Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Kōden - Family Chronicles [GaaraxOC]

#1
Koban wa, minna ! Senko is back for another round !
Am cam fost absenta o perioada, air acum revin in forta (sper), cu un nou fic inspirat din Naruto.
Disclaimer: Nu detin personajele din Naruto, ele apartin lui Masashi Kishimoto-Sensei. Singurul personaj pe care il detin este personajul principal Amaya.

Kōden - Family Chronicles
古伝

Prolog


Ne-am susotit putin, inainte ca mama sa intre pe usa din nou. Naruto o privea fascinat. Probabil aceasta fusese si fata mea cand deschisesem ochii prima data. Oricum, am hotarat sa traim visul in continuare si sa ne bucuram de mama, macar pana ne vom trezi.
- Kushina-chan ! Ama-chan ! Naru-kun !
O voce de barbat s-a auzit de la intrare. Eu, Naruto si mama eram deja in sufragerie, priveam la televizor. Naruto radea de mama focului, intins pe jos pe podea. Eu stateam pe fotoliu si imi ascundeam zambetul larg cu mana, incercand sa ma abtin sa fac acelasi lucru cu fratele meu. Mama era pe canapea, dar s-a ridicat de indata de barbatul a carui voce o auzisem mai devreme intra in camera.
Naruto s-a oprit din ras, iar eu m-am ridicat brusc de pe fotoliu. L-am privit socati, incercand sa ne dam seama ce se intampla. In fata noastra statea un barbat. Parul lui blond, tepos il vedeam de fiecare data cand ma uitam la fratele meu, ochii mari si albastri erau aceiasi cu cei care ma priveau in fiecare dimineata in oglinda. Zambea, in timp ce o cuprindea pe mama, pe Uzumaki Kushina, cu bratele lui ascunse sub...roba rosie de Hokage.


***

Toata viata mea – iar acest lucru inseamna cei doisprezece ani ai mei – am trait cu impresia ca numele meu era doar Amaya, ca nu apartineam niciunui clan si ca m-am nascut in Satul Ascuns in Iarba. Chiar si aceste lucruri marunte legate de viata mea erau putin ambigue. Un lucru stiam sigur – eram Jinchuriki. Oamenii din Kusa, in incercarea disperata de a scapa de Rokubi no Mouko (Tigrul Feroce cu Sase Cozi), s-au gandit ca nu e mare paguba daca il inchid intr-un copil necunoscut si care traia in satul lor si muncea pentru a castiga bani.
Cand am implinit opt ani, am intrat la Academia Ninja. Ceea ce crezusem inainte ca ar fi fost cel mai bun lucru, s-a dovedit a fi ceva regretat. In afara faptului ca niciun coleg de clasa nu vroia sa vorbeasca cu mine si eram singura aproape tot timpul, totul mergea ca uns. Eram cea mai buna eleva din clasa, aveam tot timpul note mari si ma descurcam la orice. Puteam sa spun ca sclipeam absolut. Dar nimanui nu ii pasa de acest lucru, eu eram Rokubi si toti se temeau de mine.
Imi amintesc ultima zi la Academie si momentul in care trebuia sa primim bandanele cu Kusa. De asemenea, a fost si ziua in care dezamagirea mea a atins punctul limita.
- Amaya, tu nu poti primi bandana Kusa deoarece tu nu apartii acestui sat, mi-a spus Sanjou-sensei.
In acel moment, am simtit un nod in gat si mainile au inceput sa imi arda. Respiram accelerat si, fara sa imi dau seama, m-am prabusit pe podea. Imi amintesc vag cum din gatul meu ieseau sunete ciudate si tremuram toata. Cativa ninja au venit si au incercat sa ma imobilizaze, dar ii simteam prea slabi fata de mine. M-am smucit din stransoarea lor si i-am aruncat in zidurile incaperii. Mai apoi, totul a fost intunecat. Nu imi mai amintesc nimic. M-am trezit la spital, inconjurata de doctori. Nimeni nu a vrut sa imi spuna nimic, s-au uitat la mine si au dat din cap dezaprobator. Un singur barbat din spate a rostit cateva cuvinte, dar toti ceilalti s-au intors spre el si i-au spus sa taca.
- Rokubi no Mouko ! a zis acesta, iar eu am tresarit.

Aceea a fost prima data cand am pierdut controlul asupra bestiei din mine, iar pe vremea aceea, eram hotarata sa nu mai las acest lucru sa se intample niciodata. Ceea ce nu stiam atunci era ca timuprile care urmau in viata mea aveau sa necesite puterile ascunse ale lui Rokubi.

Senko's blog.

