17-02-2010, 10:59 PM
Ajunsi in fata hotelului,Cammeron a vrut sa-i multumeasca sincer lui Dumnezeu ca s-a terminat mini-calatoria asta.Nu a putut decat sa se gandeasca la Ryan tot timpul.
'Pe unde umbla..cine se crede plecand asa?'
Nici n-a simtit cand Mike si-a pus mainile in jurul taliei ei tragand-o mai aproape de el pana nu i-a simtit respiratia la ureche.Baiatul aplecandu-se sa-i sopteasca un multumesc.
Ea tresarii. 'De ce n-o lasa odata in pace?Ce-o face Ryan?' In mod surprinzator,se pare ca ea ar fi preferat tratamente de genul asta numai de la Ryan.
"Mike ,stii.. Eu trebuie sa plec." Baiatul ofteaza si o strange mai tare.
"Dar..nu poti sa mai stai putin?"
Lui Camm' nu-i prea statea in fire sa fie nepoliticoasa cu oamenii si nu-si mai gasea cuvinte ca sa-l faca pe colegul asta sa plece. Unde era Ryan..?
"Uh... "
Ryan i-a urmarit de la scoala pana in fata hotelului.Si a rezistat sa priveasca tot pana cand a vazutce incerca sa faca noul coleg ..avansurile lui Mike catre Cameron.Acesta pur si simplu si-a iesit din minti, alergand ..si impingandu-l pe Mike. L-a luat de guler si printr-o miscare rapida,l-a trantit de cel mai apropiat stalp.
“Poate …tu chiar nu m-ai inteles.Ti-am spus sa nu te atingi de ea! Nu vreau sa te mai vad in preajma ei!“ ..Showul de ura manifestat de Ryan.
Cammeron a vazut scena. Nu constientiza ca se intamplase cu adevarat. Nu.. Ryan nu a venit sa-l impina pe Mike intr-un stalp.
'Ryan chiar a salvat-o de data asta?' O sa-i multumeasca dupa .
Mike i-a zambit lui Ryan superior.
"Si deci..a venit si amorezul nostru. Ce-o sa-mi faci?"
Baiatul enervat la culme, deja se saturase sa-si suprime nervii la nesfarsit.Mike cerea sa fie invatat o lectie.Ii dadu un pumn in fata cat a putut de tare, sperand ca acesta sa numai indrazneacsa in viata vietilor lui sa se atinga macar de fata si uitandu-se cu ura.
Cammeron era socata. ‘Sa-i zica ceva lui Ryan? Dar era si vina ei ca e intampla asta, nu..?
Mike in schimb s-a intors sa-l priveasca pe Ryan in ochi.
"Prietena ta aia.. stie ca dai ca o fetita?"
“ Daca tot esti asa de tare precum te dai.De ce nu vrei sa dai si tu?!†intreaba baiatul ,sau mai bine zis tipa,nemaiputand sa-si stapaneacsa nervii.
"Nu ma cobor la nivelul tau dar daca tu chiar simti nevoia... consider-o din politete. Daca numai asa ma inteleg cu idiotii ca tine. Cammeron nu are ochi pentru tine."
A ridicat si el mana si s-a adunat,gata sa riposteze la atacurile lui Ryan. I-a dat una cu toata forta incat Ryan i-a dat drumul.
Cammeroninca nu era in stare sa gandeasca clar.Vroia sa zica ceva.(orice ,defapt). Daca spunea ceva,chiar daca era si vina ei, poate ceva ar fi fost mai bine.Si Ryan nu merita asta..
"Ryan.." la inceput a soptit.
S-a uitat catre baiat si a strigat'.
" Ryan! Nu-l asculta !Lasa-l Ryan .Nu-l mai asculta..!!"
"Pff" rasufla Mike.
" Hai ascult-o mai bine pe prietena ta. Tree sa te salveze ea nu?"
Ryan s-a uitat la ea,apoi la Mike ,stiind ca nu mai avea rost sa se ia cu nebunul la bataie in continuare.S-a dus in spatele lui Cammeron.,asezandu-se pe o masina.
Mike luand asta ca pe o victorie si-a luat ghiozdanul si a plecat.
Cammeron,care nu avea prea mult timp sa se bucure,se uita fix in jos. Trebuia sa vorbeasca cu Ryan.
S-a intors catre el si a ridicat cu ceva curaj privirea.
"Stii Ryan.Chiar nu a fost nimic..l-am dus numai pana acasa si el..."
'Ce mai era sa-i spuna acum?' Iar isi pleaca privirea,sentimentul asta de vinovatie o rodea de tot.
"Imi pare rau."A fost cea mai buna idee cu care a reusit sa vina.
S-a uitat la el ,asteptand o reactie,de orice fel.
Baiatul s-a uitat si el la ea, a dat instinctiv din cap si a intors privirea in stanga sa, tinandu-se cu mana de abdomen… unde primise lovitura de la Mike. Il durea,il sfasia durerea aia destul de rau.
Camm a cam uitat de toata tacerea neconfortabila si totul..Ryan era indurerat.Si de la lovituri si de la propria-i gelozie.
S-a dus la el si a incercat sa-l priveasca in ochi..chiar daca acesta nu vroia sa o lase.
"Te doare? Pot sa vad?"intrebarea era plina de o grija veritabila,inocenta.
Nu se astepta la un rapsuns totusi,asa ca..
