Je l’aime à mourir [+18] yaoi

[Reveuse]

OMG! Nu pot sa cred ca sunt prima care comenteaza asta! :x:X A fost extraordinar, desi la ora asta nu ma mai pot baza pe aptitudinile mele literare spre a-ti lasa un mesaj mai profund. Am citit tot ficul de la cap pana aici. Mi-ar parea rau sa-l lasi balta, desi inteleg ca e greu sa continui asa ceva. La un moment dat mi se umezisera ochii si cei care ma cunosc stiu ca acesta e un compliment si inca cel mai mare pe care il poate primi cineva de la mine. Daca Felix va pleca din Paris o sa izbucnesc in plans, desi as vrea sa ramana si daca o sa se intample sa nu o iei drept un compliment. Sunt atat de proasta! Cer finaluri fericite cand eu insami nu am scris unul singur si imi ucid personajele principale de fiecare data. Daca imi daruiesti un final fericit sunt gata sa promit ca nu o sa mai ucid urmatorul personaj, ci totul o sa fie happy end.
Sincer, m-am simtit foarte rusinata cand am vazut cate stii despre Franta. Eu nu pot sa-ti numesc un singur poet francez. Am vazut ca ai citit capa si spada. Primul roman pe care l-am citit a fost capa si spada. Ficul asta nu a facut decat sa-mi intareasca hotararea de a vizita Paris si Blois atunci cand o sa pot.
Multumesc pentru clipele de sentimente profunde pe care nu credeam ca le pot transmite niste litere batute de tastatura. Ma gandesc: "si eu am o tastatura..." si ma simt atat de trista si neinsemnata ca-mi vine sa renunt. Sper insa ca intr-o zi sa pot oferi acelasi sentiment de plinatate sufleteasca si acelasi suflu personajelor mele si peisajelor desprinse din tablourile pictorilor francezi.
Cu un searbad si sters salut, dar special totusi, astept continuarea si iti urez succes.

PS: Daca vreodata o sa am atatia bani cat sa deschid o editura, cauta-ma!