind.
-O SA ITI DORESTI SA NU TE FI NASCUT DACA MAI IMI STAI IN CALE!!!!!!!!!!!!!! si cu aceste cuvinte, incepu sa il alerge prin clasa.
Intre timp la Kaleido Stage..........
-Si acesta a fost raportul meu. Ce ziceti? Bun, nu? spuse Ken care tocmai terminase de citit un raport la care muncise zi si noapte in ultimele 2 saptamani.
-S-a terminat? In sfarsit! spuse Yuri. Ma mir ca m-am trezit la fix. Dar acum avem lucruri mai importante de facut.
-Asa e.
Toti din sala inghetara la auzul vocii din umbra care tocmai spusese "asa e".
Dar cine era noul membru al sedintei lor?
si nici pe asta de tot.[post unit]Cap. 2
Era noaptea tarziu. Pe strazile orasului Cape Mary, nu era nimeni. Sau aproape nimeni.
Cand trecea prin lumina felinarelor o puteai vedea. Ea avea parul lung si alb ca spuma laptelui prins intr-o coada. Purta o bustiera neagra, o fusta plisata si extra-scurta, neagra de asemenea, cat si o jacheta neagra din velur. Ochii ei argintii straluceau in lumina lunii, iar tocurile cismelor ei bocaneau asfaltul. Ea ajunse in dreptul unei case si intra in ea, incercand sa se strecoare. Dar vocea mamei ei intrerupse tacerea.
-Samantha! La ora asta se vine, domnisoara?
-Mama, sunt obosita. Putem discuta maine?
-Samy... esti inca suparata pe logodna mea cu Ken, asa-i?
-Vorbim maine.
-Samy, intelege! El ne vrea fericite. El poate fi tatal pe care nu l-ai avut niciodata.
-Mama, daca tu ai intelege... dar... lasa. Sunt prea obosita acum.
Si cu aceste cuvinte, Samy parasi camera si merse in a ei.
Era trista. Niciodata nu credea ca se va simti mai ranita. Nici chiar singura persoana la care tinea, nici chiar mama ei, nu o putea intelege. Acum era pe cont propriu. Ea singura se intreba ce se va intampla in singuratate, in timp ce strangea in mana medalionul ce-l purta la gat.
Medalionul acela... il avea de mult timp. Il gasise cu vreo 7 ani in urma. Si il gasise in mod miraculos, deoarece apartinea tatalui sau adevarat. Era doar un mic medalion rotund si fara rost, dar pentru Samy era singura amintire ce o mai avea de la tatal ei. Si chiar daca nu si-l amintea, stia ca medalionul acela a fost ca o parte lasata in urma de tatal ei.
Intre timp, Sora se uita la stele. Ea era inca socata de la vestea pe care i-o daduse Layla. Ii era teama ca Leon inca era suparat pe ea. Daca ar putea da timpul inapoi...
Dar daca ea nu poate, eu pot.
Era un timp in care Sora si Leon erau impreuna alaturi de ficele lor si erau fericiti.
Dar Ken se imbolnavea. Era din ce in ce mai bolnav pe zi ce trece. Iar Sora nu putea lasa asta sa se intample. Nu dorea moartea lui Ken si a hotarat sa aiba grija de el. Dar poate chiar prea mult...
Sora isi lasase familia. Fara intentie dar o facuse. Familia ei incepuse sa ii simta lipsa. Iar intr-o zi Ken a hotarat sa isi arate "dragostea" fata de Sora. Si chiar in momentul in care Leon venise sa se impace cu ea si sa o ia acasa.
Iar asa s-a terminat povestea lor de dragoste...
Si Leon se gandea la Sora. Se gandea ce va face cand o va vedea. Ar putea sa o ierte? Ii venea sa isi frece lantul de la gat... dar il pierduse de mult sau cel putin asa credea.
Dar iata ca dimineata isi face aparitia. O pala de lumina intra printre draperii. Lily era intuziasmata. Era prima ei zi de scoala in Cape Mary. Copila se scula de dimineata si incepu sa se aranjeze.
Isi lua o bluza alba cu guler si maneci scurte, o fustita scurta din blug si inclta niste pantofi galbeni carora le asorta o fundita ce si-o prinse in par.
Ajunse la scoala la ora 7:45. Ea se duse intr-o banca libera si isi aseza lucrurile acolo. Dar tocmai atunci, cineva incepu sa i se adreseze.
-Hei, nou venit-o! Asta e banca mea. Nu auzi?! Pleaca?! striga o fata cu parul negru, ochii albastru inchis si care se uita cu ura si nervi la biata Lily.
-Las-o, Lin-ying! She ti-a facut saraca copiela?
-Boris? Aaa... unde e Boby? spuse Ling-ying, inrosindu-se.
-Nu-i triaba ta! Acum lasa nou-vienita in pashie. Vrei sa ni criada o clasa di nibuni?
-Nu.
Si cu aceste cuvinte, Ling-ying o lasa pe Lily in pace.
-Bravo, fratioare! Te-ai descurcat. Cum e sa ii faci fata lui Ling-ying?
-Binie. Multam' de complimient fratioare. Tre' sa pliec. Pa!
-Pa fratioare.
In mintea lui Lily erau multe intrebari. Cine erau acesti frati? Ce legatura aveau ei cu Ling-ying, dar mai ales, de ce ajutasera o persoana pe care nu o cunosteau?
-Buna! Eu sunt Bobby. Tu cum te numesti? intreba baiatul cu ochii de culoarea cerului, parul auriu zambetul fermecator.
-Moi? Je m' appelle Lily.
-Incantat de cunostinta. Si... cu ce te pot ajuta? Ling-ying ti-a cam lasat un gust amar.
-Mda. Poate...
-Uite... Lily: Nu toti copiii din aceasta clasa sunt asa. Si sunt dispus sa iti arat asta.
-Nici nu ma gandeam la asta. Tu si fratele tau pareti de treaba.
-Boris? Nu ti se pare sarit? intreba Bobby cu amuzament.
-Neaah. Doar felul in care vorbeste...
-Lasa de dorit? zise Bobby zambind.
-Putin.
Cei doi incepura sa rada. Lily se gandea cat de repede te poti imprietenii cu cineva. Bobby i se parea chiar de treaba. Dar iata ca cineva tocmai le strica buna dispozitie.
-Hei gargara! Mai departe de banca mea. Chiar nu arata a coltu' strazii si yo nu am chef de barfele voastre.
-Salut Samy! spuse Bobby. Ea este noua noastra colega, Lily.
-Si-i banca iei mai! striga Boris care tocmai intrase in clasa.
-KILLIAN!!!!!!!! striga Samy, aproape turbata.
-Ce-i? intreba Boris. Nu ma prind.
-O SA ITI DORESTI SA NU TE FI NASCUT DACA MAI IMI STAI IN CALE!!!!!!!!!!!!!! si cu aceste cuvinte, incepu sa il alerge prin clasa.
Intre timp la Kaleido Stage..........
-Si acesta a fost raportul meu. Ce ziceti? Bun, nu? spuse Ken care tocmai terminase de citit un raport la care muncise zi si noapte in ultimele 2 saptamani.
-S-a terminat? In sfarsit! spuse Yuri. Ma mir ca m-am trezit la fix. Dar acum avem lucruri mai importante de facut.
-Asa e.
Toti din sala inghetara la auzul vocii din umbra care tocmai spusese "asa e".
Dar cine era noul membru al sedintei lor?