" Vrei sa~ mergem impreuna pana acasa la mine ? Trebuie sa te dezinfectezi.Ma pricep cat de cat.Locul cu lovitura se poate inflama si ar fi o idee buna sa ma lasi sa am grija de ea.†A avut o mica pauza. Ryan nu spunea nimic si a ezitat si ea.
“Asta daca vrei..?"
Baiatul a dat din umeri ridicandu-se cu greu de pe masina .
“Te superi daca?.â€- Cammeron nu se prea astepta la gest. A fost surprinsa la atingerea lui Ryan..- A luat-o de gat sa se sprijine.
"Ah, nu." Se bucura defapt ca Ryan vorbea cu ea catusi de putin. L-a luat usor si au mers pana la apartamentul ei, care era la urma urmei,doar la coltul strazii.
Au urcat scarile incet,cu grija sa nu fie Ryan bruscat.Se prea putea sa aiba niste vanatai urate,daca nu mai rau.Fetei ii era si frica sa se gandeasca.
A trebuit sa-l lase sa se sprijine de perete pana a scos ea cheile.Lui efectiv nu i-a priit . Si nici ei,deoarece ii placea sa-i simta rasuflarea pe gatul ei.
A deschis usor usa si s-a dus fix la cabinet ca sa ia niste bandaje pentru eventualele rani ale lui Ryan si i-a facut semn acestuia sa stea pe canapea.
‘Uau,casa e foarte..personalizata.’primul gand al baiatului vazand peretii plini de postere si toate minunatiile din casa fetei .
Auzind un sunet necunoscut, a fost luat prin surprindere la inceput,dar a realizat dupa cateva secunde ca era un mieunat .
Intoarse capul si gasii si sursa sunetului.Pisica neagra cu ochi verzi a fetei.
O lua in brate si isi trecu mana prin blana ei,pisica facandu-se usor confortabila si foarte fericita de gestul sau.
Si-a soptit mai mult siesi.â€Stii,cred ca Max al meu ar fi tare fericit sa te cunoasca.â€
A zambit usor si cu pisica in brate a lasat capul pe spate, simtind o fulgeratura de durerei .Durea prea tare.
Cammeron s-a intors cu niste bandaje umezite cu solutie . L-a gasit pe Ryan pe canapeaua ei cu Yuki in bratele acestuia,pisica in cauza torcand de mama focului.
A fost nevoita sa dea pisica jos.
"Intinde-te putin pe canapea.Trebuie sa vad ce ai." Ii directiona lui Ryan dand-o pe Yuki de pe acesta.
Zambii la idee. Lui Ryan i-or placea animalele?
" Tu ai vreun animal de casa?" Apoi o pauza scurta. " Sunt curioasa,zau!"
Si chicoteste un pic din lipsa de subiect intr-o incecare de a inveselii atmosfera cu un ceva mai usurel..pentru Ryan care era indurerat in momentul ala.
„ Da,au! Am… un caine.“ Rasufla si Ryan printre randuri incercand sa invinga durerea care-l vizita in timp ce se aseza pe canapea.
"Aww..." Nu stia daca a spus asta pentru a-i arata baiatului ca empatizeaza cu durerea lui sau ca e fericita ca ii plac animalele.Probabil un pic din amandoua.
"Stai linistit ca are sa doara numai putin.Asta daca va durea macar."
I-a dat usor baiatului tricoul mai sus. Avea niste lovituri cam urate si se umflase rau si se inrosise ,dar pareau mai mult vanatai,nimic rupt.
Si-a plimbat usor mana peste pielea lui .
" Unde mai exact te doare?"Ai numai niste vanatai.Si sunt putin iritate,dar probabil dor rau.Am sa-ti las o compresa cu apa rece.Ar trebuii sa te simti mai bine."
Acum va trebuii sa stai asa putin.Nimeni nu vine pe-aici pana diseara pe la ora zece, deci te poti relaxa." Ii aduse ea la cunostinta.
Si cu asta a pus capul si ea pe canapea pe umarul baiatului care statea intins .Si vazand ca acesta nu schita un gest,ba chiar se relaxa… A simtit ca are pleoapele mai grele un pic.Si n-ar fi vrut sa doarma,dar se simtea obosita.O cam lua somnul.
O bataie.Doua batai. Imediat ochii lui Cammeron s-au facut mari si lumina de la lampa sufrageriei a lovit-o fix in fata. Iar aude batai.Si batea la usa,isi da ea seama cu greu si imediat intra intr-o stare de panica. Cauta un ceas,pe care-l si gaseste. Se uita si vede scris mare in cifre arabe pe ceasul ei electronic. Zece si patruzeci si trei de minute.Inseamna ca singura persoana care putea fi la usa in momentul ala era mama ei.Si ea ce facea?! Statea confortabil in loc sa deschida usa si dormea.. pe ..stai! Mana lui Ryan!?
Mama tot batea la usa.
Iar Cammeron il trage cu disperare pe Ryan de umar.
"Psst..." Ii sopteste grabita.
"Trezeste-te! Trezeste-te, Ryan!"Il trage de umar. Lipsa lui de reactie ii creea o panica si mai mare.
“Cammy,Sunt eu.. Ce tot faci acolo?†Mama ei, pe care in ciuda faptului ca o iubea enorm, ar fi vrut-o cat mai departe de casa in momentul asta.
“Ryan! Trezeste-te odata…†Il mai trage odata de umar.
„Ce s-a intamplat?†Se ridica si Ryan dintr-odata speriat. Cammeron ii multumea lui Dumnezeu.
