10-02-2010, 08:26 PM
Buna Am un nou capitol pentru voi so enjoy it. Astept criticile si parerile voastre. Kissu :*
Capitolul 5: In dragoste si in razboi totul e permis
Intr-o ambianta placuta, la un restaurant de prestigiu, Kaori si Norina se simteau din ce in ce mai bine.
-Si, povesteste-mi mai multe despre tine. Insista Kaori privind-o zambind, pe cea din fata sa.
-Pai, cam ce ai vrea sa sti despre mine?
-Totul! Vreau sa stiu trecutul tau si prezentul, cu ce te ocupi si daca te supara ceva.
-Am crescut in sudul Japoniei la palatul parintilor mei. Am petrecut mult timp singura sau cu doica deoarece erau mai tot timpul plecati in delegatii si la serviciu. In rest nu am dus lipsa de nimic. Am fost crescuta in puf ca o adevarat printesa si mi s-au indeplinit toate mofturile.
-Si atunci, de ce ai venit la o scoala cum e facultatea de “Creatii Mistice in lumea noua� Vreau sa zic ca puteai merge la o scoala de un mai mare prestigiu. Cum ar fi facultatea de drept de exemplu.
-Un expert in relatii de familie le-a spus parintilor mei ca asta imi va intari caracterul .In plus, mie imi place aceasta facultate, ma refer la faptul ca ma pasioneaza asemenea lucruri, deasemenea am vrut sa ma mut de la ai mei, sa fiu pe cont propriu. Prezentul meu este unul normal, duc o viata obisnuita fara secrete si neplaceri. Marturisi fata nedorind sa-i dezvaluie baiatului adevarul.
-Minunat. Asta e bine. Esti o fata foarte norocoasa. Rosti Noriona, cu jumatate de gura.
-Da. Nici nu iti poti inchipui cat de norocoasa sunt. Ei bine… acum e randul tau.
-Am crescut in Tokyo. La fel ca si tine nu m-am prea bucurat de prezenta parintilor mei. Provin dintr-o familie de nobili si sunt singurul mostenitor la firma tatalui meu, sugera Kaori zambind mieros. Mereu, cu acelasi suras ce te facea sa iebunesti.
Dupa un meniu pe cinste, baiatul o conduse pe Norina acasa.
-Sper ca te-ai simtit bine… spunand acestea, acesta se apleca pentru a o saruta, insa fata intoarse capul. Ei, macar am incercat. Rosti, zambind din nou.
-Imi pare rau Kaori, nu sunt pregatita inca si mai e ceva ce nu iti pot spune deocamdata.
-Inteleg. Exclama baiatul privind-o fix… este in regula daca ai pe altcineva. Vom ramane doar prieteni. Foarte buni prieteni.
-Kaori-san nu e asta… eu… sunt putin confuza acum. Am nevoie de putin timp sa imi fac ordine in ganduri.
-Desigur. O sa te astept si o mie de ani Norina, stiu ca intr-o zi ma vei iubi la fel cum te iubesc eu. Nu ezita niciodata sa ma cauti daca ai nevoie de mine. Spunand acestea, baiatul o saruta tandru pe frunte si pleca.
Fata intra in casa si urca in dormitor. Cu o mana-n buzunar si cu camasa desfacuta, Yura statea sprijinit de perete cu ochii in pamant.
-In sfarsit te-ai intors! Credeam ca am scapat de tine. Rosti acesta cu un zambet siret in coltul gurii vazand ca fata isi incrunta privirea. In fine nu de asta sunt aici. Am venit sa te avertizez! Mai ai trei zile sa dezlegi ceea ce ti-a fost dat. Trei zile…
-Eu… uite imi pare rau pentru ce sa intamplat dar…
-Dar ce… vi aici si te arunci in bratele primului venit. Esti… ca oricare alta. Am fost un prost sa cred ca esti diferita… Nu voi mai repeta aceiasi greseala si a 2-a oara. Tine minte… trei zile. Rosti Yura cu o voce si mai serioasa decat inainte.
-Stai! Spune-mi numele tau… dar vorbea singura, caci acesta please. Mii de lacrimi cristaline ii invadau acum trupul si sufletul, iar gandul ei era doar la el. Ii parea rau de ceea ce facuse dar acum era mult prea tarziu sa mai schimbe ceva. Se aseza in genunchi si cu voce tremuranda rosti:
-Iarta-ma… nu ma parasi… vino inapoi… am nevoie de tine…
Doua maini calde o cuprinsera de mijloc, facandu-o sa tresara. Baiatul isi lasa capul incet pe umarul ei si cu o voce blanda rosti:
-Ridicate… Nu ai de ce sa-ti ceri iertare. Eu sunt cel care ar trebui sa-si ceara iertare ca a visat la o dragoste imposibila… Inteleg daca il iubesti, eu nu sunt decat o fantoma… Numele meu este Yura.
Fata se ridica dintr-o data speriindu-l pe baiat si cu o voce stridenta rosti:
-Nu imi pasa ce esti! Nu il iubesc pe Kaori, suntem doar prieteni si apropo, l-am refuzat acum si…
Dar nu mai putu sa continue caci buzele-i fusesera cuprinse intr-un sarut pasional si dorit din partea lui Yura. Raspunzandu-i cu aceeiasi pasiune, fata reactiona la fiecare din atingerile lui. Baiatul fusese cel care rupse sarutul.
-Nu… asta nu trebuia sa se intample… mi-am pierdut controlul… Rostind acestea, acesta disparu lasandu-o pe fata trista si confuza.