[center][Imagine: hidan2.gif]
Screw the Darkside and their cookies. Jashin has muffins !
[/center]

#2
Felicitari, in sfarsit ai revenit!!! Imoto`chan, ma bucur ca ai postat aceasta poveste pe acest site si ma bucur ca am citit acest inceput.
N'as avea momentan nimic de reprosat, inceputul imi place, n-am observat vreo anume gresala si asta-i bine.
Nu pot sa-mi fac pe moment o anume idee, insa presupun ca povestea din anime'ul Naruto, tu o vei schimba mai mult si vei incerca sa faci aceasta poveste cat mai originala, chiar daca are anumite personaje si ideei dintr-un anime destul de cunoscut.
Pot spune ca mi-a placut inceputul, chiar daca nu'mi dau seama pe moment ce se petrece, acest lucru il voi afla in capitolele ce vor urma si pe care le voi citi cu mare placere...
Un lucru care nu-mi place, este estetica sau mai bine asezarea textului in pagina, ar fi trebuit sa-l lasi normal fara sa il incadrezi pe tot in centru [ asta este parerea mea ^.^ ].
Greseli de tastare/exprimare sau gramaticale eu una n-am observat si nici nu prea cred ca sunt, iar daca sunt, eu, una nu le-am dat atentie.
Descrierea e destul de buna, stii bine ca descrii frumos si ca ai un stil placut de-a scrie :x ...
Momentan nu stiu ce sa mai spun, astept sa citesc continuarea si-ti urez succes >:D<
Ganbatte ...
* Z-Bye *

P.S - Te rog frumos sa adaugi daca doresti sau nu critica >:D<

#3
Bună!
Bun ficul, bun. În primul rând, e cu Gaara din câte am înţeles...şi este şi scris bine, aşa că n-am prea multe de comentat. Am să-ţi spun ce m-a deranjat pe mine ca cititor. Urăsc, dar urăsc să vină descrierea un pic forţat. Adică mereu trebuie găsite moduri prin care să se introducă detalii subtil. Nu zic că e bine sau nu, dar asta e părerea mea.
Altceva n-am ce să zic. Un text bun, te aştept cu continuarea.

#4
Little Star, Onee'chan, multumesc pentru felicitari si pentru parere. Stiu ca scrisul in mojloc este putin deranjant, dar cred ca se potriveste mai mult cu textul meu original decat cel de la capat. O sa fie capitole mai scurte, de aceea pun mai multe si cred ca scrisul pe mijloc arata mai bine.
chrissta, multumesc, as fi asteptat critici, dar nu persoane care sa imi spuna ca textul este bun. Stiu, descrierea este fortata la un moment dat, dar icneputul este scris demult si stilul meu s-a schimbat intre timp. Mai incolo, se observa schimbarea.