Ah, ii batea inima de trei ori ai repede.Ce-ar crede mama ei?
Treea sa-l scoata pe Ryan de-aici.
"Imediat, mama!!" si ii face semn lui Ryan sa pastreze linistea.
"Ridica-te. A venit mama. Trebuie sa pleci.Si asta cat mai repede..Hai!" Il trage totusi usor de mana pentru a avea grija cu baiatul ranit.
“Stai..unde?†Camm se uita la el indignata…
“Acasa ..unde?â€
“Adica pe unde sa plec? Pentru ca mama ta e la usa…†‘Ah firar.. asta avea sens’.
"Pfff.Hah! Tocmai ma concentram la asta. " zice fata dintr-o suflare si se uita in jur rapid.
"Ah, uite! Balconul..! stai acolo pana cand ii deschid eu. O sa reusesc sa o distrag cumva si tot ce trebuie sa faci tu e sa iesi.Ok?" Il trage usurel pe Ryan care arata putin derutat catre balconul mare.
“ O..ok†Vine si replica baiatului in process de a fi tarat spre balcon.
“Hai Cammy…ce tot faci?Deschide!†Mama nu prea parea sa mai aiba multa rabdare.
"Stai in liniste ,te rog. " Si targe perdeaua la balcon.
"Ah, imediat, mama! Scuze, nu eram in camera!"Zice Camm deschizand usa mamei ei. ‘Da.. foarte buna si convingatoare scuza pentru a nu raspunde la usa zece minute ,nu?
"Ai venit, repede.." Si se uita in alta directie.
"Nu vrei sa te relaxezi ? Hai la bucatarie (camera din cealalta parte a casei).Iti fac eu un ceai cald." Propune Camm, si ce spera ca mama ei avea sa agreeze idea.Era ,oricum, cam singura idee care-I venea in minte in momentele alea..
“Oh, ce act de generozitate. Ce e cu tine?†Ar fi zambit la mama ei sa-I aminteasca ca face acte de generozitate din placere si nu e chiar intai Aprilie sau ceva,dar avea un motiv sa o distraga si nu era bine daca mama credea ca comportamentul ficei este suspicios. Ceea ce probabil stia deja.
“De fapt mi-ar prinde bine un ceai…†‘ A muscat momeala sau pur si simplu are pofta de un ceai?’ Camm nu prea avea sa inteleaga dar se bucura oricum de revelatia mamei ei.
"Umm... Uite se apropie ziua recunostintei.Vroiam sa gasesc moduri sa-ti multumesc pentru ce faci pentru mine … “ ‘Hei.. ce? Chiar era sincera.Cammeron respecta eforturile mamei ei si stia foarte bine cat se chinuie aceasta pentru ea.’
“ M-am gandit ca e o idee buna. Ma duc imediat sa caut sa-ti fac ceai.â€
'Dar,fira.Ceaiul e pe balcon...’
"Umm..poti sa ma astepti la bucatarie?"
“Da, imi caut si ceva de mancare…†si mama ei i-a zambit indreptandu-se spre bucatarie ‘ Eh,daca ar stii.. Astea sunt motivele pentru care totusi prefera sa spuna ca are o mama minunata ,Heh.
"Ok." si ii zambeste calduros mamei, trecand in balcon alaturi de Ryan si cautand de zor intr-un dulapior mic.
"Ah !Am gasit" sopteste.
"Vino incoa." ii face semn baiatului.
"Trebuie sa iesi repede ,cat e mama in cealalta parte a casei."
“Cammeron !Ai uitat ceva se auzi mama fetei apropiindu-se. ‘Oops… Iar am gandit prea repede…’
'Firar.'
Camm a cam uitat de vanataile lui Ryan de data asta si l-a impins frumos rapid pe usa si a si trantit-o,intr-o singura suflare ,soptind ceva de gen
" Ah, scuze! Scuze ca a iesit asa ,ai grija de tine ,pa." de s-ar fi mirat probabil saracul baiat ca fata asta poate vorbi asa mult in doar cateva secunde. Problema ei era acuma ca mama se uita la ea ciudat dupa ce trantise usa cu toata puterea cu ceaiul in mana si se ruga ca Ryan sa fi plecat rapid de-acolo in caz ca mama deschidea usa...
Si totusi i-a zambit mamei de parca nu s-ar fi intamplat nimic .
"Ah. zau? Ce uituca sunt? Ce-am uitat?"
“ Sa citesti mesajele de pe telefon…Matusa ta ar vrea sa stii ceva.Cand ai timp te uiti,da?†Dupa tonul folosit de mama sa.N-ar fi vrut sa se uite.Nu stia de ce..
"Ah,da..Nu mi-am mai citit mesajele de mult.Ai dreptate mama."
Si cu asta inchise cat de incet si silentios putu si lacatul de la usa din spatele ei.Ii lasa mamei pliculetul cu ceai pe masa zicand ca se va intoarce rapid si se duse in camera sa-si gaseasca telefonul.
Yuki a acompaniat-o pe pat iar ea si-a asezat o perna langa sine pe care pisica n-a ezitat sa se aseze .Si-a strans genunchii la piept si a scos telefonul pe care nu-l mai scosese de o vreme sa navigheze prin mesaje.
Era un mesaj care i-a captat atentia. Cel de care vorbea mama sa,de la matusa Elisabetha.
