Iubirea unei sirene

[Lye]

Fata in fata

Soarele se ducea la culcare,intorcandu-se inapoi in ocean.Cerul care in timpul zilei era albastru si senin,avea acum o nuanta rozalie.Vantul sufla usor,creeand mici valuri,ce se spargeau de tarmul nemilos.Norii albi si pufosi incepeau sa dispara,facandu-si aparitia din loc in loc cate o faclie ce stralucea necontenit.Din strafunudurile marii,isi facea aparitia misterioasa Luna,ce se inalta mandra pe cerul ce capata usor culoarea abanosului.In somptuasa vila,inca era agitatie.Pana stapanula dormea,nici-unul dintre servitori nu se putea odihni.In camera sa,Elliot statea pe pervazul geamului si privea in gol.In mana avea colierul de perle,cu care se juca.Din sala de baie si-a facut aparitia Samantha ce purta o camasa de noapte scurta de culoare roz.Parul il avea strans intr-o coada,la spate,pentru a evita ciufulirea lui.
-Iubitule,nu vrei sa dormi?Intreaba fata asezandu-se pe pat.
-Inca nu...mai am ceva de facut.Vine replica blondului ce a iesit vijelios din camera.
Logodnica acestuia nu prea stia ce se intampla.Poate ca avea de rezolvat o problema sau cine stie ce alte lucruri,asa ca hotara sa nua corde atentie.
Precaut,Elliot,se strecura afara din casa,sperand ca nu l-a vazut vre-un servitor.Ajuns pe tarm,a inceput sa strabata nisipul rece si lumiant de Luna.Deodata,a auzit acelasi cantec minunat si trist,ce venea din dreptul stancilor.Era hotarat.Vroia sa vada ce este creatura care ii da tarcoale casei lui.Usor,a inceput sa inoate,indreptandu-se spre acel loc.Pentru a nu mai scapa,blondul isi puse bratele de o parte si de alta a sirenei.Aceasta era mult prea uimita pentru a realiza ce se intampla cu ea.
-Stai!Te rog sa nu mai fugi.Spune Elliot ce incerca sa isi dea parul ud de pe fata.
-Nu pot sa stau cu tine.Daca ma vad surorile mele,cu siguranta ma vor spune tatalui meu.
-Poftim?Vrei sa spui ca sunt mai multe...ce esti tu?Intreaba blondul socat de descoperirea facuta.
-Sunt sirena...si da.Sunt mai multe creaturi ca mine.Acum te rog sa ma scuzi dar trebuie sa plec.Nu am voie sa stau la suprafata.Apropo,eu sunt Coral.Spune fata inainte sa dispara in adancuri.
Elliot s-a intors fericit pe tarm.In sfarsit cunoscuse fiinta care il salvase de la inec si de la care avea acel colier minunat.Nu stia ce sa faca:sa spuna ca a vazut o sirena sau sa pastreze secretul pentru el?dupa ce s-a gandit cam o ora,a hotarat sa taca.Oricum,nu l-ar fi crezut nimeni.Ud din cap pana in picioare,s-a reintors in camera lui,unde era asteptat de Samantha.Aceasta l-a privit uimita dupa care a spus:
-Da ce se intampla cu tine?Esti fleasca!
-Am vrut sa fac o baie.Raspund ebaiatul in timp ce isi freca parul cu un prosop.
-Dar ai fi putut face in jacuzzi.
-Eu am vrut in ocean.Acum hai sa ne culcam ca e tarziu.
Elliot s-a dezbracat de hainele ude,ramanand doar in lenjerie.Vroia sa adoarma,insa nu putea.Chipul inocent al sirenei era omni-prezent in mintea lui,lucru care nu il lasa sa doarma.
In ocean,Coral se indrepta spre palatul ei.totul parea linistit,iar acest lucru o faceau sa creada ca surorile ei nu au vazut mica escapada.Coada ei albastra se misca in voie prin apa,propulsand-o spre intrarea in palat.Deodata,in fata ei a aparut sirena mijlocie,Crina.
-Ai fost din nou la suprafata,nu?
-Nu...nu am fost.
-Coral,nu ma mintii.Promit ca nu voi spune nimic,insa trebuie sa imi zici tu mie cum arata lumea de sus.
Sirena albastra era putin uimita de atitudinea surorii ei.De cand era asa bine-voitoare?Si nu o spunea imparatului?Ceva ciudat se petrecea.Bucuroasa de faptul ca sirena roz se schimbase,a luat-o de mana,indreptandu-se spre camera ei.Incaperea lui Coral era destul de spatioasa,peste tot dominand mai multe nuante ale aceleiasi culori:albastru.Crina s-a asezat in scoica ce parea sa fie patul lui Coral.
-Acum spune-mi,ce e sus?
-Nici nu stiu cum sa iti explic.La granita cu oceanul exista mult nisip auriu,pe care e situat o casa.Asa se numeste.
-Cum sunt fiintele de acolo?
-Ei nu au cozi ca noi,ci niste membre cu ajutorul carora pot sta in pozitie verticala.Insa am fost impresionata de un baiat.Nu stiu cum il cheama,insa sunt sigura de frumusetea lui.Razele lunii se reflecta atat de frumos pe chipul lui.
-Coral,nu ai voie sa te indragosteti de un muritor.Daca afla Karen,ii va spune imediat tatei.Si asta nu e de bine.
Sirena cu par albastru nu a dat nici-un raspuns.Stia ca dreptul la iubirea ii era restrictionat pana la varsta de optisprezece ani,cand tatal ei ii v agasi un logodnic din interiorul regatului.In nici un caz un muritor ce traia la suprafata.Acest lucru era de neconceput.
-Nu sunt indragostita de el.Sigur ca nu.
-Nici eu nu cunosc multe despre acest sentiment,insa stiu ca tu te duci la suprafata cu speranta de a-l vedea,nu?
-Da si nu.Adica nu stiu.
-Si apropo,lui i-ai dat colierul?
-L-am salvat de la inec.Nu stiu ce a fost in capul meu de i l-am dat.
-Esti indragostita Coral!
Asa era?Acel sentiment frumos ii intarse in inima mai devreme de termen?Da...asa era.Insa nu conta.Poate ca acel baiat avea deja o stapana a inimii sale,si in al doilea rand,imparatul Kazejin nu ar fi permis ca una dintre ficele lui sa ii incalce ordinele.