Kōden - Family Chronicles [GaaraxOC]

[Senko.s]

Little Star, Onee'chan, multumesc pentru felicitari si pentru parere. Stiu ca scrisul in mojloc este putin deranjant, dar cred ca se potriveste mai mult cu textul meu original decat cel de la capat. O sa fie capitole mai scurte, de aceea pun mai multe si cred ca scrisul pe mijloc arata mai bine.
chrissta, multumesc, as fi asteptat critici, dar nu persoane care sa imi spuna ca textul este bun. Stiu, descrierea este fortata la un moment dat, dar icneputul este scris demult si stilul meu s-a schimbat intre timp. Mai incolo, se observa schimbarea.


[center]***

Am stat in spital pentru cateva zile, iar cand am fost externata, mi s-a cerut sa merg in biroul conducatorului satului, domnul Kurama Tadashi. Am fost foarte mirata, dar in curand am aflat despre ce era vorba.
Am batut politicos la usa si am asteptat permisiunea sa intru. Domnul Kurama, un barbat scund si destul de gras, cu ochi ageri si putere mai mare decat cei care il cunosc prima data s-ar gandi, mi-a spus, cu vocea lui groasa si infricosatoare, sa intru. Statea la biroul sau din lemn de nuc – aflasem acest lucru de la cativa colegi de la scoala, printr care si fiul conducatorului, care stateau de vorba in pauza -, intors cu scaunul inspre mine. Mereu mi se paruse o persoana ciudata, desi constitutia sa si felul cum arata dadeau de inteles ca era unul dintre acei „baieti rai”, comportamentul era exact pe invers.
Uram cand se uita la mine plin de inteles cu ochii sai mari si negri, parca ar fi privit exact prin mine. Nu imi placea sa merg in biroul lui – mai mersesem o singura data, anul trecut, cand Sanjou-sensei ma pusese sa aduc niste acte – deoarece eram numai noi doi, si putea sa ma observe mai bine. Dar, uitandu-ma mai bine, am observat – spre surprinderea mea – ca pe canapeaua cea neagra din cealalta parte a camerei imense se afla o femeie. Avea ochii mari si caprui, mai calzi decat ai oricarei persoane care ma privise in viata mea. Acesta a fost primul lucru care l-am observat la ea.
- Amaya, ia loc. Doamna...
- Domnisoara, il intrerupse – spre frustrarea lui si bucuria mea – femeia de pe canapea.
- Domnisoara, se corecta Kurama, este Mitarashi Anko, un Jonin Special din satul Konoha.
Konoha. A fost primul lucru pe care l-am remarcat in putinele cuvinte spuse de barbat. Mai apoi, am constatat ca este Jonin Special. Si o chema Anko.
M-am intors spre canapea, iar acum am putut sa o observ mai bine. Avea parul violet si lung, prins la spate intr-o coada – care, dupa parerea mea, arata destul de stufoasa -, iar zambetul de pe chipu-i bronzat era larg si cald. Hainele nu au contat pentru mine, si nici nu aveau sa conteze vreodata, imi atrasese atentia felul in care ma privea. Nu parea speriata, nu era ca si cum ii era frica de mine. Ma privea bland, putin copilaresc, dar plina de incredere.
M-am intors cu capul spre Kurama si acesta probabil ca a inteles din privirea mea ca vroiam sa stiu de ce am fost chema si ce cauta Mitarashi Anko, un Jonin Special din Konoha, acolo, caci a continuat sa vorbeasca.
- Domnisoara a venit aici special din Konoha, ceea ce este foarte departe, dupa cum iti dai bine seama...
Iar incepea cu discursurile lui si morala pe care o auzeam la fiecare intalnire generala in mijlocul Kusa. Uram acest lucru atrat de mult !
- ...ca sa te ia cu ea inapoi pentru ca, asa cum iti aduci bine aminte, ai fost cheamata aici din cauza ca bandana...
Dar de cand a spus ca Mitarashi Anko era aici sa ma ia cu ea in Konoha, nu am mai auzit nimic din ce grasul acela enervant bolborosea. Nu imi mai pasa deloc. Aveam sa fiu luata de o femeie necunoscuta dintr-un sat necunoscut, care nu era satul meu, si dusa altundeva.De ce ? Ce vroia aceasta femeie de la mine ?
Din nou, mintea mea agera a realizat, mai inainte decat inima, faptul ca Kurama spusese „inapoi”. Inapoi ? Dar nu era ca si cum as fi venit de acolo de la inceput. Probabil se referea ca ea se va duce inapoi si ma va lua si pe mine, dar, totusi, inapoi ?
Kurama nu mi-a explicat de ce trebuia sa plec cu acea Anko, si nici daca ma voi intoarce vreodata in Kusa, mi-a spus doar ca voi pleca maine si ca acolo voi locui pentru o vreme si a bolborosit cateva scuze pentru faptul ca nu am primit o bandana Kusa. M-am prefacut ca il ascult, dar doar pentru a nu il supara. In realitate, eram prea dusa cu gandul la locul in care voi merge si scopul pentru care ma voi duce acolo.
Din ziua urmatoare, viata mea avea sa se schimbe total, aveam un presentiment.

***

Era un lucru care ma cam nedumerea. Cu doua nopti in urma, in ziua examenului pentru absolvirea Academiei, avusesem un vis foarte ciudat. Eram eu, sau nu stiu daca eram eu, dar vedeam prin ochii mei. Aveam un pergament in fata care imi explica cum sa folosesc Kage Bunshin no Jutsu4. Mai apoi, au aparut inca doi barbati. Unul dintre ei, aparent, il cunosteam, caci aproape si-a dat viata pentru mie in lupta cu celalalt Shinobi. Suparata – eu, probabil -, am incercat tehnica pe care o vazusem in prgamentul acela, si s-a intamplat cel mai neasteptat lucru.
Proabil ar trebui sa spun ce s-a intamplat, dar nu stiu exact. Tehnica a mers, iar zeci de clone au aparut, dar ceva nu era in regula. Niciuna dintre ele nu semana cu mine. In schimb, toate aveau un alt chip, chipul unei persoane pe care nu reusesc sa mi-o amintesc...
A doua zi, imi aminteam perfect tehnica pe care eu – din visul meu – o executasem. Am facut semnele potrivite si – minune extraordinara pentru mine – a mers. Din acel moment, eram fericita. Puteam sa folosesc Kage Bunshin no Jutsu ! Dar, totusi, de unde stiam tehnica in vis ? [/center]


Some pics :
Anko Mitarashi :

Amaya :