“Draga mea ,Cammeron,
Eu stiu ca ai fost la casa ta noua de aproape o saptamana si probabil te-ai acomodat acolo foarte bine. Sper ca te simti bine acolo… Insa.. am sa-ti dau o veste.
Am vorbit cu mama ta,si dupa ce ne-am sfatuit ..iarna asta ve-ti venii aici la mine,in casuta mea vech,unde obisnuiai sa vi cand erai mica.Probabil de acum incolo vei locuii aici. Mai stai doua saptamani acolo unde esti.Cred ca atat ar trebuii sa fie de ajuns ca sa iti iei la revedere de la prietenii tai. Ne e dor de tine aici.
Cu drag,Matusa ta Elisa„
Fata ar fi vrut sa lase telefonul din mana (daca nu sa-l azvarle cat colo )
Desigur, matusa si mama ei ii voiau binele si ea stia asta (si simtea un dor nostalgic pentru vechea casa a matusii ..fiind primul loc in care a copilarit.)
Insa mama ei a stiut si a preferat sa nici nu-i spuna personal? De ce..?
Si totusi..
Abea ajunsese aici,doar doua saptamani la aceasta scoala. Dar,Ryan?Baiatul asta ..singurul care ii ocupase viata in ultimul timp.
A preferat sa isi inghita supararea si gandurile care o napadeau, majoritatea din ele ajungand sa fie despre Ryan si nimic altceva.
Ii placea oare de baiatul asta asa de tare? Si totusi. ..se si sarutasera.Ar avea sens. Simtea un oarecare gol acum..
Si-a adus brusc aminte cum s-au si cunoscut. Felul in care ea si-a facut intrarea si l-a considerat inganfat si plin de aere.Si felul in care s-au privit. Tot ce i-a facut el.Tot ce i-a facut si ea lui..Si-a schimbat mult parerea asupra lui Ryan.Numai era el nepasator in ochii ei de multa, multa vreme.Era pur si simplu cel langa care se simtea bine si oarecum ea insasi.
Si acum iar vechea poveste cu schimbarile… cat ajunsese ea sa urasca schimbarile..!
S-a ridicat ,a pus pur si simplu telefonul jos neavand nici energia sau nervi sa-l arunce.
Si a mers sa faca ceaiul promis mamei ei fara sa zica un cuvant despre ce stia ca are sa se intample.. oare va spune cuiva?
“Dumnezeule, Ryan! Ce ai patit??†glasul ingrijorat al mamei baiatului rasuna parca in tot apartamentul. Pana si Max isi ridica urechile in sus putin dand impresie ca ar asculta discutia..
“Nimic ,mama.Am cazut si apoi m-am dus la cabinet..†Incearca Ryan sa o linisteasca pe femeie. Nu e prea convingator dar se pare ca ea se lasa convinsa cu atat.
“Vrei sa iti fac ceva de mancare ?†Ryan nu prea stia sigur nici daca era prea atent la conversatie..
“Nu. Imi e bine asa.†A raspuns cam distant dar s-a uitat la mama sa pentru a o asigura ca era bine.
„Cum zici tu .“ Cu asta, mama sa il pupa pe frunte,ii dadu parul din ochi afectuos,apoi il lasa in pace.
Iar el s-a dus in camera si s-a trantit pe pat..Se gandea la cat de grijulie a fost bruneta cu el la ultima lor intalnire.
A doua zi de dimineata a fost atat de rea precum noaptea de dinainte, in care Cammeron plansese pana a adormit.Dar incet,in liniste, pentru ca mama ei n-a stiut nimic.
Nici ea nu stia de ce.Poate ca schimbatul locuintelor mereu era prea mult bagaj emotional uneori,prea multa schimbare.Si cand intalnise in sfarsit pe cineva care o intelegea.
A luat sictirita micul dejun,la fel de sictirita ghiozdanul in spate, si a plecat cu o tristete de soi nevindecabil pe fata la scoala.
Imediat ce l-a vazut pe Ryan ,in schimb,chiar daca ii venea sa planga.A zambit.. (ar fi ras si ar fi plans in acelasi timp ca cat de cruda parea a fi situatia dar ar fi aratat ca o proasta si Ryan era singurul in fata careia ajunsese sa-i pese cum arata).
De azi..avea un sentiment de parca totul intre ei se schimbase oarecum. Si totusi chiar daca mai era numai o saptamana ,era fericita sa mai stea nitel langa baiatul asta Ryan.
______________________
End chapter one. M44 here.. cu putina informatie and stuffies..
But thirstly:
Thanks ,Eru!~ Pentru toate corecturile si tot.. am mai editat si incerc sa editez si cand postez acum (asta daca postez eu and not Chrisu.)
Now with info: Chestia asta e deja completa..De aia are editatul atat de dezordonat si nimic pus la punct.. Povestea e gata in 127 de pagini dar a fost mult mai usor decat sa postam 127 de pagini de-odata sa le luam mai incet. Asa ca nu e mare cheste if you miss a chapter :3,poti citit whenever you want.Inca odata multumim ca citesti. (About Ryan and Mikky :).Yes the jealousy is cute xD.And in the end they all become friends asa ca nu e mare baiul. In chapter two.. O sa fie o micuta surpriza and Mike is going to change his attitude. Asa ca nu e chiar asa pacat de personalitate :D ca se schimba,Don't worry)
Voi posta mai mult de-acum incolo. Tot cate un post odata,dar mai lung.In jur de un sfert din tot a fost postat pana acum. Expect new stuff si te astept la chapter two,along with oricine citeste :D) .Hope you're enjoing!
