Bun..am venit cu lucrarile XD
Regrete fara antidot...
O singura lacrima mai curge pe obraz in timp ce totul este scrum. Cum de l-a lasat sa plece? Nu stia ca daca pleaca va lua cu el o parte din ea? Cat de proasta a putut fi! Aprinde o tigare. Fumul se imprastie peste tot, inghitind totul in jurul lui. Vise, sperante, amintiri... tot! SE ineaca si incepe sa respire greu. Inima ii bate mai repede, iar amintiri cu ei, cu el, cu tot ce a fost i se perinda prin fata ochilor asemeni unui film.
Se ridica dintr-o data si tipa. Un tipat sfasietor ce poate trezii si mortii. Un tipat plin de disperare. Un tipat ce dezvaluie tot adevarul, ca totul s-a dus. Nu a mai ramas nimic, decat ea. Face un pas si atinge in mersul ei mecanic, patul. Tresare si il priveste cu ochii goi, spalaciti. Il vede pe el cum ii zambeste si inima i se strange in piept. Cade in genunchi si isi duce mainile la cap, apasandu-si cu violenta craniul. Nu putea suporta asta. Inchide ochii si suspina inecat. Isi simte trupul greu, si apoi cade pe podeaua rece, ce inca mai patreaza amintirea pasilor lui. Trage aer in piept si parca ii simte parfumul. Ochii i se inchid, iar ea este trasa intr-un somn profund, fara vise.
Se zvarcoleste, parul lipindu-i-se de chipul si pieptul ei umed. Picaturi de transpiratie ii aluneca pe chipul alb ca varul, pierzandu-se mai apoi in tesaturile hainelor ce le poarta. Un zgomot puternic se aude si totut se destrama. Ea deschide ochii speriata si priveste in jur cersind alinare, protectie.
Degeaba...
Nu mai era nimeni in jur care sa o ajute, sa o linisteasca si sa-i spuna ca totul va fi bine.
Lacrimile incep sa-i curga pe obraji, iar ea se ridica cu greutate mergand spre birou. Aprinde calculatorul si cade pe scaun. Pe ecran apare o poza. Ea, agatandu-se de el. Atinge sticla rece, magaind cu varful degetelor, chipul lui. Incearca sa-i retina trasaturile, sa si le intipareasca in memorie. Ce rost avea sa il uite? Nu vroia sa faca asta si deja stia prea bine ca nu va renunta la el. Chiar daca el a uitat-o, va continua sa il iubeasca.
Deschide un program si incepe sa loveasca cu violenta tastele. Litere sangerii apareau pe foaia digitale, odata alba. Scuze, pareri de rau, explicatii, declaratii de dragoste la adresa unor persoane importante pentru ea, sentimente neimpartasite si cel mai important, regrete. Regreta? Cu siguranta! Ii parea rau pentru tot ce facuse, dar cel mai important lucru, ii parea rau pentru ce avea sa faca. La sfarsit termina cu un simplu "Te iubesc, C." si se ridica in picioare, cu ochii impaienjeniti de lacrimi. Iese pe balcon, simtind cum stropi de ploaie ii lovesc trupul.
Se urca pe balustrada. privind inainte, apoi isi da drumul, cazand in gol. Parul ii biciuieste chipul, iar vantul ii cresteaza trupul. Se loveste de pamant. O spasma puternica ii strabate corpul, iar sangele incepe sa se imprastie in jurul ei. Priveste cerul negru care plange, si un zambet amar ii apare pe chip. Inchide ochii, iar un oftat ii scapa printre buze si totul se sfarseste. Ploaia ii spala trupul si sangele din jurul ei dispare.
Cand totul se termina ramane doar un fum, si tot ce este acum, sunt doar regretele facute scrum. Ce mai ramane cand totul se termina? Nimic, doar niste regrete fara antidot...
Cand e prea tarziu...
Imi e dor...
Stau pe canapea. Numar fiecare secunda ce trece, parca as astepta sa vina sfarsitul... Astept ipacientata sa treaca ..
Zambesc stins, aprizandu-mi inca o tigara. E atat de frig, dar nu afara..ci in suflet. E rece,
un fior imi strapunge corpul. Astept...
Pe masa e o ultima scrisoare, unele cuvinte trsite, scrise cu durere in suflet isi iau loc pe foaia alba , patata de trecerea timpului.
O ultima lacrima in coltul foii.O ultima privire peste acele randuri.Un ultim suspin plin de amaraciune.
Am oftat, am lasat scrisoarea. Aveam o senzatie puternica de panica, incercam sa ma controlez. Am expirat usor,
incercand sa-mi calmez bataile inimii ce accelerau cu rapiditate. Totul in jur mi se parea diferit, prea stins, un pisaj prea incolor.
Parea ca timpul s-a oprit in loc, doar sa-mi vada fiecare reactie de framantare si de durere.
Un tipat absurd ce venea din interiorul meu. Un strigat de ajutor, care doarea sa iasa la suprafata,
sa spuna ceea ce simte. O lacrima rece ce cadea pe obraz, nu ma mai impresiona de mult.Fumul gros
imi ascundea ochii de gheata.Buzele reci ce molfaiau tigara stinsa.
Mi-e teama.
A inceput sa-mi fie teama, nu de timp, nu de moarte ci de tine. Nu pot intelege de ce.Imi e frica,inghit in sec.
Privirea de pe fata mea, nu mai reprezenta de mult o experesie clara.
Lumea...
a fost doar un pretext ca sa pot justifica absenta ta. Oameni care te-au indepartat de mine.
Tu ai distrus un vis ce nu era al tau. Ai lasat totul in urma, ceea ce m-a facut sa ajung
ceea ce sunt astazi. Stiu...nu exista nici o scuza, nu pot da vina pe tine. Desi am incercat,
dar tu ai ramas un inger. Ai ramas ce eu adoram, puteam spune ca esti mai presus de orice...
As fi dat atunci cand mai erai, totul la schimb pentru o imbratisare,un sarut, doar o secunda sa-mi spui cele doua cuvinte ,
magice pentru mine...
Gresala...
Gresala a fost facuta de mult. Cand te'am indepartat, sau tu...nu stiu care dintre noi a gresit mai mult. Eu sau tu?
Cine poate deslusi asta. Eu am incetat de mult sa mai inteleg....
Am inchis ochii.
Mi-a aparut in gand imaginea ta. Zambeai...ochii tai senini si reci ma priveau. Mi-e teama, mi-e dor...
nici nu mai stiu. Incet, incet disparea, asa cum era si in viata mea.
Am realizat un ultim lucru ...
Nimeni si nici macar moartea nu o sa ma faca sa te uit...Ai fost, ai ramas si vei fi totul.
Oare eu ce am fost pentru tine?
Puteti sa incepeti sa votati....