[center]***

Am stat in spital pentru cateva zile, iar cand am fost externata, mi s-a cerut sa merg in biroul conducatorului satului, domnul Kurama Tadashi. Am fost foarte mirata, dar in curand am aflat despre ce era vorba.
Am batut politicos la usa si am asteptat permisiunea sa intru. Domnul Kurama, un barbat scund si destul de gras, cu ochi ageri si putere mai mare decat cei care il cunosc prima data s-ar gandi, mi-a spus, cu vocea lui groasa si infricosatoare, sa intru. Statea la biroul sau din lemn de nuc – aflasem acest lucru de la cativa colegi de la scoala, printr care si fiul conducatorului, care stateau de vorba in pauza -, intors cu scaunul inspre mine. Mereu mi se paruse o persoana ciudata, desi constitutia sa si felul cum arata dadeau de inteles ca era unul dintre acei „baieti rai”, comportamentul era exact pe invers.
Uram cand se uita la mine plin de inteles cu ochii sai mari si negri, parca ar fi privit exact prin mine. Nu imi placea sa merg in biroul lui – mai mersesem o singura data, anul trecut, cand Sanjou-sensei ma pusese sa aduc niste acte – deoarece eram numai noi doi, si putea sa ma observe mai bine. Dar, uitandu-ma mai bine, am observat – spre surprinderea mea – ca pe canapeaua cea neagra din cealalta parte a camerei imense se afla o femeie. Avea ochii mari si caprui, mai calzi decat ai oricarei persoane care ma privise in viata mea. Acesta a fost primul lucru care l-am observat la ea.
- Amaya, ia loc. Doamna...
- Domnisoara, il intrerupse – spre frustrarea lui si bucuria mea – femeia de pe canapea.
- Domnisoara, se corecta Kurama, este Mitarashi Anko, un Jonin Special din satul Konoha.
Konoha. A fost primul lucru pe care l-am remarcat in putinele cuvinte spuse de barbat. Mai apoi, am constatat ca este Jonin Special. Si o chema Anko.
M-am intors spre canapea, iar acum am putut sa o observ mai bine. Avea parul violet si lung, prins la spate intr-o coada – care, dupa parerea mea, arata destul de stufoasa -, iar zambetul de pe chipu-i bronzat era larg si cald. Hainele nu au contat pentru mine, si nici nu aveau sa conteze vreodata, imi atrasese atentia felul in care ma privea. Nu parea speriata, nu era ca si cum ii era frica de mine. Ma privea bland, putin copilaresc, dar plina de incredere.
M-am intors cu capul spre Kurama si acesta probabil ca a inteles din privirea mea ca vroiam sa stiu de ce am fost chema si ce cauta Mitarashi Anko, un Jonin Special din Konoha, acolo, caci a continuat sa vorbeasca.
- Domnisoara a venit aici special din Konoha, ceea ce este foarte departe, dupa cum iti dai bine seama...
Iar incepea cu discursurile lui si morala pe care o auzeam la fiecare intalnire generala in mijlocul Kusa. Uram acest lucru atrat de mult !
- ...ca sa te ia cu ea inapoi pentru ca, asa cum iti aduci bine aminte, ai fost cheamata aici din cauza ca bandana...
Dar de cand a spus ca Mitarashi Anko era aici sa ma ia cu ea in Konoha, nu am mai auzit nimic din ce grasul acela enervant bolborosea. Nu imi mai pasa deloc. Aveam sa fiu luata de o femeie necunoscuta dintr-un sat necunoscut, care nu era satul meu, si dusa altundeva.De ce ? Ce vroia aceasta femeie de la mine ?
Din nou, mintea mea agera a realizat, mai inainte decat inima, faptul ca Kurama spusese „inapoi”. Inapoi ? Dar nu era ca si cum as fi venit de acolo de la inceput. Probabil se referea ca ea se va duce inapoi si ma va lua si pe mine, dar, totusi, inapoi ?
Kurama nu mi-a explicat de ce trebuia sa plec cu acea Anko, si nici daca ma voi intoarce vreodata in Kusa, mi-a spus doar ca voi pleca maine si ca acolo voi locui pentru o vreme si a bolborosit cateva scuze pentru faptul ca nu am primit o bandana Kusa. M-am prefacut ca il ascult, dar doar pentru a nu il supara. In realitate, eram prea dusa cu gandul la locul in care voi merge si scopul pentru care ma voi duce acolo.
Din ziua urmatoare, viata mea avea sa se schimbe total, aveam un presentiment.

***

Era un lucru care ma cam nedumerea. Cu doua nopti in urma, in ziua examenului pentru absolvirea Academiei, avusesem un vis foarte ciudat. Eram eu, sau nu stiu daca eram eu, dar vedeam prin ochii mei. Aveam un pergament in fata care imi explica cum sa folosesc Kage Bunshin no Jutsu4. Mai apoi, au aparut inca doi barbati. Unul dintre ei, aparent, il cunosteam, caci aproape si-a dat viata pentru mie in lupta cu celalalt Shinobi. Suparata – eu, probabil -, am incercat tehnica pe care o vazusem in prgamentul acela, si s-a intamplat cel mai neasteptat lucru.
Proabil ar trebui sa spun ce s-a intamplat, dar nu stiu exact. Tehnica a mers, iar zeci de clone au aparut, dar ceva nu era in regula. Niciuna dintre ele nu semana cu mine. In schimb, toate aveau un alt chip, chipul unei persoane pe care nu reusesc sa mi-o amintesc...
A doua zi, imi aminteam perfect tehnica pe care eu – din visul meu – o executasem. Am facut semnele potrivite si – minune extraordinara pentru mine – a mers. Din acel moment, eram fericita. Puteam sa folosesc Kage Bunshin no Jutsu ! Dar, totusi, de unde stiam tehnica in vis ? [/center]


Some pics :
Anko Mitarashi :
[Imagine: 300pxankomitarashi.th.jpg]
Amaya :
[Imagine: uzumakiamaya.png]

Senko's blog.

[center][Imagine: hidan2.gif]
Screw the Darkside and their cookies. Jashin has muffins !
[/center]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Chronicles of Sapheria CyBeR 2 3.887 24-01-2010, 12:16 AM
Ultimul răspuns: CyBeR
  Cristal Chronicles wolfkidgirl 1 2.655 30-10-2009, 11:35 PM
Ultimul răspuns: BloodyInnocence
  Sisters Witch Chronicles Nightmare Dream 5 4.507 21-10-2009, 10:57 PM
Ultimul răspuns: Nightmare Dream


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)