'Pe unde umbla..cine se crede plecand asa?'
Nici n-a simtit cand Mike si-a pus mainile in jurul taliei ei tragand-o mai aproape de el pana nu i-a simtit respiratia la ureche.Baiatul aplecandu-se sa-i sopteasca un multumesc.
Ea tresarii. 'De ce n-o lasa odata in pace?Ce-o face Ryan?' In mod surprinzator,se pare ca ea ar fi preferat tratamente de genul asta numai de la Ryan.
"Mike ,stii.. Eu trebuie sa plec." Baiatul ofteaza si o strange mai tare.
"Dar..nu poti sa mai stai putin?"
Lui Camm' nu-i prea statea in fire sa fie nepoliticoasa cu oamenii si nu-si mai gasea cuvinte ca sa-l faca pe colegul asta sa plece. Unde era Ryan..?
"Uh... "
Ryan i-a urmarit de la scoala pana in fata hotelului.Si a rezistat sa priveasca tot pana cand a vazutce incerca sa faca noul coleg ..avansurile lui Mike catre Cameron.Acesta pur si simplu si-a iesit din minti, alergand ..si impingandu-l pe Mike. L-a luat de guler si printr-o miscare rapida,l-a trantit de cel mai apropiat stalp.
“Poate …tu chiar nu m-ai inteles.Ti-am spus sa nu te atingi de ea! Nu vreau sa te mai vad in preajma ei!“ ..Showul de ura manifestat de Ryan.
Cammeron a vazut scena. Nu constientiza ca se intamplase cu adevarat. Nu.. Ryan nu a venit sa-l impina pe Mike intr-un stalp.
'Ryan chiar a salvat-o de data asta?' O sa-i multumeasca dupa .
Mike i-a zambit lui Ryan superior.
"Si deci..a venit si amorezul nostru. Ce-o sa-mi faci?"
Baiatul enervat la culme, deja se saturase sa-si suprime nervii la nesfarsit.Mike cerea sa fie invatat o lectie.Ii dadu un pumn in fata cat a putut de tare, sperand ca acesta sa numai indrazneacsa in viata vietilor lui sa se atinga macar de fata si uitandu-se cu ura.
Cammeron era socata. ‘Sa-i zica ceva lui Ryan? Dar era si vina ei ca e intampla asta, nu..?
Mike in schimb s-a intors sa-l priveasca pe Ryan in ochi.
"Prietena ta aia.. stie ca dai ca o fetita?"
“ Daca tot esti asa de tare precum te dai.De ce nu vrei sa dai si tu?!†intreaba baiatul ,sau mai bine zis tipa,nemaiputand sa-si stapaneacsa nervii.
"Nu ma cobor la nivelul tau dar daca tu chiar simti nevoia... consider-o din politete. Daca numai asa ma inteleg cu idiotii ca tine. Cammeron nu are ochi pentru tine."
A ridicat si el mana si s-a adunat,gata sa riposteze la atacurile lui Ryan. I-a dat una cu toata forta incat Ryan i-a dat drumul.
Cammeroninca nu era in stare sa gandeasca clar.Vroia sa zica ceva.(orice ,defapt). Daca spunea ceva,chiar daca era si vina ei, poate ceva ar fi fost mai bine.Si Ryan nu merita asta..
"Ryan.." la inceput a soptit.
S-a uitat catre baiat si a strigat'.
" Ryan! Nu-l asculta !Lasa-l Ryan .Nu-l mai asculta..!!"
"Pff" rasufla Mike.
" Hai ascult-o mai bine pe prietena ta. Tree sa te salveze ea nu?"
Ryan s-a uitat la ea,apoi la Mike ,stiind ca nu mai avea rost sa se ia cu nebunul la bataie in continuare.S-a dus in spatele lui Cammeron.,asezandu-se pe o masina.
Mike luand asta ca pe o victorie si-a luat ghiozdanul si a plecat.
Cammeron,care nu avea prea mult timp sa se bucure,se uita fix in jos. Trebuia sa vorbeasca cu Ryan.
S-a intors catre el si a ridicat cu ceva curaj privirea.
"Stii Ryan.Chiar nu a fost nimic..l-am dus numai pana acasa si el..."
'Ce mai era sa-i spuna acum?' Iar isi pleaca privirea,sentimentul asta de vinovatie o rodea de tot.
"Imi pare rau."A fost cea mai buna idee cu care a reusit sa vina.
S-a uitat la el ,asteptand o reactie,de orice fel.
Baiatul s-a uitat si el la ea, a dat instinctiv din cap si a intors privirea in stanga sa, tinandu-se cu mana de abdomen… unde primise lovitura de la Mike. Il durea,il sfasia durerea aia destul de rau.
Camm a cam uitat de toata tacerea neconfortabila si totul..Ryan era indurerat.Si de la lovituri si de la propria-i gelozie.
S-a dus la el si a incercat sa-l priveasca in ochi..chiar daca acesta nu vroia sa o lase.
"Te doare? Pot sa vad?"intrebarea era plina de o grija veritabila,inocenta.
Nu se astepta la un rapsuns totusi,asa ca..
" Vrei sa~ mergem impreuna pana acasa la mine ? Trebuie sa te dezinfectezi.Ma pricep cat de cat.Locul cu lovitura se poate inflama si ar fi o idee buna sa ma lasi sa am grija de ea.†A avut o mica pauza. Ryan nu spunea nimic si a ezitat si ea.