Capitolul 5: In dragoste si in razboi totul e permis
Intr-o ambianta placuta, la un restaurant de prestigiu, Kaori si Norina se simteau din ce in ce mai bine.
-Si, povesteste-mi mai multe despre tine. Insista Kaori privind-o zambind, pe cea din fata sa.
-Pai, cam ce ai vrea sa sti despre mine?
-Totul! Vreau sa stiu trecutul tau si prezentul, cu ce te ocupi si daca te supara ceva.
-Am crescut in sudul Japoniei la palatul parintilor mei. Am petrecut mult timp singura sau cu doica deoarece erau mai tot timpul plecati in delegatii si la serviciu. In rest nu am dus lipsa de nimic. Am fost crescuta in puf ca o adevarat printesa si mi s-au indeplinit toate mofturile.
-Si atunci, de ce ai venit la o scoala cum e facultatea de “Creatii Mistice in lumea noua� Vreau sa zic ca puteai merge la o scoala de un mai mare prestigiu. Cum ar fi facultatea de drept de exemplu.
-Un expert in relatii de familie le-a spus parintilor mei ca asta imi va intari caracterul .In plus, mie imi place aceasta facultate, ma refer la faptul ca ma pasioneaza asemenea lucruri, deasemenea am vrut sa ma mut de la ai mei, sa fiu pe cont propriu. Prezentul meu este unul normal, duc o viata obisnuita fara secrete si neplaceri. Marturisi fata nedorind sa-i dezvaluie baiatului adevarul.
-Minunat. Asta e bine. Esti o fata foarte norocoasa. Rosti Noriona, cu jumatate de gura.
-Da. Nici nu iti poti inchipui cat de norocoasa sunt. Ei bine… acum e randul tau.
-Am crescut in Tokyo. La fel ca si tine nu m-am prea bucurat de prezenta parintilor mei. Provin dintr-o familie de nobili si sunt singurul mostenitor la firma tatalui meu, sugera Kaori zambind mieros. Mereu, cu acelasi suras ce te facea sa iebunesti.
Dupa un meniu pe cinste, baiatul o conduse pe Norina acasa.
-Sper ca te-ai simtit bine… spunand acestea, acesta se apleca pentru a o saruta, insa fata intoarse capul. Ei, macar am incercat. Rosti, zambind din nou.
-Imi pare rau Kaori, nu sunt pregatita inca si mai e ceva ce nu iti pot spune deocamdata.
-Inteleg. Exclama baiatul privind-o fix… este in regula daca ai pe altcineva. Vom ramane doar prieteni. Foarte buni prieteni.
-Kaori-san nu e asta… eu… sunt putin confuza acum. Am nevoie de putin timp sa imi fac ordine in ganduri.
-Desigur. O sa te astept si o mie de ani Norina, stiu ca intr-o zi ma vei iubi la fel cum te iubesc eu. Nu ezita niciodata sa ma cauti daca ai nevoie de mine. Spunand acestea, baiatul o saruta tandru pe frunte si pleca.
Fata intra in casa si urca in dormitor. Cu o mana-n buzunar si cu camasa desfacuta, Yura statea sprijinit de perete cu ochii in pamant.
-In sfarsit te-ai intors! Credeam ca am scapat de tine. Rosti acesta cu un zambet siret in coltul gurii vazand ca fata isi incrunta privirea. In fine nu de asta sunt aici. Am venit sa te avertizez! Mai ai trei zile sa dezlegi ceea ce ti-a fost dat. Trei zile…
-Eu… uite imi pare rau pentru ce sa intamplat dar…
-Dar ce… vi aici si te arunci in bratele primului venit. Esti… ca oricare alta. Am fost un prost sa cred ca esti diferita… Nu voi mai repeta aceiasi greseala si a 2-a oara. Tine minte… trei zile. Rosti Yura cu o voce si mai serioasa decat inainte.
-Stai! Spune-mi numele tau… dar vorbea singura, caci acesta please. Mii de lacrimi cristaline ii invadau acum trupul si sufletul, iar gandul ei era doar la el. Ii parea rau de ceea ce facuse dar acum era mult prea tarziu sa mai schimbe ceva. Se aseza in genunchi si cu voce tremuranda rosti:
-Iarta-ma… nu ma parasi… vino inapoi… am nevoie de tine…
Doua maini calde o cuprinsera de mijloc, facandu-o sa tresara. Baiatul isi lasa capul incet pe umarul ei si cu o voce blanda rosti:
-Ridicate… Nu ai de ce sa-ti ceri iertare. Eu sunt cel care ar trebui sa-si ceara iertare ca a visat la o dragoste imposibila… Inteleg daca il iubesti, eu nu sunt decat o fantoma… Numele meu este Yura.
Fata se ridica dintr-o data speriindu-l pe baiat si cu o voce stridenta rosti:
-Nu imi pasa ce esti! Nu il iubesc pe Kaori, suntem doar prieteni si apropo, l-am refuzat acum si…
Dar nu mai putu sa continue caci buzele-i fusesera cuprinse intr-un sarut pasional si dorit din partea lui Yura. Raspunzandu-i cu aceeiasi pasiune, fata reactiona la fiecare din atingerile lui. Baiatul fusese cel care rupse sarutul.
-Nu… asta nu trebuia sa se intample… mi-am pierdut controlul… Rostind acestea, acesta disparu lasandu-o pe fata trista si confuza.