“Asta daca vrei..?"
Baiatul a dat din umeri ridicandu-se cu greu de pe masina .
“Te superi daca?.â€- Cammeron nu se prea astepta la gest. A fost surprinsa la atingerea lui Ryan..- A luat-o de gat sa se sprijine.
"Ah, nu." Se bucura defapt ca Ryan vorbea cu ea catusi de putin. L-a luat usor si au mers pana la apartamentul ei, care era la urma urmei,doar la coltul strazii.
Au urcat scarile incet,cu grija sa nu fie Ryan bruscat.Se prea putea sa aiba niste vanatai urate,daca nu mai rau.Fetei ii era si frica sa se gandeasca.
A trebuit sa-l lase sa se sprijine de perete pana a scos ea cheile.Lui efectiv nu i-a priit . Si nici ei,deoarece ii placea sa-i simta rasuflarea pe gatul ei.
A deschis usor usa si s-a dus fix la cabinet ca sa ia niste bandaje pentru eventualele rani ale lui Ryan si i-a facut semn acestuia sa stea pe canapea.
‘Uau,casa e foarte..personalizata.’primul gand al baiatului vazand peretii plini de postere si toate minunatiile din casa fetei .
Auzind un sunet necunoscut, a fost luat prin surprindere la inceput,dar a realizat dupa cateva secunde ca era un mieunat .
Intoarse capul si gasii si sursa sunetului.Pisica neagra cu ochi verzi a fetei.
O lua in brate si isi trecu mana prin blana ei,pisica facandu-se usor confortabila si foarte fericita de gestul sau.
Si-a soptit mai mult siesi.â€Stii,cred ca Max al meu ar fi tare fericit sa te cunoasca.â€
A zambit usor si cu pisica in brate a lasat capul pe spate, simtind o fulgeratura de durerei .Durea prea tare.
Cammeron s-a intors cu niste bandaje umezite cu solutie . L-a gasit pe Ryan pe canapeaua ei cu Yuki in bratele acestuia,pisica in cauza torcand de mama focului.
A fost nevoita sa dea pisica jos.
"Intinde-te putin pe canapea.Trebuie sa vad ce ai." Ii directiona lui Ryan dand-o pe Yuki de pe acesta.
Zambii la idee. Lui Ryan i-or placea animalele?
" Tu ai vreun animal de casa?" Apoi o pauza scurta. " Sunt curioasa,zau!"
Si chicoteste un pic din lipsa de subiect intr-o incecare de a inveselii atmosfera cu un ceva mai usurel..pentru Ryan care era indurerat in momentul ala.
„ Da,au! Am… un caine.“ Rasufla si Ryan printre randuri incercand sa invinga durerea care-l vizita in timp ce se aseza pe canapea.
"Aww..." Nu stia daca a spus asta pentru a-i arata baiatului ca empatizeaza cu durerea lui sau ca e fericita ca ii plac animalele.Probabil un pic din amandoua.
"Stai linistit ca are sa doara numai putin.Asta daca va durea macar."
I-a dat usor baiatului tricoul mai sus. Avea niste lovituri cam urate si se umflase rau si se inrosise ,dar pareau mai mult vanatai,nimic rupt.
Si-a plimbat usor mana peste pielea lui .
" Unde mai exact te doare?"Ai numai niste vanatai.Si sunt putin iritate,dar probabil dor rau.Am sa-ti las o compresa cu apa rece.Ar trebuii sa te simti mai bine."
Acum va trebuii sa stai asa putin.Nimeni nu vine pe-aici pana diseara pe la ora zece, deci te poti relaxa." Ii aduse ea la cunostinta.
Si cu asta a pus capul si ea pe canapea pe umarul baiatului care statea intins .Si vazand ca acesta nu schita un gest,ba chiar se relaxa… A simtit ca are pleoapele mai grele un pic.Si n-ar fi vrut sa doarma,dar se simtea obosita.O cam lua somnul.
O bataie.Doua batai. Imediat ochii lui Cammeron s-au facut mari si lumina de la lampa sufrageriei a lovit-o fix in fata. Iar aude batai.Si batea la usa,isi da ea seama cu greu si imediat intra intr-o stare de panica. Cauta un ceas,pe care-l si gaseste. Se uita si vede scris mare in cifre arabe pe ceasul ei electronic. Zece si patruzeci si trei de minute.Inseamna ca singura persoana care putea fi la usa in momentul ala era mama ei.Si ea ce facea?! Statea confortabil in loc sa deschida usa si dormea.. pe ..stai! Mana lui Ryan!?
Mama tot batea la usa.
Iar Cammeron il trage cu disperare pe Ryan de umar.
"Psst..." Ii sopteste grabita.
"Trezeste-te! Trezeste-te, Ryan!"Il trage de umar. Lipsa lui de reactie ii creea o panica si mai mare.
“Cammy,Sunt eu.. Ce tot faci acolo?†Mama ei, pe care in ciuda faptului ca o iubea enorm, ar fi vrut-o cat mai departe de casa in momentul asta.
“Ryan! Trezeste-te odata…†Il mai trage odata de umar.
„Ce s-a intamplat?†Se ridica si Ryan dintr-odata speriat. Cammeron ii multumea lui Dumnezeu.
Ah, ii batea inima de trei ori ai repede.Ce-ar crede mama ei?
Treea sa-l scoata pe Ryan de-aici.
"Imediat, mama!!" si ii face semn lui Ryan sa pastreze linistea.
"Ridica-te. A venit mama. Trebuie sa pleci.Si asta cat mai repede..Hai!" Il trage totusi usor de mana pentru a avea grija cu baiatul ranit.
“Stai..unde?†Camm se uita la el indignata…
“Acasa ..unde?â€
“Adica pe unde sa plec? Pentru ca mama ta e la usa…†‘Ah firar.. asta avea sens’.
"Pfff.Hah! Tocmai ma concentram la asta. " zice fata dintr-o suflare si se uita in jur rapid.
"Ah, uite! Balconul..! stai acolo pana cand ii deschid eu. O sa reusesc sa o distrag cumva si tot ce trebuie sa faci tu e sa iesi.Ok?" Il trage usurel pe Ryan care arata putin derutat catre balconul mare.
“ O..ok†Vine si replica baiatului in process de a fi tarat spre balcon.
“Hai Cammy…ce tot faci?Deschide!†Mama nu prea parea sa mai aiba multa rabdare.
"Stai in liniste ,te rog. " Si targe perdeaua la balcon.
"Ah, imediat, mama! Scuze, nu eram in camera!"Zice Camm deschizand usa mamei ei. ‘Da.. foarte buna si convingatoare scuza pentru a nu raspunde la usa zece minute ,nu?
"Ai venit, repede.." Si se uita in alta directie.
"Nu vrei sa te relaxezi ? Hai la bucatarie (camera din cealalta parte a casei).Iti fac eu un ceai cald." Propune Camm, si ce spera ca mama ei avea sa agreeze idea.Era ,oricum, cam singura idee care-I venea in minte in momentele alea..
“Oh, ce act de generozitate. Ce e cu tine?†Ar fi zambit la mama ei sa-I aminteasca ca face acte de generozitate din placere si nu e chiar intai Aprilie sau ceva,dar avea un motiv sa o distraga si nu era bine daca mama credea ca comportamentul ficei este suspicios. Ceea ce probabil stia deja.
“De fapt mi-ar prinde bine un ceai…†‘ A muscat momeala sau pur si simplu are pofta de un ceai?’ Camm nu prea avea sa inteleaga dar se bucura oricum de revelatia mamei ei.
"Umm... Uite se apropie ziua recunostintei.Vroiam sa gasesc moduri sa-ti multumesc pentru ce faci pentru mine … “ ‘Hei.. ce? Chiar era sincera.Cammeron respecta eforturile mamei ei si stia foarte bine cat se chinuie aceasta pentru ea.’
“ M-am gandit ca e o idee buna. Ma duc imediat sa caut sa-ti fac ceai.â€
'Dar,fira.Ceaiul e pe balcon...’
"Umm..poti sa ma astepti la bucatarie?"
“Da, imi caut si ceva de mancare…†si mama ei i-a zambit indreptandu-se spre bucatarie ‘ Eh,daca ar stii.. Astea sunt motivele pentru care totusi prefera sa spuna ca are o mama minunata ,Heh.
"Ok." si ii zambeste calduros mamei, trecand in balcon alaturi de Ryan si cautand de zor intr-un dulapior mic.
"Ah !Am gasit" sopteste.
"Vino incoa." ii face semn baiatului.
"Trebuie sa iesi repede ,cat e mama in cealalta parte a casei."
“Cammeron !Ai uitat ceva se auzi mama fetei apropiindu-se. ‘Oops… Iar am gandit prea repede…’
'Firar.'
Camm a cam uitat de vanataile lui Ryan de data asta si l-a impins frumos rapid pe usa si a si trantit-o,intr-o singura suflare ,soptind ceva de gen
" Ah, scuze! Scuze ca a iesit asa ,ai grija de tine ,pa." de s-ar fi mirat probabil saracul baiat ca fata asta poate vorbi asa mult in doar cateva secunde. Problema ei era acuma ca mama se uita la ea ciudat dupa ce trantise usa cu toata puterea cu ceaiul in mana si se ruga ca Ryan sa fi plecat rapid de-acolo in caz ca mama deschidea usa...
Si totusi i-a zambit mamei de parca nu s-ar fi intamplat nimic .
"Ah. zau? Ce uituca sunt? Ce-am uitat?"
“ Sa citesti mesajele de pe telefon…Matusa ta ar vrea sa stii ceva.Cand ai timp te uiti,da?†Dupa tonul folosit de mama sa.N-ar fi vrut sa se uite.Nu stia de ce..
"Ah,da..Nu mi-am mai citit mesajele de mult.Ai dreptate mama."
Si cu asta inchise cat de incet si silentios putu si lacatul de la usa din spatele ei.Ii lasa mamei pliculetul cu ceai pe masa zicand ca se va intoarce rapid si se duse in camera sa-si gaseasca telefonul.
Yuki a acompaniat-o pe pat iar ea si-a asezat o perna langa sine pe care pisica n-a ezitat sa se aseze .Si-a strans genunchii la piept si a scos telefonul pe care nu-l mai scosese de o vreme sa navigheze prin mesaje.
Era un mesaj care i-a captat atentia. Cel de care vorbea mama sa,de la matusa Elisabetha.
“Draga mea ,Cammeron,
Eu stiu ca ai fost la casa ta noua de aproape o saptamana si probabil te-ai acomodat acolo foarte bine. Sper ca te simti bine acolo… Insa.. am sa-ti dau o veste.
Am vorbit cu mama ta,si dupa ce ne-am sfatuit ..iarna asta ve-ti venii aici la mine,in casuta mea vech,unde obisnuiai sa vi cand erai mica.Probabil de acum incolo vei locuii aici. Mai stai doua saptamani acolo unde esti.Cred ca atat ar trebuii sa fie de ajuns ca sa iti iei la revedere de la prietenii tai. Ne e dor de tine aici.
Cu drag,Matusa ta Elisa„
Fata ar fi vrut sa lase telefonul din mana (daca nu sa-l azvarle cat colo )
Desigur, matusa si mama ei ii voiau binele si ea stia asta (si simtea un dor nostalgic pentru vechea casa a matusii ..fiind primul loc in care a copilarit.)
Insa mama ei a stiut si a preferat sa nici nu-i spuna personal? De ce..?
Si totusi..
Abea ajunsese aici,doar doua saptamani la aceasta scoala. Dar,Ryan?Baiatul asta ..singurul care ii ocupase viata in ultimul timp.
A preferat sa isi inghita supararea si gandurile care o napadeau, majoritatea din ele ajungand sa fie despre Ryan si nimic altceva.
Ii placea oare de baiatul asta asa de tare? Si totusi. ..se si sarutasera.Ar avea sens. Simtea un oarecare gol acum..
Si-a adus brusc aminte cum s-au si cunoscut. Felul in care ea si-a facut intrarea si l-a considerat inganfat si plin de aere.Si felul in care s-au privit. Tot ce i-a facut el.Tot ce i-a facut si ea lui..Si-a schimbat mult parerea asupra lui Ryan.Numai era el nepasator in ochii ei de multa, multa vreme.Era pur si simplu cel langa care se simtea bine si oarecum ea insasi.
Si acum iar vechea poveste cu schimbarile… cat ajunsese ea sa urasca schimbarile..!
S-a ridicat ,a pus pur si simplu telefonul jos neavand nici energia sau nervi sa-l arunce.
Si a mers sa faca ceaiul promis mamei ei fara sa zica un cuvant despre ce stia ca are sa se intample.. oare va spune cuiva?
“Dumnezeule, Ryan! Ce ai patit??†glasul ingrijorat al mamei baiatului rasuna parca in tot apartamentul. Pana si Max isi ridica urechile in sus putin dand impresie ca ar asculta discutia..
“Nimic ,mama.Am cazut si apoi m-am dus la cabinet..†Incearca Ryan sa o linisteasca pe femeie. Nu e prea convingator dar se pare ca ea se lasa convinsa cu atat.
“Vrei sa iti fac ceva de mancare ?†Ryan nu prea stia sigur nici daca era prea atent la conversatie..
“Nu. Imi e bine asa.†A raspuns cam distant dar s-a uitat la mama sa pentru a o asigura ca era bine.
„Cum zici tu .“ Cu asta, mama sa il pupa pe frunte,ii dadu parul din ochi afectuos,apoi il lasa in pace.
Iar el s-a dus in camera si s-a trantit pe pat..Se gandea la cat de grijulie a fost bruneta cu el la ultima lor intalnire.
A doua zi de dimineata a fost atat de rea precum noaptea de dinainte, in care Cammeron plansese pana a adormit.Dar incet,in liniste, pentru ca mama ei n-a stiut nimic.
Nici ea nu stia de ce.Poate ca schimbatul locuintelor mereu era prea mult bagaj emotional uneori,prea multa schimbare.Si cand intalnise in sfarsit pe cineva care o intelegea.
A luat sictirita micul dejun,la fel de sictirita ghiozdanul in spate, si a plecat cu o tristete de soi nevindecabil pe fata la scoala.
Imediat ce l-a vazut pe Ryan ,in schimb,chiar daca ii venea sa planga.A zambit.. (ar fi ras si ar fi plans in acelasi timp ca cat de cruda parea a fi situatia dar ar fi aratat ca o proasta si Ryan era singurul in fata careia ajunsese sa-i pese cum arata).
De azi..avea un sentiment de parca totul intre ei se schimbase oarecum. Si totusi chiar daca mai era numai o saptamana ,era fericita sa mai stea nitel langa baiatul asta Ryan.
______________________
End chapter one. M44 here.. cu putina informatie and stuffies..
But thirstly:
Thanks ,Eru!~ Pentru toate corecturile si tot.. am mai editat si incerc sa editez si cand postez acum (asta daca postez eu and not Chrisu.)
Now with info: Chestia asta e deja completa..De aia are editatul atat de dezordonat si nimic pus la punct.. Povestea e gata in 127 de pagini dar a fost mult mai usor decat sa postam 127 de pagini de-odata sa le luam mai incet. Asa ca nu e mare cheste if you miss a chapter :3,poti citit whenever you want.Inca odata multumim ca citesti. (About Ryan and Mikky :).Yes the jealousy is cute xD.And in the end they all become friends asa ca nu e mare baiul. In chapter two.. O sa fie o micuta surpriza and Mike is going to change his attitude. Asa ca nu e chiar asa pacat de personalitate :D ca se schimba,Don't worry)
Voi posta mai mult de-acum incolo. Tot cate un post odata,dar mai lung.In jur de un sfert din tot a fost postat pana acum. Expect new stuff si te astept la chapter two,along with oricine citeste :D) .Hope you're enjoing!